Dreptul International, mai exact Dreptul International Public, este cel ce determina, in principiu, condițiile, regulile si cadrul legal general in care se manifesta instrumentele de baza ale diplomației. Principalul dintre aceste instrumente este procesul de negocieri. In acest aspect putem invoca normele specificate de următoarele ramuri ale DPI: Dreptul diplomatic si Consular, Dreptul tratatelor, Dreptul umanitar, etc. drept principiu fundamentale de drept pt negocieri se utilizează: 1.principiul egalității suveranilor a statelor, 2.obligativitatea reglementarii pașnice a conflictelor, 3.neinterventia in treburile interne ale unui stat (respectiv, in cursul negocierilor si dezbaterilor, nici un reprezentant nu are dreptul de a impune soluții c chiar implica o intervenție externa in afacerile interne ale altui stat), 4.principiul stimulării cooperării dintre state – subiecții negociați pot oferi serviciul de mediator sau bune oficii, pt a aduce doua state in conflict la masa negocierilor, 5.respectarea cu bina credința a obligațiilor asumate in conformitate cu Dr.Int. – respectiv, negociatorii trebuie sa fie conștienți de toate obligațiile asumate de tara lor prin documentele semnate anterior de aceasta, şi să nu le încalce in procesul de negociere in același timp cunoașterea drepturilor reieșind din cele abrogate prin tratatele anterioare pot fi cu eficacitate utilizate drept argument in negocieri. Negocierile se poarta de către guverneprin delegații sau persoane imputernicite. Conform Manualului de DIP al lui Ion Diaconu, negocierile pot avea loc: 1.prin ministerele afacerilor externe si misiunile diplomatice, prin convorbiri de corespondenta; 2.prin persoane sau delegații împuternicite sa semneze tratatul, pot avea loc mai multe runde de negocieri cu schimbarea locului acestora, delegaților li se va asigura controlul direct cu guvernele lor, pt a primi eventuale instrucțiuni; 3.la conferințe sau congrese International este procedura urmata pt tratatele multilateral; 4.incadrul O.I. unele dintre acestea acționează drept forumuri de negociere de tratate, in ONU au fost negociate si adoptate majoritatea tratatelor privind drepturile omului. Pt negocierea tratatelor de către alte personae decât cele care au dreptul de a încheia tratate, sunt necesare “depline puteri”. Prin depline puteri se înțelege documentul emis de autoritatea competent a unui stat, prin care sunt desemnate una sau mai multe persoane împuternicite sa reprezinte statul pt negocierea sau adoptarea unui tratat, pt a exprima consimțământul statului de a fi legat printr-un tratat sau de a îndeplini orice alt act fata de tratat. Sunt considerate reprezentanti ai statului, împuterniciți de drept sa efectueze orice acte cu privire la un tratat (fără a fi obligat “depline puteri”) seful statului, seful guvernului si ministrul afacerilor externe. Ambasadorii si reprezentanții permanenți sunt, deasemenea, considerate împuterniciți de drept sa negocieze un tratat sis a adopte textul sau, dar pt a-l semna au nevoie de “depline puteri”. In general, negocierile bilateral au loc la nivel de ambassador sau experți, personae cunoscute, pt care nu se cer “depline puteri”. Procedura depunerii “deplinei puteri” si verificării lor înainte de negocieri este specifica Conferințelor Internaționale la care se negociază tratatele multilaterale.
