I. Dreptul fundamental al omului la un mediu sănătos şi echilibrat din punct de vedere ecologic este un principiu-cadru, în care se regăsesc toate celelalte principii ale Dreptului mediului.
Acest drept, declarat în art. 37 al Constituţiei RM, îşi are originea atît în condiţiile create obiectiv, cît şi în reglementările concepute pe plan mondial.
Astfel, în cadrul Conferinţei mondiale a ONU pentru protecţia mediului de la Stocholm din 1972, s-au făcut referiri la faptul că unul dintre drepturile fundamentale ale omului îl constituie dreptul omului la un mediu a cărui calitate îi dă posibilitatea să trăiască în mod demn şi în prosperitate.
În RM, acest drept este prevăzut în mod expres în Constituţia RM, în Legea privind protecţia mediului înconjurător şi detaliat în legile organice ce ţin de domeniile concrete (silvic, funciar etc.)
Conform Constituţiei RM, art. 37, ,,fiecare om are dreptul la un mediu înconjurător neprimejdios din punct de vedere ecologic pentru viaţă şi sănătate, precum şi la produse alimentare şi obiecte de uz casnic inofensive…”. Totodată, Constituţia RM garantează executarea acestui drept prin accesul liber al tuturor la informaţia privind starea de mediu, precum şi prin instituirea obligaţiei pentru fiecare cetăţean de a proteja mediul.
Declarat în Constituţie şi detaliat în Legea privind protecţia mediului ş.a. legi organice, acest drept al omului este realizat de asemenea prin dreptul la asistenţă şi protecţia socială, prin instituirea obligaţiei faţă de cetăţeni de a realiza protecţia mediului, prin instituirea unui cadru juridic concret ce ţine de folosirea şi protecţia mediului.
II. Prioritatea scopurilor şi acţiunilor de protecţie a mediului în cadrul realizării intereselor de ordin economic şi social-uman ale populaţiei pentru prezent şi viitor: toate activităţile statale trebuie să fie aduse în conformitate cu necesităţile de protecţie a mediului, renunţînd, în acelaşi timp, la activităţile poluatorii sau cauzatoare de daune mediului.
III. Prioritatea sănătăţii şi bunăstării populaţiei în comparaţie cu alte scopuri de folosire a resurselor naturale: folosirea resurselor naturale numai în acele limite şi domenii ce nu ar da posibilitate survenirii daunelor spirituale, materiale sau de altă natură, precum şi patrimoniului populaţiei (art. 36, 37, 59 Constituţia RM).
IV. Prevenirea pericolului unei eventuale poluări sau daune de mediu: instituirea unei obligaţii generale de a efectua o evaluare a eventualei daune în cazul cînd activitatea preconizată presupune folosirea resurselor naturale sau a altor factori de mediu.
V. Interzicerea poluării: instituie dreptul impunerii unor interdicţii categorice asupra activităţilor poluante; activitatea preconizată, care presupune o poluare a mediului, va fi acceptată numai la prezentarea avizului pozitiv al expertizei ecologice, în caz contrar, aceasta este ,,sortită” interzicerii (art.3 Legea ,,protecţia mediului”).
VI. Poluatorul plăteşte: instituie obligaţia statului de a supune răspunderii poluarea; obligaţia poluatorului de a recupera paguba cauzată, indiferent de faptul doreşte acest lucru proprietarul de resurse sau nu.
VII. Colaborarea pe plan ştiinţific, legislativ şi de altă natură cu statele vecine şi organizaţiile internaţionale în vederea soluţionării cît mai eficiente a problemei protecţiei mediului: aducerea în concordanţă a actelor legislative ale RM cu documentele internaţionale şi normele statelor vecine, schimbul de experienţă, atît pe plan ştiinţific, cît şi practic etc.
