DEFINIŢIE:Pielonefritele sunt inflamaţii acute sau cronice care afecteză ţesutul interstiţial renal (spaţiul dintre nefroni). Importanţa lor se datoreşte frecvenţei mari şi în continuă creştere a infecţiilor urinare (cauza obişnuită a infecţiilor interstiţiale), gravităţii lor (20-60-60% conduc la R.C.de 3-4 ori mai mult decât G.N.A.).Circa 15-20% din cadravele autopsiate prezintă leziuni de pielonefrită. Vârfurile de frecvenţă a pielonefritei interesează nou-născutul, copii mici până la vârsta de 2 ani. Incidenţa este de 3 ori mai mare la femeie comparativ cu bărbatul. ETIOPATOGENIE:Germenii cei mai frecvenţi întâlniţi sunt: Escherichia Colli (85-90%), Proteus, Klebsiella, Piocianic, Stafilococ, Levuri. La pacienţii sondaţi domină Klebsiella şi Proteus, în timp ce Piocianicul este întotdeauna semn de suprainfecţie. În formele cronice se întâlnesc adesea asocieri microbiene care agravează prognosticul.Obişnuiţii factori favorizanţi sunt obstacolele de la nivelul căilor excretoare renale: afecţiuni renale congenitale, tumorile pelviene, la femei (fibrom, chist de ovar), tumorile prostatei la bărbaţi, hidronefroza, cistita, litiaza urinară, unele manevre urologice (sondă a`demeure, cateterisme repetate). ANATOMIE PATOLOGICĂ:În pielonefrita acută, mucoasa căilor uterine este inflamată, rinichii sunt mari şi congestionaţi, iar în spaţiile interstiţiale se găsesc limfocite polinucleare, edeme şi microabcese.În formele cronice, rinichii sunt mici, atrofici. Leziunile sunt iniţial tubulare. Ulterior, cuprind tot nefronul şi sistemul său vascular.

By andrei