Practica internaţională a consacrat, îndeosebi pentru principalele categorii de tratate, o anumită formă pe care acestea  trebuie să o prezinte, un sistem de organizare a materialului, pentru a se exprima cu claritate şi fără echivoc problemele de reglementat şi pentru a se stabili o ordine de prezentare a problemelor potrivit importanţei acestora.
            De regulă, un tratat internaţional cuprinde următoarele părţi:
            -preambulul;
            -cuprinsul;
            -partea finală;
            -semnăturile;
            -anexele;
            a) Preambulul cuprinde menţiuni referitoare la scopul tratatului, hotărârea statelor de a-l încheia, principiile directoare ale reglementării ce urmează, participanţii, nivelul negocierilor, locul încheierii, eventual interpretarea unor termeni din tratat (aceştia pot fi explicaţi şi în primul articol al tratatului, sau în partea sa finală).
            b) Dispozitivul cuprinde precizarea problemelor de reglementat, într-o ordine logică a acestora, astfel ca primele formulări să stabilească un cadru mai general al problemei şi, în continuare, folosindu-se şi prevederile din partea iniţială, să se facă formularea amănunţită a tuturor aspectelor pe care părţile doresc să le reglementeze.
            c) Partea finală face referiri la termenul şi condiţiile de intrare în vigoare a tratatului, durata acestuia, modalităţile prin care se pot stinge efectele lui, dacă tratatul poate sau nu să fie denunţat, condiţiile de denunţare sau de prelungire a efectelor tratatului, statul depozitar, dacă e necesară ratificarea, condiţiile de aderare etc.

            d) Semnăturile se depun după ultima formulare din  tratat, astfel: la tratatele bilaterale, prin metoda alternatului, fiecare parte având prima semnătură (în stânga pe exemplarul care îi revine; la tratatele multilaterale, în ordinea literelor alfabetului asupra căreia părţile sunt de acord ( în practica generală internaţională – alfabetul englez); în trecut se folosea tehnica semnăturii în cerc, pentru a nu dazavantaja pe nici un participant.
            e) Anexele cuprind de obicei probleme tehnice, elemente ilustrative, de calcul economic, concretizări ale unor dispoziţii din cuprins, cifre, date, scheme, hărţi, etc.
            Anexele la tratat nu constituie acte juridice separate, ci fac corp comun cu însuşi tratatul, urmează situaţia acestuia, tratatul şi anexele sale constituind un tot unitar. Pentru acest motiv, de regulă, anexele nici nu se semnează.
            În cuprinsul tratatului în cadrul acestor părţi principale materialul se ordonează după categorii mai mari de probleme pe părţi, titluri, capitole, paragrafe, secţiuni şi articole. Folosirea unora sau altora din aceste elemente tehnice de ordonare a materialului este determinată de caracterul şi complexitatea problemelor, de diversitatea acestora, etc.Părţile la tratat vor conveni asupra unora sau altora  din aceste elemente, folosirea tuturora nefiind obligatorie.
            Tratatul se poate încheia într-un singur exemplar, dacă părţile hotărăsc, astfel, în care caz statul desemnat ca depozitar este obligat să transmită celorlalte state participante copii certificate ale tratatului.
            Această formă se foloseşte pentru tratatele multilaterale.Tratatele bilaterale se încheie de regulă în două exemplare, ambele cu valoare egală.

By andrei