Existã mai multe criterii de clasificare a acreditivelor documentare .Pentru a realiza o arie de cuprindere cât mai largã , o posibilã clasificare este cea de mai jos:
a ) – dupã posibilitatea bãncii emitente de a anula sau modifica acreditivele :
a1 ) – acreditiv documentar revocabil ;
a2 ) – acreditiv documentar irevocabil ;
b ) – dupã existenţa angajamentului de platã din partea bãncii avizatoare :
b1 ) – acreditiv documentar confirmat ;
b2 ) – acreditiv documentar neconfirmat ;
c ) – dupã domiciliu acreditivului :
c1 ) – acreditiv documentar domiciliat în ţara exportatorului ;
c2 ) – acreditiv documentar domiciliat în ţara importatorului ;
c3 ) – acreditiv documentar domiciliat într-o ţarã terţã ;
d ) – dupã momentul stingerii obligaţiilor :
d1 ) – acreditiv documentar cu plata la vedere ;
d2 ) – acreditiv documentar cu plata la termen ;
d3 ) – acreditiv documentar de negociere ;
d4 ) – acreditiv documentar de acceptare ;
e ) – dupã clauzele ce le conţin :
e1 ) – acreditiv documentar transferabil ;
e2 ) – acreditiv documentar netransferabil ;
e3 ) – acreditiv documentar cu clauzã roşie ( engl . red clause ) ;
e4 ) – acreditiv documentar revolving ;
e5 ) – acreditiv documentar reciproc ;
e6 ) – acreditiv documentar cesionat ;
e7 ) – acreditiv documentar spate în spate ( engl .back-to-back ) ;
e8 ) – acreditiv documentar stand-by ;
Fãrã a considera aceastã clasificare completã sau imperfectibilã , se poate totuşi afirma cã are în conţinutul sãu cele mai utilizate , acreditive , în practicã.Fiecare dintre acreditivele mai sus prezentate conţine caracteristici distincte , comparativ cu celelalte .Pentru înţelegerea şi evidenţierea acestor caracteristici este necesarã prezentarea succintã a fiecãrui tip de acreditiv documentar .
Acreditivul documentar revocabil dã posibilitatea bãncii emitente sã anuleze sau sã modifice acreditivul , din momentul deschiderii acestuia pânã în momentul prezentãrii documentelor de export la banca plãtitoare , fãrã acordul prealabil al beneficiarului acreditivului .
Acreditivul irevocabil presupune , din partea bãncii ordonatoare , un angajament irevocabil cã va plãti contra documentelor ce fac dovada expedierii mãrfurilor .Acest tip de acreditiv nu poate fi anulat sau modificat decât cu acordul tuturor pãrţilor implicate : al exportatorului , al bãncii avizatoare,al importatorului, al bãncii emitente .
Acreditivul documentar confirmat este acel tip de acreditiv la care , pe lângã angajamentul bãncii emitente ( plãtitoare ) cã va plãti documentele înscrise în acreditiv, existã şi angajamentul unei alte bãnci ( confirmatoare ) pentru aceaşi sumã şi în aceleaşi condiţii .
Solicitarea confirmãrii este de regulã fãcutã de exportator şi foarte rar de banca avizatoare .
În ceea ce priveşte acreditivele documentare neconfirmate , acestea nu conţin clauza de confirmare şi deci nu implicã angajamentul bãncii exportatorului ( avizatoare ) .
Acreditivul domiciliat în ţara exportatorului , avantajos pentru exportator datoritã faptului cã plata documentelor se efectueazã imediat , dupã depunerea şi verificarea documentelor , de cãtre banca avizatoare ( notificatoare ) .
Dacã acreditivul are domiciliul în ţara importatoare , locul în care se efectueazã plata este o bancã ( emitentã ) din ţara importatorului .În acest caz plata documentelor presupune un interval de timp mai mare datoritã circuitului şi verificãrii documentelor( depunere documente la banaca avizatoare , verificare documente de cãtre banaca avizatoare , transmitere documente cãtre banca ordonatoare ( plãtitoare ) , verificare documente de cãtre banca plãtitoare , plata documentelor ) .
Acreditivul documentar domiciliat într-o ţarã terţã implicã ca plata contravalorii documentelor sã se efectueze de cãtre o bancã ( emitentã ) cu domiciliul într-o altã ţarã decât cea a importatorului şi a exportatorului .
Utilizarea acestui tip de acreditiv are loc ( în principiu ) atunci când climatul socio – politic – economic sau legislativ din cele douã ţãri ( exportatoare şi importatoare ) sau din una din cele douã ţãri prezintã un grad ridicat de risc .
Acreditivul documentar cu plata la vedere asigurã plata sumei dupã ce documentele au fost depuse de cãtre exportator la banca plãtitoare .Pentru operaţiunile de verificare a documentelor şi transfer a valutei , banca are nevoie de câteve zile ( de regulã 4 – 5 zile de la depunerea documentelor1 ) .
Specific acreditivului cu plata la termen este faptul cã plata documentelor are loc la un anumit termen de la data depunerii acestora .Acest termen ( scadenţã ) este o datã fixã fãrã legãturã cu data expirãrii valabilitãţii acreditivului .Utilizarea acestui tip de acreditiv este avantajoasã pentri importator datoritã perioadei ( de graţie ) de care beneficiazã pânã la platã .
Acreditivul documentar de negociere atrage dupã sine utilizarea efectelor de comerţ, cu precãdere a cambiilor .La depunerea documentelor ce atestã expedierea mãrfurilor , exportatorul va proceda şi la depunerea , la banca sa , cambiilor ( cu plata la vedere sau la termen ) trase asupra importatorului ori a bãncii emitente sau asupra altei persoane indicate în acreditiv .
Acreditivele de acceptare sunt utilizate în situaţia în care exportul se face pe credit .
Ca şi în cazul acreditivelor de negociere şi acreditivele de acceptare presupun utilizarea cambiilor.Dacã exportatorul (creditorul) are nevoie de lichiditãţi , poate instrumenta banca sa sã sconteze cambiile acceptate de banca emitentã (a acreditivului )1
Acreditivul transferabil este acel acreditiv care în conţinutul sãu cuprinde o clauzã de transfer ( total sau parţial ) cãtre una sau mai multe persoane .
Transferul se face o singurã datã iar cheltuielile de transfer sunt suportate de benefiiciarul iniţial2 .
În situaţia în care exportatorul nu include aceastã clauzã de transferabilitate acreditivul este netransferabil , caz în care unicul beneficiar este exportatorul .
Acreditivul cu clauzã roşie ( engl .red clause ) , poartã aceastã denumire datoritã faptului cã în conţinutul sãu cuprinde o clauzã , de regulã scrisã cu cernealã roşie , şi al cãrei conţinut autorizeazã banca plãtitoare sau avizatoare sã efectueze , cãtre exportator , o platã în avans ( fie o cotã procentualã din acreditiv fie întreaga valoare a acestuia ) .Prin utilizarea acreditivelor cu clauzã roşie se realizeazã finanţarea exporturilor , permiţând exportatorului sã-şi procure materii prime , materiale sau sã efectueze alte plãţi în legãturã cu viitorul export .
Acreditivul revolving întâlnit în cazul livrãrilor în tranşe , are particularitatea cã este încãrcat numai pentru a acoperi contravaloarea unei livrãri ( tranşe ) urmând sã fie reâncãrcat pânã la acoperirea întregii valori a acreditivului .Acest tip de acreditiv este mai puţin costisitor , se deschide o singurã datã , nu implicã imobilizarea unor mari sume de bani .
Acreditivele reciproce sunt utile în cazul tranzacţiilor de contrapartidã , în cadrul cãrora importatorul are şi calitatea de exportator pe aceaşi relaţie comercialã în ambele situaţii .În funcţie de clauzele pe care le cuprind aceste acreditive pot fi :
– acreditive documentare reciproce simple (ambele acreditive intrã în vigoare la aceaşi datã) ;
– acreditive documentare reciproce de valoare ( unul din acreditive acoperã valoarea celuilalt ) ;
– acreditive documentare reciproce garantate ( banca emitentã garanteazã plata acreditivului ) .
Acreditivul documentar cesionat se aseamãnã cu acreditivul transferabil. Astfel , beneficiarul acreditivului ( cedentul ) poate transfera , total sau parţial , dreptul de creanţã , unei terţe persoane .
Diferenţa dintre cele douã acreditive constã în faptul cã cesionarul nu va primi suma ce îi revine în situaţia în care beneficiarul iniţial al acreditivului nu doreşte sau nu poate sã utilizeze acreditivul .
Acreditivul back-to-back ( spate în spate ) se utilizeazã în cadrul operaţiunilor de reexport şi presupune ca o parte contractantã ( de exemplu exportatorul ) , beneficiar al unui acreditiv , sã deschidã un alt acreditiv ( de import ) pe baza celui dinainte menţionat .Cele douã acreditive sunt independente unul de celãlalt şi pentru derularea în condiţii optime este necesarã o atentã corelare atât a termenelor de livrare şi platã cât şi a celor de valabilitate .
Acreditivele stand-by reprezintã o alternativã pentru garanţiile bancare , utilizate pentru asigurarea plãţilor în cazul neîndeplinirii condiţiilor contractuale.Trebuie fãcutã menţiunea cã acest tip de acreditiv este utilizat numai în SUA având în vedere faptul cã , garanţiile bancare practicate în Europa nu sunt permise de legislaţia americanã .
Acest tip de acreditiv este emis de bancã , la solicitarea ordonatorului , şi oferã beneficiarului garanţia cã în cazul în care nu îşi va îndeplini obligaţiile contractuale , banca îl va despãgubi bãneşte .
Diferenţa dintre un acreditiv documentar obişnuit şi un acreditiv stand – by , constã în faptul cã , în cazul acreditivului stand – by , beneficiarul apeleazã la acesta ( acreditiv) numai în situaţia în care ordonatorul ( importatorul ) nu îşi îndeplineşte obligaţiile asumate contractual .
Utilizarea acreditivelor stand – by prezintã avantaje şi dezavantaje ; dintre avantaje pot fi amintite :
– utilizarea atât în cadrul plãţilor generate de importuri şi exporturi prin compensare cât şi în cadrul altor obligaţii de platã ce decurg din alte tipuri de contracte privind import – exportul ;
– sunt uşor de utilizat dat fiind faptul cã folosirea lor este guvernatã de Publicaţia nr .500 a Camerei Internaţionale de Comerţ de la Paris ( cunoscutã ) .
Dezavantajele constau în costul ridicat al operaţiunilor şi în faptul cã bãncile manifestã rigurozitate ridicatã în selectarea ordonatorilor ( importatorilor ) .1