{"id":90655,"date":"2018-02-13T07:42:00","date_gmt":"2018-02-13T07:42:00","guid":{"rendered":""},"modified":"2023-01-06T20:42:45","modified_gmt":"2023-01-06T20:42:45","slug":"anxietatea","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/cvnextjob.com\/index.php\/2018\/02\/13\/anxietatea\/","title":{"rendered":"ANXIETATEA"},"content":{"rendered":"
<\/div>

<\/h3>\n
Anxietatea este o permanen\u0163\u0103 a modului de fiin\u0163are uman,exist\u00e2nd \u00een spa\u0163iul dialogului dintre sine \u015fi eu, fiind incitat\u0103 de contactul de orice fel \u00eentre eu \u015fi lume.Este la temeiul oric\u0103rei puneri \u00een act a omului, la temeiul oric\u0103rei tr\u0103iri, iar tr\u0103irea aceasta vine la r\u00e2ndul ei s\u0103 o \u00eentemeieze.Ambiguitatea anxiet\u0103\u0163ii ,ca atitudine primar\u0103 ,\u00een prim\u0103 instan\u0163\u0103 autosuficient\u0103se r\u0103sfr\u00e2nge asupra individului uman ,model\u00e2ndu-l ambiguu.Prin lipsa de obiect concret, ea devine o stare de nenumit,suportat\u0103, totodat\u0103 intim\u0103 \u015fi str\u0103in\u0103 individului,cre\u00e2nd \u015fi distrug\u00e2nd. Existen\u0163ialismul este cel care reveleaz\u0103 anxietatea \u015fi este \u00een stare s\u0103 o asume, descoperindu-I rela\u0163ia esen\u0163ial\u0103 cu existen\u0163a. Existen\u0163a (lat. Ex-\u00een afar\u0103, sistere-a sta) este faptul de a ap\u0103rea \u015fi de a se manifesta \u00een afar\u0103,a te confrunta cu faptul prezen\u0163ei \u015fi particip\u0103rii la o lume schimb\u0103toare \u015fi poten\u0163ial primejdioas\u0103. Condi\u0163ia individului concret este una de anxietate , rezultat\u0103 din \u00een\u0163elegerea inevitabilei sale libert\u0103\u0163i de opta \u00eentre posibilit\u0103\u0163i, din necunoa\u015fterea viitorului, din apropierea mor\u0163ii, din finitudinea unei existen\u0163e care a fost precedat\u0103 de neant. Anxietatea d\u0103 na\u015ftere deopotriv\u0103 \u00eendoielii \u015fi disper\u0103rii,consider\u0103 Kierkegaard,\u00eens\u0103 drumul spre absolut este cel ce se confund\u0103 adesea cu disperarea anxiet\u0103\u0163ii,disperare pentru infinit, preschimb\u00e2ndu-se \u00eentr-un final \u00een devorare a finitudinilor,descoperire a arbitrariului din ele. Discursul lui Kierkegaard despre anxietate se desf\u0103\u015foar\u0103 pe fundalul unei etici cre\u015ftine, suport\u00e2nd conexiuni multiple cu dogmatica, numit\u0103 de filosoful danez a doua etic\u0103 (spre deosebire de etica necre\u015ftin\u0103, prima , caracterizabil\u0103 prin refuzul p\u0103catului \u015fi conexiunea cu metafizica). Idealitatea acestei etici const\u0103 \u00een con\u015ftiin\u0163a penetrant\u0103 a realit\u0103\u0163ii, iar a-\u015fi p\u0103stra idealitatea chiar ocup\u00e2ndu-se de relevarea p\u0103catului implic\u0103 o dificultate deosebit\u0103 a problemelor etice. Noua etic\u0103 presupune p\u0103catul str\u0103mo\u015fesc, prin care explic\u0103 p\u0103catul \u00eensu\u015fi \u015fi plaseaz\u0103 identitatea drept obiectiv, \u00eentr-o mi\u015fcare de jos \u00een sus; cuprinde, \u00een anvergura ei, realitatea p\u0103catului. Discursul lui Kierkegaard despre anxietate abordeaz\u0103 tangen\u0163ial problema p\u0103catului, av\u00e2nd \u00een vedere c\u0103 anxietatea este condi\u0163ie prealabil\u0103 a p\u0103catului, “libertatea captiv\u0103 \u00een sine \u00eensu\u015fi”,mijlocitoare \u00eentre posibilitatea \u015fi realitatea p\u0103catului. Psihologic, Kierkegaard se va ocupa de posibilitatea real\u0103 a p\u0103catului, iar dogmatic, de cea ideal\u0103. Scopul scrierii va fi m\u0103rturisit dintru \u00eenceput a trata conceptul de anxietate din punct de vedere psihologic , av\u00e2nd \u00een vedere dogma p\u0103catului str\u0103mo\u015fesc. Premisele de la care porne\u015fte \u00een abordarea p\u0103catului, pe care le va justifica pe parcurs, sunt , c\u0103 p\u0103catul nu este nici un fel de stare ( ca stare de potentic\u0103 nu este , \u00een timp ce de fapt el este) \uf032, \u015fi c\u0103 a-l descrie ca boal\u0103, anormalitate, lipsa de armonie \u00eenseamn\u0103 o falsificare a conceptului 3. Cuv\u00e2ntul danez Angest a fost echivalat \u00een limba german\u0103 cu Angst, \u00een englez\u0103 cu dread , fear sau anxiety, \u00een timp ce traducerile franceze s-a impus angoisse; el a cunoscut o larg\u0103 r\u0103sp\u00e2ndire \u00een filosofia existen\u0163ialist\u0103 interbelic\u0103, \u00een special datorit\u0103 teoretiz\u0103rilor lui Heidegger \u015fi Sartre. Semnifica\u0163ia anxiet\u0103\u0163ii lui Kierkegaard este de fior de spaim\u0103 fa\u0163\u0103 de ceva nedefinit \u015fi indeterminabil ,spre deosebire de sentimentul de fric\u0103, \u00een care obiectul este concret, individual. Kierkegaard consider\u0103 c\u0103 omul este individ, fiind, \u00een felul acesta , at\u00e2t el \u00eensu\u015fi, c\u00e2t \u015fi tot neamul, iar \u00eentregul neam particip\u0103 \u00een\/la individ precum individul la intregul neam. Des\u0103v\u00e2r\u015firea omului , privit\u0103 ca stare, const\u0103 \u00een faptul individului de a fi el \u00eensu\u015fi, precum \u015fi neamul. Aceast\u0103 contradic\u0163ie este expresia unei sarcini \u015fi impulsul unei mi\u015fc\u0103ri, mi\u015fcare ce creeaz\u0103 istoria. Istoria neamului merge mereu \u00eenainte, \u00een timp ce individul o ia mereu de la \u00eenceput, fiind el \u00eensu\u015fi \u015fi neamul, \u015fi astfel, \u00eenc\u0103 o dat\u0103 \u015fi istoria \u015fi neamul. Adam a fost el \u00eensu\u015fi \u015fi neamul , astfel \u00eenc\u00e2t ceea ce \u00eel explic\u0103 pe Adam, explic\u0103 istoria neamului \u015fi reciproc. A-l considera cap al geniului umane presupune un \u00eenceput fantastic al neamului uman, ce ridic\u0103 dificult\u0103\u0163i insurmontabile. Tradi\u0163ional s-a considerat c\u0103 p\u0103catul lui Adam condi\u0163ioneaz\u0103 p\u0103c\u0103to\u015fenia drept consecin\u0163\u0103, al doile prim p\u0103cat – primul p\u0103cat al insului de dup\u0103 \u2013 presupun\u00e2nd p\u0103c\u0103to\u015fenia drept condi\u0163ie. Filosoful danez polemizeaz\u0103 cu aceast\u0103 luare de pozi\u0163ie, afirm\u00e2nd c\u0103 primul p\u0103cat este determinantul calit\u0103\u0163ii, P\u0103catul5, c\u0103 puterea exemplului , p\u0103c\u0103to\u015fenia este doar o determinare cantitativ\u0103 , un fel de elan \u00eenaintea saltului, dar care nu explic\u0103 totu\u015fi saltul reprezentat prin p\u0103cat. P\u0103catul lui Adam este p\u0103catul str\u0103mo\u015fesc, caci neamul nu o ia de la \u00eenceput cu fiecare individ, astfel \u00eenc\u00e2t starea de p\u0103cat a nemului dob\u00e2nde\u015fte o istorie, care merge \u00eenainte prin determina\u0163ii cantitative, \u00een timp ce individul particip\u0103 la ea prin saltul calitativ. Nevinov\u0103\u0163ia este o calitate, o stare care poate s\u0103 dureze \u015fi care nu poate fi anulat\u0103 dec\u00e2t prin vin\u0103, care se pierde prin p\u0103cat. Vinov\u0103\u0163ia lui Adam \u015fi vinov\u0103\u0163ia omului de dup\u0103, este esen\u0163ialmente aceea\u015fi, diferen\u0163a fiind o expresie cantitativ\u0103, nu calitativ\u0103: vinov\u0103\u0163ia neamului este prezent\u0103 \u00een ne\u015ftiin\u0163a insului, manifest\u00e2ndu-se, prin fapta lui , drept vinov\u0103\u0163ia acestuia. Conceptul de anxietate este abordat de Kierkegaard \u00een str\u00e2ns\u0103 leg\u0103tur\u0103 cu cel de nevinov\u0103\u0163ie; nevinov\u0103\u0163ia este starea \u00een care omul nu este determinat ca spirit, ci este determinat suflete\u015fte \u00een unitate nemijlocit\u0103 cu naturale\u0163ea lui 6. Taina nevinov\u0103\u0163iei este c\u0103 \u00eenseamn\u0103 lini\u015fte, dar totodat\u0103 anxietate, n\u0103scut\u0103 din nimic; spiritul i\u015fi proiecteaz\u0103 vis\u0103tor propria realitate, nimicul, iar acest nimic vede nevinov\u0103\u0163ia mereu ca fiind \u00een afara sa. Anxietatea este realitatea libert\u0103\u0163ii, ca posibilitate a posibilit\u0103\u0163ii, o antipatie simpatic\u0103 \u015fi o simpatie antipatic\u0103, nu este vina. Anxietatea este o m\u0103sur\u0103 a prezen\u0163ei spiritului. Rela\u0163ia anxiet\u0103\u0163ii fa\u0163\u0103 de obiectul ei, “nimicul” este la fel de ambigu\u0103 ca tranzi\u0163ia de la nevinov\u0103\u0163ie la vin\u0103. Omul este o sintez\u0103 de sufletesc \u015fi trupesc, \u00eentruchipat\u0103 de spirit. Spiritul se raporteaz\u0103 la sine \u015fi la condi\u0163ia lui ca anxietate. \u00cen starea de nevinov\u0103\u0163ie spiritul este prezent dar ca nemijlocit, vis\u00e2nd \u015fi deranj\u00e2nd rela\u0163ia dintre suflet \u015fi trup \u015fi totodat\u0103 instituind-o. \u00cen nevinov\u0103\u0163ie exist\u0103 numai posibilitatea de a putea, ca un fel de form\u0103 superioar\u0103 de ne\u015ftiin\u0163\u0103, ca o expresie superioar\u0103 a anxiet\u0103\u0163ii. Dac\u0103 omul n-ar fi fost o sintez\u0103 , care s\u0103 se bazeze pe un ter\u0163, n-ar fi fost posibil\u0103 o dubl\u0103 consecin\u0163\u0103 a p\u0103catului str\u0103mo\u015fesc: c\u0103 p\u0103catul a venit pe lume \u015fi c\u0103 sexualitate fusese instituit\u0103. P\u0103catul este o criz\u0103 \u00een care p\u0103catul p\u0103trunde \u00een ins ca ins .Trecerea de la o posibilitate la realitate se face prin anxietate. \u00cen clipa \u00een care spiritul se instituie pe sine, el instituie \u015fi sinteza, \u00een care scop trebuie s\u0103 o divizeze mai \u00eent\u00e2i. Culmea senzorialului este sexualul, culme care nu ar fi atins\u0103 dac\u0103 spiritul nu este instituit ca real. F\u0103r\u0103 p\u0103cat nu ar fi existat sexualitatea, iar f\u0103ra sexualitate nu ar fi existat istorie. Abia prin sexualitate sinteza este instituit\u0103 drept contradic\u0163ie \u015fi drept scop, al c\u0103rui istorie \u00eencepe \u00een clipa instituirii sintezei. Ceea ce am prezentat a constituit aspectul anxiet\u0103\u0163ii de a fi condi\u0163ie prealabil\u0103 a p\u0103catului str\u0103mo\u015fesc, pe care \u00eel explic\u0103 \u00een sens regresiv, \u00een direc\u0163ia originii sale. Un alt fel de a problematiza anxietatea este de a \u00eencerca o rela\u0163ionare progresiv\u0103 cu p\u0103catul str\u0103mo\u015fesc. \u00cen cadrul acesta, Kierkegaard precizeaz\u0103 dou\u0103 sensuri ale anxiet\u0103\u0163ii: anxietatea \u00een care individul instituie p\u0103catul prin saltul calitativ \u015fi anxietatea care a p\u0103truns \u015fi p\u0103trunde \u00eempreun\u0103 cu p\u0103catul, \u00een lume cantitativ, ori de c\u00e2te ori un individ instituie p\u0103catul. Asemeni mi\u015fc\u0103rii p\u0103cato\u015feniei nemului, mi\u015fcarea anxiet\u0103\u0163ii are loc prin mi\u015fc\u0103ri cantitative, iar anxietatea fiec\u0103rui individ este cu at\u00e2t mai profund\u0103 cu c\u00e2t se afl\u0103 mai la \u00eenceputuri, deoarece condi\u0163ia p\u0103c\u0103to\u015feniei, presupus\u0103 de via\u0163a sa individual\u0103 trebuie \u00eensu\u015fit\u0103. Abia \u00een clipa \u00een care m\u00e2ntuirea este cu adev\u0103rat instituit\u0103 este biruit\u0103 \u015fi anxietatea. La individul de mai t\u00e2rziu anxietatea p\u0103trunde \u00een dou\u0103 sensuri \u00een lume; p\u0103catul p\u0103trunde prin anxietate, purt\u00e2nd cu el, \u00eenc\u0103 o dat\u0103, anxietatea. Pe de o parte continuitatea p\u0103catului produce anxietate, iar pe de alta posibilitatea m\u00e2ntuirii este un “nimic” ce provoac\u0103 individului anxietate. Totiu\u015fi, orice individ devine vinovat din cauza lui, anxiatatea provenindd din p\u0103catul instituit de individ \u015fi fiind prezen\u0163\u0103 vag\u0103, un “mai mult” sau “mai pu\u0163in” \u00een istoria cantitativ\u0103 a neamului omenesc. Kierkegaard face distinc\u0163ie \u00eentre tipuri de anxiet\u0103\u0163i: anxietatea obiectiv\u0103 \u015fi anxietatea subiectiv\u0103. Anxietatea obiectiv\u0103 este refexul p\u0103c\u0103to\u015fenieei genera\u015fiei asupra \u00eentregii lumi, efect al p\u0103catului asupra existen\u0163ei neumane, este starea de a\u015fteptare din care cel ce a\u015fteapt\u0103 ar dori s\u0103 ias\u0103, expresie a unui dor, d\u00e2nd na\u015ftere anxit\u0103\u0163ii tocmai pentru c\u0103 dorul singur nu poaate m\u00e2ntui. O anxietate ca a lui Adam nu va mai surveni niciodat\u0103 , deoarece p\u0103c\u0103to\u015feniaa venit pe lume prin el. Anxietatea obiectiv\u0103 din natur\u0103 este mai mare dec\u00e2t mai t\u00e2rziu dec\u00e2t la Adam, ea fiind indus\u0103 de faptul c\u0103 este v\u0103zut\u0103 \u00eentr-o cu totul alt\u0103 lumin\u0103 datorit\u0103 faptului c\u0103 prin p\u0103cat senzorial este continuu degradat, p\u00e2n\u0103 devine ce se nume\u015fte p\u0103c\u0103t\u0103\u015fenie. Dup\u0103 venirea p\u0103catului \u00een lume \u015fi ori de c\u00e2te ori vine \u00een lume, senzorialul devine p\u0103c\u0103to\u015fenie.Anxietatea subiectiv\u0103 este “egotist\u0103,este o anxietate cu privire la ceea ce a\u015f putea s\u0103 devin, la ceea ce a\u015f putea s\u0103 devin sau ceea ce mi s-ar putea \u00eent\u00e2mpla”1 anxietatea existent\u0103 \u00een nevinov\u0103\u0163ia insului, corespunz\u0103toare celei a lui Adam, dar diferit\u0103 cantitativ de a acestuia, respectiv mai mic\u0103. Vina instituit\u0103 continu\u0103 s\u0103 fie la fel de imputabil\u0103 \u015fi la fel de ambigu\u0103 ca cea a lui Adam. Kierkegaard compaar\u0103 anxietatea cu o ame\u0163eal\u0103, ame\u0163eala libert\u0103\u0163ii c\u00e2nd spiritul vrea s\u0103 instituie sinteza, c\u00e2nd libertatea scruteaz\u0103 \u00een jos la propriaa ei posibilitate, se aga\u0163\u0103 de finit \u015fi se \u0163ine de el, dar libertatea astfel se pr\u0103bu\u015fe\u015fte. C\u00e2nd libertatea se ridic\u0103 din nou \u00een picioare, \u00ee\u015fi d\u0103seamaa c\u0103 e vinovat\u0103. Printre aceste dou\u0103 clipee se afl\u0103 saltul. Din punct de vedere psihologic, c\u0103derea \u00een p\u0103cat se produce de fiecare dat\u0103 \u00een stare de sf\u00e2r\u015feal\u0103.Walter Schulz consider\u0103 c\u0103 anxietatea reprezint\u0103 teama fa\u0163\u0103 de propria libertate “team\u0103 fa\u0163\u0103 de saltul libert\u0103\u0163ii \u00een libertate”.El coreleaz\u0103 libertatea cu ideea punerii sintezei existen\u0163iale,motiv\u00e2nd anxietatea omului prin faptul c\u0103 este indisolubil legat\u0103 de datoria de a deveni un sine prin realizarea sintezei, dar aceast\u0103 sarcin\u0103 nu poate fi realizat\u0103 irepro\u015fabil, ceea ce transform\u0103 anxietatea \u00eentr-un \u00eenso\u0163itor permanent al vie\u0163ii omene\u015fti.2La individul de mai t\u00e2rziu “nimicul” care e obiectul anxiet\u0103\u0163ii devine din ce \u00een ce mai mult “ceva” \u2013 complexul de presim\u0163ire se reflect\u0103 \u00een ele \u00eensele , apropiindu-se din ce \u00een ce mai mult de individ, chiar dac\u0103 pentru anxietate r\u0103m\u00e2n tot “nimic”. “Nimicul” comunic\u0103 vivace cu ne\u015ftiin\u0163a nevinov\u0103\u0163iei, p\u0103catul auto-presupun\u00e2ndu-se. Anxietatea subiectiv\u0103 este pus\u0103 \u00een leg\u0103tur\u0103 cu rela\u0163ia de genera\u0163ie \u015fi rela\u0163ia istoric\u0103.Senzorialul a devenit p\u0103c\u0103to\u015fenie prin p\u0103caat, adic\u0103 prin p\u0103cat deivne senzorialul p\u0103c\u0103to\u015fenie \u015fi prin Adam a venit pe lume p\u0103catul. \u00cen istoria neamului senzorialul a devenitt odat\u0103 p\u0103c\u0103to\u015fenie, \u00eens\u0103 \u00een istoria individului senzorialul a devenit p\u0103c\u0103to\u015fenie prin saltul calitativ al fiec\u0103ruia. Propor\u0163ia de senzorial coresspunde celei de anxietate.Facereaa Evei prefigureaz\u0103 simbolic consecin\u0163a rela\u0163iei de genera\u0163ie: derivatul nu este niciodat\u0103 la fel de des\u0103v\u00e2r\u015fit cantitativ , ca originalul. B\u0103rbatul \u015fi femeia sunt la fel \u00een esen\u0163\u0103. Anxietatea este mai refectat\u0103 la Eva dec\u00e2t la Adam, pentru c\u0103 femeia este mai sensibil\u0103 senzorial dec\u00e2t b\u0103rbaatul, astfel c\u0103 de \u00eendat\u0103 ce spiritul este instituit,scindarea se ad\u00e2nce\u015fte \u015fi mai mult , iar anxietatea va avea mai mult\u0103 libertate de ac\u0163iune \u00een posibilitatea libert\u0103\u0163ii.Femeia este mai anxioas\u0103 dec\u00e2t b\u0103rbatul, este mai senzorial\u0103, de\u015fi \u00een esen\u0163\u0103 este asemi b\u0103rbatului, determinat\u0103 spiritual. Estetic, aspectul ei ideal este frumuse\u0163ea, iar etic provocarea. Senzorialul nu este p\u0103c\u0103to\u015fenie , ci o enigm\u0103 neexplicabil\u0103 care te face anxios, naivitatea fiind \u00eenso\u0163it\u0103 de un “nimic” inexplicabil, creator de anxietate. Sexual \u00een sine nu este p\u0103c\u0103to\u015fenie, fiind expresia enormei contradic\u0163ii c\u0103 spiritul este determinat ca genus. Anxietatea este prezent\u0103 \u00een orice pl\u0103cere erotic\u0103, dar nu \u00eentruc\u00e2t ar fi p\u0103c\u0103toas\u0103, ci e datorat\u0103 faptului c\u0103 spiritul se simte str\u0103in; victoria spiritului va presupune considerarea sexualuli ca str\u0103in \u015fi comic.Consecin\u0163a rela\u0163iei de genera\u0163ii este amplificarea senzorialit\u0103\u0163ii; \u00een anxietatea celor din genera\u0163iile de mai t\u00e2rziu de Adam e ” mai mult” tuturor indivizilor de dup\u0103 Adam; anxietatea \u00eens\u0103 e esen\u0163ial aceea\u015fi.Cre\u015ftinismul oficial propune s\u0103 ne ridic\u0103m mai presus de acest “mai mult”, \u00eenvinov\u0103\u0163ind pe cel ce n-o face , c\u0103 nu ar vrea s\u0103 o fac\u0103. Dificultatea abord\u0103rii unei astfel de probleme este \u00eens\u0103 eludat\u0103 de acesta. Anxietatea corespunz\u0103toare rela\u0163iei de genera\u0163ie ar fi anxietatea de p\u0103cat, care na\u015fte p\u0103catul; anxiatatea de a deveni vinovat.Anxietatea ce corespunde rela\u0163iei istorice este anxietatea de a fi considerat vinovat. Supremul ” mai mult” este cel al unui individ astfel plasat \u015fi influien\u0163at, \u00eenc\u00e2tde la prima de\u015fteptare, \u00eenc\u00e2t senzorialul devine pentru el identic cu p\u0103c\u0103to\u015fenia; acest “mai mult” se va manifestaa dureros \u00een el , f\u0103c\u00e2nd s\u0103 nu-\u015fi mai g\u0103seasc\u0103 ad\u0103post.Senzorialul nu este p\u0103c\u0103to\u015fenie. El poate \u00eensemna p\u0103c\u0103t\u0103\u015fenie prin cunoa\u015fterea lui nebuloas\u0103 , precum ar mai putea \u00eensemna p\u0103c\u0103to\u015fenie orice cunoa\u015ftere nebuloas\u0103 a ceea ce ar mai putea s\u0103 \u00eensemne p\u0103catul, precum \u015fi neglijarea dimensiunii individuale \u015fi pierderea \u00een neam. Prin gustarea din fructul cunoa\u015fteriia venit pe lume \u015fi diferen\u0163a dintre bine \u015fi r\u0103u, precum \u015fi diferen\u0163a sexual\u0103 ca pornire.P\u0103catu este egoism, iar egoismul este insul instituit prin saltul calitativ. Egoismul ia na\u015ftere prin p\u0103cat \u015fi \u00een p\u0103cat, de aceea nu poate s\u0103 explice p\u0103catul. Obiectivul este de a integra eroticul, sexualul, sub categoria de spirit. O astfel de \u00eemplinire \u00eenseamn\u0103 victoria iubirii, spiritul ie\u015find victorios prin faptul c\u0103 sexualul este uitat \u015fi reamintit doar \u00een uitare.Anxietatea poate fi privit\u0103 dintr-o a treia perspectiv\u0103, ca urmare a p\u0103catului absen\u0163ei con\u015ftiin\u0163ei p\u0103catului ,fiind definita drept clipa \u00een via\u0163a individual\u0103. Omul va fi definit \u00een acest context drept o sintez\u0103 de vremelnicie \u015fi ve\u015fnicie. Clipa apare ca atom al ve\u015fniciei ,prim\u0103 reflectare \u00een timp a ve\u015fniciei,prima \u00eencercare de a opri, \u00eentr-un fel timpul .De \u00eendat\u0103 ce spiritul este instituit, clipa poate ap\u0103rea. Vremelnicia \u015fi senzorialul sunt analoge:istoria \u00eencepe abia prrin clip\u0103,sensibilitatea senzorial\u0103 a omului este instituit\u0103 ca p\u0103c\u0103to\u015fenie prin p\u0103cat. Clipa este acea ambiguitate \u00een care timpul \u015fi ve\u015fnicul se ating unul pe altul, instituind \u00een felul acesta conceptul de vremelnicie, unde timpul \u00eentretaie mereu ve\u015fnicia, iar ve\u015fnicia \u00eentrep\u0103trunde mereu timpul. \u00cen lipsa categoriei de spirit , ve\u015fnicia clipei apare dinapoi,ca trecut. Dac\u0103 \u00eens\u0103 clipa este instituit\u0103 ca discrimen, \u00een raport cu care pot exista trecut ,prezent ,viitor, atunci viitorul este ve\u015fnicia. Abia c\u00e2nd ve\u015fnicia este instituit\u0103 clipa tr\u0103ie\u015fte ca clip\u0103, iar nu ca discrimen. Viitorul este posibilitatea ve\u015fniciei sau libert\u0103\u0163ii \u00een individualitate ca anxietate. Pentru libertate posibilul este viitorul,iar pentru timp viitorul este posibilul ,iar acestor dou\u0103 posibilit\u0103\u0163i li se asociaz\u0103 anxietatea.Anxietatea este starea psihologic\u0103 care precede p\u0103catul,de care se apropie c\u00e2t poate,c\u00e2t de anxioas\u0103 poate fi, f\u0103r\u0103 s\u0103 explice \u00eens\u0103 p\u0103catul, care izbucne\u015fte abia \u00een saltul calitativ.\u00een clipa \u00een care p\u0103catul este instituit,vremelnicia este p\u0103c\u0103to\u015fenie,iar consecin\u0163a definirii vremelniciei drept p\u0103c\u0103to\u015fenie este moartea ca pedeaps\u0103.Cel ce tr\u0103ie\u015fte doar \u00een clip\u0103 p\u0103c\u0103tuie\u015fte, \u00eens\u0103 acum nu are nici un rost s\u0103 ne abstragem de la vremelnicie.Poate exista o anxietate a lipsei de spirit ,ascuns\u0103, deghizat\u0103,av\u00e2nd uneori aparen\u0163a \u00eentregului con\u0163inut al spiritului,\u00eens\u0103 ca strigoi al spiritului .Exist\u0103 o singur\u0103 dovad\u0103 a spiritului :dovada spiritului din noi \u00een\u015fine.P\u0103g\u00e2nismul ,ca absen\u0163\u0103 a spiritului , este preferabil lipsei spiritului ;p\u0103catul s\u0103u este de a trage de timp, f\u0103r\u0103 a ajunge efectiv la p\u0103cat.Anxietatea p\u0103g\u00e2nului are drept surs\u0103 soarta,iar \u201enimicul” const\u0103 \u00een ambibuitatea rela\u0163iei omului cu aceasta,ce se \u00eenf\u0103\u0163i\u015feaz\u0103 ca unitate \u00eentre necesar \u015fi \u00eent\u00e2mpl\u0103tor; aceasta \u00eempiedic\u0103 intrarea \u00een rela\u0163ie cu soarta. Tragismul p\u0103g\u00e2nismului este necutezarea omului de a nu se sf\u0103tui cu oracolul .\u00cen iudaism anxietatea este anxietate de vin\u0103,iar tragismul s\u0103u are ca surs\u0103 necutezarea omului de a nu aduce jertfe.Ambiguitatea rezid\u0103 \u00een rela\u0163ie;de \u00eendat\u0103 ce vina este instituit\u0103 ,anxietatea dispare, ap\u0103r\u00e2nd poc\u0103in\u0163a. Contrariul libert\u0103\u0163ii nu este necesitateaa ,ci vina ,iar m\u0103re\u0163ia libert\u0103\u0163ii este c\u0103 aceasta are de a face pururi numai cu sine ,proiect\u00e2ndu-\u015fi vinaa \u00een posibilitate \u015fi instituind-o deci singur\u0103 .Spiritul p\u0103m\u00e2ntean care va voi s\u0103-l vad\u0103 pe Dumnezeu ,va trebui s\u0103 \u00eenceap\u0103 prin a se recunoa\u015fte vinovat. Dac\u0103 vina este instituit\u0103 cu adev\u0103rat, ea se instituie singur\u0103.Rela\u0163ia libert\u0103\u0163ii fa\u0163\u0103 de vin\u0103 este de anxietate,fiindc\u0103 libertatea \u015fi vina sunt deocamdat\u0103 o posibilitate.Cel ce cade \u00een ispit\u0103 este singurul vinovat. Anxietatea este posibilitatea libert\u0103\u0163ii ,iar ca posibilitate a libert\u0103\u0163ii este educativ\u0103,formativ\u0103,prin credin\u0163\u0103, deoarece devoreaz\u0103 toate finitudinile,descoper\u0103 tot ce au ele iluzoriu. Un om ce a cunoscut anxietatea \u015ftie c\u0103 nu are absolut nimic de cerut de la via\u0163\u0103,c\u0103 \u00eengrozitorul, pierzania,nimicirea locuiesc u\u015f\u0103 \u00een u\u015f\u0103 cu fiecare om;dac\u0103 a \u00eenv\u0103\u0163at cu folos c\u0103 orice anxietate de care este anxios \u00eel poate c\u0103lca \u00een clipa urm\u0103toare, alt\u0103 explica\u0163ie va da el realit\u0103\u0163ii.Pentru a fi format \u00een felul acesta ,absolut \u015fi infinit ,de c\u0103tre posibilitate ,individul va trebui s\u0103 fie cinstit fa\u0163\u0103 de posibilitate \u015fi s\u0103 aib\u0103 credin\u0163\u0103.Astfel anxietatea sf\u00e2r\u015fe\u015fte prin anihila finitul din nelini\u015ftile pe care le-a produs.<\/div>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Anxietatea este o permanen\u0163\u0103 a modului de fiin\u0163are uman,exist\u00e2nd \u00een spa\u0163iul dialogului dintre sine \u015fi eu, fiind incitat\u0103 de contactul de orice fel \u00eentre eu \u015fi lume.Este la temeiul oric\u0103rei puneri \u00een act a omului, la temeiul oric\u0103rei tr\u0103iri, iar tr\u0103irea aceasta vine la r\u00e2ndul ei s\u0103 o \u00eentemeieze.Ambiguitatea anxiet\u0103\u0163ii ,ca atitudine primar\u0103 ,\u00een prim\u0103 […]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":[],"categories":[1],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/cvnextjob.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/90655"}],"collection":[{"href":"https:\/\/cvnextjob.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/cvnextjob.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/cvnextjob.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/cvnextjob.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=90655"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/cvnextjob.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/90655\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/cvnextjob.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=90655"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/cvnextjob.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=90655"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/cvnextjob.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=90655"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}