Împotriva inflaţiei se promovează întotdeauna ”pachete de măsuri” (politici), care trebuie astfel concepute, încît să se completeze cît mai bine, pe termen mediu şi lung, întrucît implică o readaptare a întregii economii la o nouă stare de echilibru şi aceasta nu se poate realiza dintr-o dată, într-un termen scurt.
Politicile antiinflaţioniste se clasifică:
1. Politici financiare antiinflaţioniste au ca principal conţinut politicile bugetare restrictive,care presupun modificarea cheltuielilor publice sau a veniturilor din impozite şi taxe.cererea agregată poate fi redusă prin diminuare cheltuielilor guvernamentalesau prin ridicarea nivelului taxelor şi impozitelor,ridicare ce are ca efect reducerea cheltuielilor de consum personal.
2. Politicile monetare antiinflaţioniste au ca principal conţinut măsurile monetare adoptate de băncile centrale, care pot reduce cererea agregată prin diminuarea ofertei de monedă, la acelaşi efect se poate ajunge şi prin ridicarea ratei dobînzii şi scumpirea creditului, dacă împrumuturile scad, atunci şi cheltuielile de consum vor fi mai mici.
3. Politicile de control asupra producţiei, salariilor şi preţurilor au ca principal obiectiv creşterea producţiei, care asigură o ofertă de bunuri şi o mai bună utilizare a resurselor umane.
