Instalată în provincia Campania, „camorra” desemnează societatea secretă a răufăcătorilor napolitani. Compusă dintr-o serie de organizaţii locale, aflate adesea în opoziţie, Camorra s-a consacrat mai ales traficului de droguri, în particular de cocaină. Tentativele de organizare centrală s–au soldat cu un eşec. Cea mai importantă încercare s-a datorat italianului Raffalaele Cutolo Si s-=a sfârşit la începutul anilor 80 într-o baie de sânge. Camorra, ca şi mafia italiană a parcurs transformări esenţiale în perioada de după război, ce ocupa intens cu contrabanda de ţigări străine şi afacerile ilicite de piaţa legumelor şi fructelor, la anii 70, când, iniţiindu-se primele legături cu mafia siciliană, s-a implicat în traficul cu stupefiante. Această expansiune a condus inevitabil la izbucnirea conflictelor dintre clanurile mafiote conduse de Antonio Sparone şi Rafaelo Cutolo. Arestările făcute în rândurile Camorrei, inclusiv a lui Cutolo şi a altor membrii influenţi, ai organizaţie nu au dus la distrugerea acesteia, ci sub noua denumire de „NUOVO CAMORRA ORGANIZATA”, şi-a extins câmpul de acţiune şi în alte regiuni: Neapole, Palermo, Avellino şi Caserte, iar celelalte grupuri care nu au aderet la acest cartel al crimei, s-au reunit în jurul lui Amberto Amaturo Zaza, creând „Nuovo Famiglia”.Beneficiile considerabile din traficul de droguri au trezit interesul Comorrei, acesta convertindu-se la reţelele şi mijloacele traficului cu stupefiante. Nu atât în traficul cu heroină şi haşiş, cât în traficul cu cocaină între America de Sud şi şi Europa, Camerra a jucat un rol important în ultima perioadă, asigurându-şi chiar monopolul acestor operaţiuni ilicite.
