Falimentele din ultimii zece ani ale bãncilor au fost, în cea mai mare parte, rezultatele fraudelor directorilor si presedintilor acestora. Multi dintre ei, dupã o perioadã scurtã de detentie, sunt astãzi în libertate. Costurile de “restructurare” a sistemului bancar au fost suportate din bugetul de stat, mai exact din banii contribuabililor. Legea, ca de obicei, este îngãduitoare cu cei mari si asprã cu cei mici.
Mai toti artizanii falimentelor bancare din perioada postdecembristã au reusit sã-si facã un drum spre prosperitatea personalã lãsând în urmã sute de mii de oameni cu economiile spulberate. Prima bancã care a dat faliment a fost Credit Bank. Fraudele au distrus atât institutia ca atare, cât si încrederea cetãtenilor în sistemul bancar în general. Sumele depuse de oameni au fost recuperate dupã multi ani de procese si tergiversãri, din pãcate fãrã ca cetãtenii sã primeascã banii la valoarea din momentul constituirii depozitelor.
Cât despre institutiile creditoare ale celor douã bãnci, si astãzi sunt pe rolul instantelor de judecatã procese care par cã nu se mai terminã. Sever Muresan, principalul autor al fraudelor de la Dacia Felix, a fost arestat la sfârsitul lunii iunie 1999 în Ungaria, de unde a fost transferat într-o închisoare din Geneva. În prezent el este judecat în Elvetia pentru afacerile derulate cu banii Bãncii Dacia Felix, mai ales prin firma sa “Corynsa”, înfiintatã în aceastã tarã. Justitia elvetianã l-a acuzat cã a deturnat în profitul sãu 42 de milioane de dolari. Muresan este protagonist alãturi de Mircea Horia Hossu, fost vicepresedinte al BDF, si într-un proces derulat în România. În procesul deschis de Banca Dacia Felix, proces început la Cluj si strãmutat la Suceava, Muresan si Hossu sunt judecati pentru prejudicierea bãncii cu peste 300 de milioane de dolari. Cu toate cã în luna februarie 2000 Ministerul Român de Justitie a demarat procedurile de extrãdare, Sever Muresan continuã sã se afle sub arest în cantonul elvetian Geneva. Muresan si Hossu au fost arestati de Parchetul General în 1996 si au fost pusi în libertate dupã câteva luni.
Iţele continuã sã fie încurcate si în cazul Credit Bank. Multitudinea de dosare deschise în cazul Marcel Ivan – Credit Bank au rãmas nesolutionate. Credit Bank a fost prima bancã din România pe care BNR a sustinut-o, intervenind în 1995, când presedintele bãncii, Marcel Ivan, a fost arestat. O datã cu retragerea sprijinului BNR, banca a început sã decadã rapid, iar justitia si-a fãcut de lucru cu interminabile procese între bancã si numerosii sãi debitori sau cu deja celebrul proces purtat cu BNR. Marcel Ivan a fost cercetat pentru gestiune frauduloasã si acuzat în mai multe dosare cã a prejudiciat banca cu sume de ordinul milioanelor de dolari.
Cea mai rãsunãtoare “prãbusire” bancarã din istoria postdecembristã a României este fãrã îndoialã cel al BANCOREX. Banca Mileniului Trei nici mãcar nu a mai apucat sã treacã în anul 2000. Fosta Bancã Românã de Comert Exterior beneficia de un capital social care îi permitea sã fie în topul celor mai mari bãnci din România. Având numeroase sucursale în tarã si în strãinãtate, BANCOREX avea un personal bine calificat în comertul exterior si se bucura de încredere pe plan international. În perioada postdecembristã, banca a asigurat prin creditul extern de care beneficia marea majoritate a importurilor de petrol ale României, într-o perioadã când nu existau institutii de stat sau private capabile sã facã acest lucru. Rãzvan Temesan este considerat de cãtre justitie principalul autor al colapsului BANCOREX. Din cele 13 dosare întocmite de Parchet, numai unul mai este pe rol la ora actualã. Dosare precum S.AN.CA.,BANCOREX-Temesan-Pãunescu-Dinulescu-BANKCOOP, “Valeologia”, “Temesan-Agroholding” au fost închise prin retragerea acuzatiilor. Rãzvan Temesan a fost arestat în 1997, dar pus în libertate la scurt timp de cãtre Tribunalul Bucuresti. O a doua retinere are loc în primãvara lui 1999, când a fost emis un mandat de arestare pentru 30 de zile, fiind acuzat cã a aprobat abuziv un acreditiv de 5,5 milioane dolari pentru firma “Agroholding” din Bucuresti. Banii erau destinati unui import de motorinã din Franta. Dacã ar fi fost gãsit vinovat, ar fi primit o condamnare la închisoare pe o perioadã de 5 pânã la 15 ani.
Banca de credit cooperatist – BANKCOOP a fost la rândul ei o “tintã” pentru cei care trebuiau sã-i protejeze interesele. Având ca obiect principal de activitate sustinerea sectorului cooperatist si a întreprinderilor mici si mijlocii, BANKCOOP a reprezentat o sperantã pentru revitalizarea acestor domenii. Alexandru Dinulescu, principalul autor al “tunurilor” date la BANKCOOP, a reusit sã fugã din tarã în primãvara anului 1998, la ora actualã fiind dat în urmãrire prin Interpol. Se presupune cã si-a deschis o afacere bãnoasã împreunã cu fiul sãu în Statele Unite. De numele lui Dinulescu sunt legate dosare precum “Dragodan-Safi”, afacerea combinelor John Deere, în urma cãreia BANKCOOP a fost prejudiciatã cu 47 de milioane de mãrci germane, afacerea blindatelor, soldatã cu o fraudã de 2,8 miliarde de lei, si multe altele.
Neatinsã de mâinile celor pusi pe cãpãtuialã nu a scãpat nici Banca Columna. De altfel, crearea ei pare sã fi fost menitã unor operatiuni de spãlare a banilor. Practic, banca a fost înfiintatã de persoane care se ascundeau în spatele unei cãsute postale din Elvetia. Implicatã în aparentã în procesul investitional din tara noastrã, cu plasamente atractive si beneficiind de o reclamã agresivã, Banca Columna era doar un castel de nisip. A fost de ajuns un control al BNR pentru ca adevãrul sã iasã la ivealã. Nici la aceastã orã organele de anchetã si justitia nu au reusit sã dea de capãtul afacerii.
Conform datelor prezentate de BNR‚ in iunie 2000‚ din totalul activelor bancare din Romania, 93,92% sint concentrate in banci sigure. Dintre cele 33 de banci clasificate de BNR, 20 au poziti financiara foarte buna si buna.
