Prima resursa a unui partid este sigla sa (da recognoscibilitate unui partid politic si asigura publicul asupra valorilor, principiilor, si actiunilor pe care acel grup le promoveaza). Cea de a doua resursa este data de bani care asigura in conditii concurentiale capacitatea unui grup politic de a raspunde exigentelor electorale. Banii nu sunt o resursa public recunoscuta, datorita suspiciunii de coruptie. Problema coruptiei si a clientelismului politic a adus in discutie modalitatile de control asupra finantarii partidelor politice, finantare care nu este in mod absolut transparenta. Numarul de membri reprezinta o a treia resursa a grupurilor politice. Orice partid isi afirma in mod public numarul de membri pentru a demonstra propria capacitate de mobilizare. In functie de tipul de partid raportul numar de membri finantare variaza. In cazul partidelor de cadre finantarea actiunii politice se realizeaza prin obligatia de a plati un cuantum din veniturile pe care le au toti demnitarii si functionarii publici ce apartin acelui partid. In cazul partidelor de masa finantarea se face pe baza de cotizatie. Cu cat numarul de membri este mai mare cu atat fondul banesc creste.
Competenta este o alta resursa a partidelor politice si consta in capacitatea partidelor de a atrage tehnicieni pentru rezolvarea unor anumite probleme si pentru eloaborarea unor anumitor politici publice coerente. O a cincea resursa este informatia care presupune atat accesul privilegiat la informatiile necesare pentru maximizarea competentei cat si capacitatea partidului de a oferi partenerilor si mass- mediei informatii specifice.
Toate resursele precedente pot fi utilizate in masura in care partidul dispune de capacitatea de a se relationa la institutiile publice si private si de a crea retele de comunicare.
Combativitatea este „resursa ceror fara de reurse” si are doua forme: promovarea liniei morale si promovare violentei de limbaj si fizice.
Alte doua resurse sunt imaginea grupului si sustinerea electorala
