Sunt citeva cauze care au făcut intrarea Japoniei în II ww. Cauză: 1.Japonia dorea sa puna mana pe piata Chinei si Asiei de sud-est , sa foloseasca resursele imense de materii prime din teritoriile aflate in marile sudului si sa intre in stapanirea porturilor strategice care sa-i asigure exploatarea acestui “spatiu vital” astfel razboiul impotriva Chinei a inceput în 1937. De aici pentru Japonia cel de-al doilea razboi mondial a început oarecum inca in anii `30 când aceasta, condusa de un partid militar a întreprins unele raiduri in China de Nord, raiduri a caror amploare a crescut pana la un razboi in toata regula dus împotriva Chinei. Prima direcţie – China şi Asia de Sud Est. A II-a cauză: interesul Japoniei în oceanul Pacific. Ca urmare aceasta era şi a II-a direcţie: Oceanul pacific. În acest sens are loc la 7 decembrie 1941 atacul aerian impotriva bazei aeriene americane de la Pearl Harbor. Niponii au cunoscut un success în această direcţie reuşind fara mari pierderi să cucerească Indochina , Tailanda , Malaya , Singapore , Indonezia, Birmania , Filipine , Hong Kong ş.a aceasta ofensiva fiind oprita de americani abia în războiul din apropierea insulelor Midway. A III-a şi cea mai important cauză a participării Japoniei în război o constituie relaâiile cu Germania şi Italia. La 27 septembrie 1940, la Berlin, Germania, Italia şi Japonia au încheiat “Pactul Tripartit”, care fusese precedat de pactul germano-italian de colaborare politică şi militară, semnat la 22 mai, acelaşi an, la Berlin. Pactul Tripartit a însemnat crearea Axei Berlin-Roma-Tokio. încheiat pe 10 ani, Pactul prevedea acordarea imediată de ajutor militar cu toate forţele armate, în caz că unul dintre semnatari era tras în acţinile de război cu un stat terţ, colaborare în domeniul militar şi al economiei de război, consultări reciproce în problemele internaţionale şi acordarea reciprocă de sprijin politic şi diplomatic. Pactul Tripartit conţinea un preambul în care se menţiona dorinţa celor trei puteri aliate de a colabora în scopul instaurării şi menţinerii “noii ordini, în Europa şi în Asia”, precum şi cinci articole, prin care se recunoştea “dreptul” Germaniei şi Italiei de a institui “noua ordine” în Europa, iar Japoniei în Asia de est.