Definitia partidelor politice difera in functie de criteriul ales: doctrina sau organizatia si scopul. In 1815 Benjamin Constant definea partidele politice ca reuniuni de oameni care profeseaza aceeasi doctrina. Aceasta definitie corespunde unei societati in care participarea politica este redusa, organizatia de partide este cvasiexistenta iar conflictul este de tipul aristocratie – burghezie. Dupa 1832 sistemul electoral in Marea Britanie se reformeaza, organizatia incepe sa devina elemenul importatnt al partidului politic. Hans Kelsen definea partidele politice ca ”formatiuni ce grupeaza indivizi cu aceleasi orientari politice pentru a le asigura o influenta reala asupra gestionarii treburilor publice”. Aceasta definitie reprezinta statul liberal de la sfarsitul secolului XIX, un stat neiterventionist ce exercita doar functii esentiale si in care partidele politice concura la definitivarea spatiului politic.
In secolul XX autorii propun o schimbare a definirii partidelor politice accenuand pe scopul acestora care ar trebui sa fie cucerirea sau influentarea puterii. George Burdeau in „Tratat de stiinta politica” (vol.8) sustinea ca partidele politice sunt un grup de indivizi care profesand acelasi opinii politice face eforturi de a impune un punct de vedere care sa atraga un numar cat mai mare de cetateni si cauta sa cucerasca puterea sau cel putin sa o influenteze. Aceste definitii acentueaza asupra finalitatii partidelor politice insa neglijeaza latura guvernamentala a acestora, nu explica ce fac partidele dupa cucerirea puterii.
Giovani Sartori definea partidele politice in cartea cu acelasi nume publicata in 1866 ca acele organizatii care isi propun sa impuna in pozitiile cheie ale societatii oameni care pot influenta mersul lucrurilor in raport cu principiile asumate.
