Intr-o viziune rigida, regula de echilibru pe care se bazeaza analiza functionala presupune ca o intreprindere nu poate fi viabila cu o trezorerie negativa. Dar, in practica economica se constata deseori intreprinderi cu sold de trezorerie negativ, fara ca acestea sa aiba dificultati financiare grave. Astfel, in Franta, in 1982, 5o % din nevoia de fond de rulment din exploatare era acoperita din credite bancare curente, iar in 1988 acest procent era de 34 %, stabilitatea financiara a intreprinderilor fiind asigurata prin reinnoirea automata a imprumuturilor bancare curente. Desi este incontestabil ca o acoperire corespunzatoare a nevoii de fond de rulment limiteaza riscul de faliment, nu se poate insa conchide ca o incalcare a regulii functionale de echilibru amintite maximizeaza automat riscul.
Pornind de la aceste neajunsuri, anumite organisme bancare occidentale au introdus un prag critic, fundamentat pe importanta creditelor bancare curente. Pragurile cele mei utilizate sunt: a) creditele bancare curente (C.B.C.) nu trebuie sa depaseasca doua luni cifra de afaceri: C.B.C.< 2 luni CA; b) creditele bancare curente sa nu fie superioare a ½ NFR. Recunoasterea caracterului de reinnoire sistematica a anumitor credite bancare curente a condus la definirea notiunii de fond de rulment bancar. Fondul de rulment bancar reprezinta fondul de rulment functional necesar acoperirii nevoii de fond de rulment din exploatare, diminuat cu creditele bancare curente (ce se reinnoiesc automat). Se apreciaza ca echilibrul financiar e respectat daca: FR functional > FR bancar.
