Unificarea Germaniei de către Prusia a soluţionat numeroase probleme, dar a şi stârnit nemulţumirea unor cercuri din fostele state germane care-şi pierduseră privilegiile. Dominaţia Prusiei protestante a generat o reacţie negativă a numeroşilor catolici germani uniţi în Partidul de Centru (catolic). Bismarck, intolerant faţă de opoziţie, a văzut în acesta o încercare de dezbinare a Germaniei. Reacţia a fost imediată şi dură, luând numele de “Kulturkampf” (lupta pentru cultură). “Legile din mai” 1873 prevedeau numirea feţelor bisericeşti de către stat, anulau controlul Bisericii asupra şcolilor, introduceau controlul statului asupra actelor de stare civilă etc. Din ţară au fost expulzaţi mai mulţi lideri ai catolicilor. Papa de la Roma a protestat, dar Bismarck i-a răspuns că “nu va merge la Canossa”. Măsurile represive au neutralizat opoziţia Centrului, dar, în acelaşi timp, au consolidat prestigiul catolicismului german. Cu o confesiune religioasă nu se putea lupta folosind aceleaşi metode aplicabile partidelor de opoziţie. Ca şi în politica externa, în cea internă Bismarck avea “coşmarul coaliţiilor”. El prefera să izoleze oponentul, să-l lipsească de aliaţi şi să-l învingă. Atitudinea faţă de Centrul (catolic) s-a schimbat odată cu creşterea altei puteri de opoziţie – socialiştii, uniţi după congresul de la Gotha într-un Partid Social-Demo­crat. Cancelarul era conştient de faptul că eventuala apropiere între catolici şi socialişti urma să creeze un duşman de neînvins. Din aceste considerente Bismarck a abandonat “Kulturkampf-ul. Majoritatea legilor represive au fost anulate, dar nu şi controlul asupra şcolilor sau căsătoriile civile. În 1878 cancelarul a obţinut votarea “Legii antisocialiste”. Toate cluburile, întrunirile şi publicaţiile socialiştilor au fost interzise. Agitatorii riscau să fie trimişi în exil. Au fost arestate peste 1500 de persoane, iar mulţi alţii au emigrat. În aceiaşi timp, pentru aplanarea conflictelor Bis­marck a făcut unele concesii în sfera socială, care au fost apreciate ca un “socialism de stat”. Între anii 1883-886 au fost adoptate legi care prevedeau asigurări pentru muncitori în caz de boală sau accidente, pensii, reglementau raporturile între patroni şi salariaţi etc. Programul asigurărilor sociale iniţiat de Bismarck era cel mai avansat din acea vreme.
Ca şi în cazul catolicilor, represiunile şi programul social a lui Bismarck nu au oprit creşterea influenţei socialiştilor. După demiterea lui în 1890, “Legea antisocialistă” a fost anulată, partidul obţinând la noile alegeri aproape un milion de voturi.

By MYLIFE