Revoluţia engleză a lichidat absolutismul şi multe forme feudale, insă n-a fost dusă la bun sfârşit. Liberalismul s-a manifestat atât in statele monarhice majoritare in Europa, căt şi in cele republicane. El a pornit de la 2 modele:cel britanic si cel francez. Modelul britanic este primul in ordine cronologica. In Anglia s-a produs pt prima dată revolutia industriala, care a creat bazele societăţii capitaliste. Tot aici ideea liberală beneficia si de mai vechi baze organizatorice- partidul Whig, care isi ia programatic denumirea de partid liberal. Aceasta a detinut in repetate rânduri puterea in alternanţa cu partidul coservator (vechii tory), realizand si propunând altor tari sistemul bipartidismului. Partidul Whig reprezenta burghezia si elementele nobiliare nemultumite de pol promovată de rege iar partidul Tory reprezenta burghezia si nobilimea multumita de aceasta situaţie. Pe parcursul existentei lor, aceste partide se vor succeda la putere. Partidul liberal a vut rolul principal în largirea corpului electoral, incepând cu redistribuirea circumscripţiilor electorale, de la care au fost excluse ”targurile putrede” (localitati vechi decăzute cu doar câtiva locuitori pastrând dreptul de a alege 2 deputati), locul lor fiind luat de noile centere industriale. S-a ajuns astfel,de la 400 de mii de alegatori inainte de 1832, la 5.500.000 dupa reforma din 1884-1885. Sistemul reprezentativ s-a consolidat prin impunerea primatului camerei comunelor, aleasă faţă de camera lorzilor, care era compusă din membrii ereditari sau numiţi de rege. Prerogativele monarhului s-au restrâns, prima personalitate a statului devenind prim-ministru, apartinand, ca şi guvernul majoritatii parlamantare, ministrii fiind responsabili in faţa Parlamentului.
