Cauzele acestor incendii sunt extrem de variate, pornind de la imprudenţă, neglijenţă, nepricepere sau de la unele defecte de construcţii. Aceste incendii se datoresc, în mare parte nerespectării regulilor de prevenire a incendiilor. Ele pot fi provocate de: aruncarea neglijentă a unui chibrit aprins sau a unei ţigări, manipularea greşită a aparatelor de iluminat cu petrol sau de încălzit electric, instalaţii de încălzire cu lemne sau cu cărbune sau improvizaţii etc. Unele incendii se datoresc aprinderii focului în sobe de încălzit cu petrol sau cu benzină. Explozia lămpilor cu petrol sau benzină este provocată în urma golirii rezervorului în timpul arderii care apoi se supraîncălzeşte, formând un amestec de gaze de petrol şi aer, şi care intr-o anumită proporţie venind în contact cu flacăra fitilului provoacă explozia lămpii şi aprinderea obiectelor din apropiere.
Spălarea neatentă cu benzină sau neofalină a materialelor textile poate provoca aprinderea obiectelor din jur, datorită electricităţii statice formate prin frecare sau a vaporilor de benzină care, fiind mai grei decât aerul, se întind la suprafaţa pardoselii şi pot să ia contact cu focarul sobei. Vaporii de benzină se pot aprinde de la scânteile provocate de o priză electrică sau de nişte potcoave.
Sarcinile electrostatice se formează la orice separare bruscă între corpurile solide şi lichide aflate în imersie în benzină. Ele se formează atât la vărsarea benzinei cât şi în timpul spălării manuale, datorită frecării obiectului, dar mai ales scoaterii şi introducerii bruşte a obiectului în timpul spălării, cu cât lichidul inflamabil este mai agitat cu atât barbotajul acestuia este mai mare şi intensitatea sarcinii electrostatice este mai crescută. Dintre ţesăturile textile, cele care se electrizează mai lut sunt cele de mătase artificială (nylon, relon, rolan etc), apoi urmează bumbacul şi lâna. Impurităţile trecute prin lichidul spălare măresc şi mai mult creşterea sarcinilor electrice şi dau pericolul de aprindere.
Dispozitivele de încălzire, ca sobele de teracotă sau tuci, pot determina aprinderea locuinţei prin manipularea neglijentă sau supraîncărcarea sobei cu combustibil fără închiderea uşilor în mod regulamentar, sau prin astuparea coşurilor.
Utilajele electrice ca: radiatoare, ventilatoare, maşini de călcat , lăsate sub tensiune şi nesupravegheate pot determina aprinderea obiectelor din apropiere şi declanşarea unui incendiu.
Incendii determinate de scurtcircuite electrice
Scurtcircuitul electric este un fenomen foarte frecvent dar numai în unele cazuri excepţionale da naştere la un incendiu. Scurtcircuitele se datoresc venirii în contact a doi conductori cu diferenţă de potenţial şi deci determinării unei creşteri a intensităţii electrice, creând aşa numitele „suprasarcini de şoc”. Aceste suprasarcini de şoc deşi de foarte scurtă durată produc o serie de efecte de natură mecanică şi termică.
Efectele mecanice se datoresc forţelor electromagnetice ce se formează între doi conductori apropiaţi tensionaţi electric, şi care pot provoca spargerea izolatorilor, ruperea dispozitivelor de fixare a cablurilor conductorilor.
Efectele termice se datoresc încălzirii excesive a conductorilor scurtcircuitaţi determinând aprinderea învelişurilor de izolare sau a altor materiale. Scurtcircuitările de-a lungul conductorilor iau forme de perlare prin topirea metalului sau de afumări pronunţate în jurul dozelor.
Forma de topire a metalului, aspectul structural al suprafeţei conductorilor la locul scurcircuitului, forma şi mărimea sferelor de fuziune ne indică cu o oarecare aproximaţie intensitatea încălzirii conductorului. Identificarea locului scurcircuitului se face prin stabilirea zonei unde conductorii au fost supraîncălziţi iar supraîncălzirea se evidenţiază prin absorbirea masivă de oxigen. Absorbirea de oxigen se stabileşte prin metoda metalografică prin diagramele Debye-Scherer şi prin măsurarea unghiului de rupere. Primele două metode indică prin figurile geometrice în formă de fagure ale oxidaţiilor de cupru sau de aluminiu transformările din structura metalului în urma procesului de oxidare. A treia metodă se aplică prin îndoirea în unghia conductorului. De exemplu o sârmă de cupru netensionată electric se poate îndoi până la 10-15 ori sub un unghi de 18ºC fără a se rupe pe când aceeaşi sârmă supusă unei supratensionări în scurcircuit şi implicit absorbirii de oxigen la 3-4 îndoituri se rupe.
Incendiile accidentale pot să aibă cauze nenumărate, de natură foarte variate ca: cenuşa aruncată în locurile de depozitare a gunoaielor, conţinând încă bucăţi de jăratec ce vin în contact cu hârtii şi alte materiale uşor inflamabile, scânteile scăpate pe ţeava de eşapament al unor motoare sau pe coşul locomotivelor, dacă sunt ajutate de vânt, pot provoca aprinderi. Lămpile de sudat folosite de tinichigii pot aprinde grinzile de susţinere ale acoperişurilor.
Nerespectarea unor norme de tehnică a securităţii muncii şi de P.C.I. în întreprinderile industriale şi minere pot determina izbucnirea unor incendii sau a unor explozii urmate de incendii.
