Actiunile sunt hirtiile de valoare care confirma dreptul proprietarului acestei actiuni la o anumita parte a resurselor proprii a bancii, la primirea venitului din activitatea acestei banci si de regula la dirijarea bancii. Actiunile pot fi simple si privilegiate. Toate obligatiunile simple, indiferent de timpul emiterii emisiunilor, trebuie sa posede o valoare nominala identica si sa permita proprietarilor acelasi volum de drepuri.
Valoarea nominala a actiunilor privilegiate nu trebuie sa depaseasca 25% din capitalul statutar a organizatiei creditare. Este posibila emisiunea diferitor tipuri de actiuni privilegiate, in acelasi timp, marimea dividentelor,valoarea lichiditatii a fiecarei si volumul drepturilor pe care le ofera trebuie sa determinata de regulamentul organizatiei creditare. In unele cazuri, actiunile privilegiate pot avea dreptul de vot. Numarul de voturi de care va dispune proprietarul actiunei privilegiate trebuie sa fie inregistrat in legislatia organizatiei proprietare.
Surplusul de capital este format din veniturile nerepartizate ale bancii. Acestei probleme intotdeauna s-au atras o atentie deosebita, deoarece resursele proprii ale bancii sunt garantia de baza pentru acoperirea diferitor pretenzii in cazul falimentarii bancii si sursa de finantare si dezvoltare a operatiunilor bancare, deaceea marimea
capitalului bancar influenteaza puternic imaginea bancii. Termenul “surplusul de capital” reflecta imaginea generala a garantiei bancii. Pentru evaluarea surplusului capitalului bancar se folosesc mai multe metode. Una din cele mai vechi metode, care pe larg se foloseste si in zilele noastre, este relatia dintre capital si suma depozitelor. In Statele Unite ale Americii, aceasta metoda se utiliza inca de la inceputul veacului, conform controlului asupra circuitului monetar la analiza balantei bancilor nationale. Cu toate acestea, exista o lege conform caruia coeficientul in cauza nu trebuie sa fie mai jos de 10%. Corporatia federala de garantare a depozitelor a introdus in anii 1930-1940 un alt coeficient al surplusului de capital — coeficienul capital-active. Reiesind din ceea ca componenta si calitatea activelor portofoliului bancar a fost unul din motivele principale ale fragmentelor. In ultimii ani, organele administrative bancare au inceput sa utilizeze niste metode mai complicate de evaluare a capitalului bancar si surplusului lui. Totusi metoda de baza a evaluarii surplusului de capital conform conventiei de la baza este coeficientului activelor riscante. La calcularea coeficientului activelor riscante a bancilor se folosesc doi indicatori ai capitalului: capitalul de baza si capitalul de nivelul intii. Capitalul suplimentar ori capitalul de ordinul doi care este format din:
– rezerve pentru acoperirea imprumuturilor
– actiuni privilegiate pe termen lung ( cu termenul initial de 20 ani si mai mult
– obligatiunile bancii
Structura capitalului bancar se determina de catre autoritatile superioare care activeaza in aceasta sfera, dar in acelasi timp ea poate fi determinata si de catre banca. Structura capitalului propriu al bancii are un specific aparte in comparatie cu cele domenii a economiei. Acest specific este caracterizat de mai multe nuante. Institutiile bancare jucind un rol de intermediar pe piata financiara retrag resurse mari de capital de la persoane fizice si institutii de stat sub forma de depozite. Activele bancii sunt prezentate sub forma de obligatii monetare si de regula sunt mult mai