Cercetări experimentale au arătat că stimularea formaţiunii reticulate pontomezencefalice, în regiunea tegmentului mezencefalic şi a substanţei cenuşii periapeductale, produce unele modificări ale activităţii cardiovasculare. În general, se admite că zonele superioare şi laterale ale substanţei reticulate pontomezencefalice produc excitaţia, iar zonele inferomediale inhibiţia centrilor cardiovasculari bulbopontini.
            Hipotalamusul deţine roluri esenţiale în integrarea şi coordonarea activităţii cardiovasculare, prin influenţele stimulatoare sau inhibitoare pe care le exercită asupra centrilor bulbopontini. Porţiunea anteromedială a hipotalamusului, ventral de aria preoptică, este regiunea care conţine neuroni depresori parasimpatici (vasodilatatori, termolitici, digestivi), ai căror axoni ajunşi în regiunea pontobulbară, stabilesc conexiuni cu centrul cardiovasomotor. Porţiunea posterolaterală a hipotalamusului, bogată în catecolamine, cuprinde neuroni simpatici, excitatori, care integrează şi coordonează activitatea sistemului simpatoadrenergic, stimularea acestei zone producând tahicardie, vasoconstricţie, intensificarea metabolismului şi a termogenezei. La nivelul hipotalamusului se realizează integrarea reacţiilor circulatorii în cadrul unor modificări adaptative mai complexe, necesitate de schimbările survenite în mediu şi tot la acest nivel are loc integrarea componentelor vegetative cu cele somatice, hipotalamusul asigurând în acelaşi timp producerea reacţiilor somatovegetative complexe, adecvate diverselor acte comportamentale (alimentare, sexuale, apărare).
            Cerebelul, prin stimularea nucleului fastigial, poate determina prin intensificarea activităţii simpatice şi diminuarea celei parasimpatice un reflex presor, care nu mai apare după secţionarea tractului fastigiobulbar sau după distrugerea nucleului reticular paramedian.
Centrii corticali, în special sistemul limbic (via nucleii talamici anteriori), exercită influenţe importante asupra sistemului cardiovascular şi de aceea se afirmă că centrii pontobulbari, hipotalamici şi sistemul limbic constitue releurile modulatoare esenţiale ale reglării funcţionale a cordului şi vaselor.    Experienţa cotidiană confirmă participarea de necontestat a acestor formaţiuni nervoase superioare în reglarea cardiovasculară, stările emoţionale, frica, furia fiind însoţite constant de modificări cardiovasculare.
            Aria corticală motoare, girusul sigmoid, lobul  temporal anterior, aria orbitală a lobilor frontali, amigdala produc, prin intermediul hipotalamusului, sau direct prin conexiunile cu centrii vasomotori pontobulbari, efecte excitatoare sau inhibitoare, depinzând de porţiunea stimulată şi de intensitatea stimului. Scoarţa cerebrală realizează integrarea cea mai fină şi mai adecvată a circulaţiei, în cadrul modificărilor adaptative necesitate de variate condiţii fiziologice. Sub influenţa stimulilor psihoemoţionali se produc importante modificări hemodinamice, atât prin implicarea sistemului de fibre simpatice colinergice cu origine corticală, cât şi prin descărcări de catecolamine din medulosuprarenale. De asemenea modificările cardiovasculare ce se produc cu ocazia unor eforturi fizice repetate (atleţi, muncitori) şi care debutează încă înainte de efortul propriu-zis (în drum spre stadion sau fabrică), reprezintă o dovadă a influenţelor corticale asupra circulaţiei, realizate prin intermediul unor reflexe condiţionate cardiovasculare.    Astfel epinefrita eliberată în cursul unor stări emoţionale, eforturi fizice intense, acţionează nu numai asupra efectorilor, crescând forţa de contracţie a miocardului şi tonusului pereţilor arteriolari, dar şi asupra baroreceptorilor din zonele reflexogene, modificând “nivelul variabilei controlate”, adică a presiunii arteriale sistemice.

By MYLIFE