{"id":90599,"date":"2018-02-14T03:46:00","date_gmt":"2018-02-14T03:46:00","guid":{"rendered":""},"modified":"2023-01-06T20:42:23","modified_gmt":"2023-01-06T20:42:23","slug":"timp-si-infinit","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/cvnextjob.com\/index.php\/2018\/02\/14\/timp-si-infinit\/","title":{"rendered":"Timp \u015fi infinit"},"content":{"rendered":"
<\/div>

<\/h3>\n
Vorbind despre o s\u0103geata a timpului, oamenii de \u015ftiin\u0163\u0103 \u015fi filosofii, preocupa\u0163i de aceast\u0103 problem\u0103, au reliefat cu deosebire caracterul de ireversibilitate al timpului, demon\u00acstrabil cu diverse argumente. Cel mai general aspect al unidimensionalit\u0103\u0163ii este cel al trecerii de la trecut prin prezent spre viitor ; \u00een cadrul unidimensionalit\u0103\u0163ii se poate discuta \u015fi sensul unic al curgerii timpului, deci imposibi\u00aclitatea realiz\u0103rii drumului invers. Argumentul principal \u00eel constituie \u00een acest caz lan\u0163urile cauzale, imposibilitatea apari\u0163iei efectului \u00eenaintea cauzei \u015fi, de cele mai multe ori, nota de succesiune \u00een rela\u0163iile cauzale, efectul continu\u00e2nd s\u0103 existe \u015fi s\u0103 ac\u0163ioneze dup\u0103 \u00eencetarea ac\u0163iunii cauzei, dar ca rezultat evident al ac\u0163iunii acesteia.
Demonstrarea unidimensionalit\u0103\u0163ii timpului (chiar c\u00e2nd acesta este g\u00e2ndit ca volum) \u015fi \u00een cadrul acesteia \u2014 a sensu\u00aclui timpului dinspre trecut spre viitor \u2014 nu este epui\u00aczat\u0103 de teoretizarea momentului de succesiune \u00een rela\u0163ia cauzal\u0103, \u00een teoria relativit\u0103\u0163ii, fenomenul de dilatare a timpului precizeaz\u0103 transform\u0103rile posibile ale timpului \u00een trecerea de la un sistem de referin\u0163\u0103 la altul, prin aceea c\u0103 acest fenomen (ca fenomen de rela\u0163ie) nu schimb\u0103 \u00eentru nimic sensul desf\u0103\u015fur\u0103rii evenimentelor dinspre trecut spre viitor \u00een sistemul propriu de referin\u0163\u0103. Fenomenul dila\u00act\u0103rii duce doar la m\u0103rirea distan\u0163ei dintre evenimente \u00een cazul raport\u0103rii unui sistem de referin\u0163\u0103 la altul.
Concluziile teoriei relativit\u0103\u0163ii \u00eentregesc deci argumen\u00actul rela\u0163iei cauzale \u015fi cu conservarea sensului \u00een cazul succesiunii unor evenimente, chiar dac\u0103 acestea nu sunt legate cauzal \u00eentre ele.
Dar tipice pentru ilustrarea unui anumit sens al tim\u00acpului sunt sistemele variabile. Astfel, \u00een sistemele reale termodinamice starea mai probabil\u0103 urmeaz\u0103 st\u0103rilor mai pu\u0163in probabile. Aceast\u0103 caracteristic\u0103 este redat\u0103 de con\u00acceptul de entropie. Cre\u015fterea entropiei \u00eenseamn\u0103 cre\u015fterea st\u0103rii de dezordine \u00een raport cu ordinea, deci existen\u0163a unui anumit sens al devenirii sistemelor analizate.
In sistemele, \u00een care predomin\u0103 ramura ascendent\u0103, putem vorbi despre un sens al desf\u0103\u015fur\u0103rii proceselor in\u00acvers celui dint\u00e2i, sens de cre\u015ftere a ordinii, de cre\u015ftere a opozi\u0163iei la dezordine. Aceast\u0103 tr\u0103s\u0103tur\u0103, caracteristic\u0103 sistemelor cibernetice autoreglatoare, a primit de aceea denumirea de negenlropie.
\u00cen orice caz, cu c\u00e2t schimb\u0103rile sistemelor depind mai mult de istoria lor anterioar\u0103, cu c\u00e2t se poate aplica mai adecvat conceptul de \u201e\u00eemb\u0103tr\u00e2nire” a sistemului sau cel de mi\u015fcare progresiv\u0103, cu at\u00e2t sistemul are mai multe note de ireversibilitate.
Desigur, problema sensului curgerii timpului poate fi corelat\u0103 cu cea a reversibilit\u0103\u0163ii \u015fi ireversibilit\u0103\u0163ii lui. Re\u00acversibilitatea timpului va fi corelat\u0103 cu posibilitatea curge\u00acrii evenimentelor \u00een sens invers, cu reversibilitatea schim\u00acb\u0103rilor, ireversibilitatea cu imposibilitatea \u00eentoarcerii spre faze, etape, evenimente anterior parcurse, cu ireversibili\u00actatea schimb\u0103rilor.
In descifrarea acestor aspecte, \u015ftiin\u0163a contemporan\u0103 aduce argumente preponderente \u00een sprijinul ireversibili\u00act\u0103\u0163ii, de\u015fi nu anuleaz\u0103, cu totul ideea momentelor, aspectelor de reversibilitate par\u0163ial\u0103 pe fondul ireversibilit\u0103\u0163ii fundamentale.
Cu alte cuvinte, \u00een curgerea etern\u0103 dinspre trecut spre viitor este posibil\u0103 si schimbarea dinspre A spre B \u015fi schimbarea dinspre B spre A’, analog cu A, dar av\u00e2nd \u2014 de bun\u0103 seam\u0103 \u2014 particularit\u0103\u0163ile sale. \u00een sistemele mai simple predomin\u0103 aspectele de reversibilitate a tipurilor de procese, nu a proceselor concrete, care \u2014 \u00een curgerea timpului \u2014 sunt de fiecare dat\u0103 altele. Ecua\u0163iile reversi\u00acbile ale dinamicii, ale c\u00e2mpului electromagnetic nu pun problema scurgerii reale a timpului, ci posibilitatea prin\u00accipial\u0103 de desf\u0103\u015furare a fenomenelor studiate \u00een ambele sensuri, f\u0103r\u0103 ca s\u0103 existe mijloace de detectare a st\u0103rilor ulterioare fa\u0163\u0103 de cele anterioare.
F\u0103r\u0103 s\u0103 fie excluse momentele reale de ciclicitate, de repetabilitate, de reversibilitate (\u00een acest al doilea sens), \u00een col\u0163ul nostru de Univers se poate vorbi de o s\u0103geat\u0103 a timpului, legat\u0103 de ideea de progres. Extinderea ideii de ireversibilitate fundamental\u0103 a timpului la \u00eentregul Uni\u00acvers se leag\u0103 de ideea dialectic\u0103 a inepuizabilit\u0103\u0163ii calita\u00active \u015fi cantitative a materiei \u00een mi\u015fcare, de infinitatea posibilit\u0103\u0163ilor de structurare \u015fi de interac\u0163iune caracteristice Universului.
De existen\u0163a tr\u0103s\u0103turilor de ireversibilitate a timpului, ireversibilitate conceput\u0103 ca trecere de la trecut spre vi\u00acitor \u015fi nici o dat\u0103 invers, se leag\u0103 \u00een filosofarea asupra timpului \u015fi constatarea c\u0103 timpul apare ca unitate \u00eentre real (timpul scurs) \u015fi posibil (timpul nescurs), ca na\u015ftere a realului din posibil \u015fi a posibilului din real.<\/p>\n

Varietatea calitativ\u0103 a structurilor temporale<\/p>\n

Treptat se contureaz\u0103 pentru secolul XX, tot mai in\u00acsistent, abordarea diversificat\u0103 calitativ a timpului. Spe\u00accificitatea coordonatei temporale oblig\u0103 la diferen\u0163ierea \u00eentre timpul cosmic (astronomic), timpul fizic, cel biolo\u00acgic, uman (individual \u015fi social). Timpul biologic, amplu cercetat, de\u015fi \u00eenc\u0103 \u00eentr-o form\u0103 incipient\u0103, pune \u00een primul rand problema deosebirilor \u00eentre timpul fizic (cronologic) \u015ei cel biologic, \u00een a\u015fa fel \u00eenc\u00e2t timpul biologic nu poate fi totdeauna m\u0103surat cu unit\u0103\u0163ile timpului fizic. Acest aspect poate fi ilustrat cu ritmuri diferite de maturizare \u015fi \u00eemb\u0103tr\u00e2nire a diferitelor organisme. Dar. eviden\u0163iind rit\u00acmurile diferite, se poate afirma c\u0103 timpul organismului t\u00e2n\u0103r este mai dilatat dec\u00e2t cel al organismului \u00eemb\u0103tr\u00e2nit, \u00eentruc\u00e2t secunda de via\u0163\u0103 a unui organism t\u00e2n\u0103r este mai bogat\u0103 \u00een procese fiziologice. Pentru copil, deci, ziua este mai lung\u0103 dec\u00e2t pentru omul matur, c\u0103ci \u00een cadrul ei se petrec incomparabil mai multe evenimente \u015fi \u00een plan fi\u00acziologic \u015fi \u00een plan psihic, deci activitatea e mult mai intens\u0103.
Din punctul de vedere al timpului fizic, copil\u0103ria apare scurt\u0103, iar b\u0103tr\u00e2ne\u0163ea \u2014 lung\u0103. Din punctul de vedere al timpului biologic situa\u0163ia se prezint\u0103 diametral opus\u0103 : copil\u0103ria este \u00eendelungat\u0103, iar b\u0103tr\u00e2ne\u0163ea \u2014 scurt\u0103.
De aceea se poate vorbi despre un timp intern propriu fiec\u0103rui organism, care se modific\u0103 de a lungul dezvolt\u0103rii sale individuale. Din punct de vedere filozofic, aceste constat\u0103ri sunt importante prin consecin\u0163ele lor \u201eantropo\u00aclogice”, c\u0103ci valoarea \u00een timp a zilelor, fiind invers pro\u00acpor\u0163ional\u0103 cu v\u00e2rsta, rezult\u0103 necesitatea utiliz\u0103rii la ma\u00acximum a posibilit\u0103\u0163ilor tuturor v\u00e2rstelor, cu deosebire a anilor tineri.
Timpul biologic individual se coreleaz\u0103 apoi cu timpul speciei, calitativ deosebit de cel dint\u00e2i prin legit\u0103\u0163i ca\u00acracteristice. Durata de existen\u0163\u0103 a speciei se supune altor criterii dec\u00e2t durata de via\u0163\u0103 a fiec\u0103ruia din indivizii s\u0103i. Dac\u0103 \u00een cazuri individuale, esen\u0163iali sunt parametrii fizio\u00aclogici, \u00een cazul speciei apar al\u0163i parametri, ca densitatea popula\u0163iei, l\u0103rgirea arealului, existen\u0163a unei capacit\u0103\u0163i generale de adaptare, capacitatea de a birui \u00een concuren\u0163a interspecific\u0103 etc.
\u00cen cercetarea timpului biologic, un aspect important \u00eel reprezint\u0103 modurile specifice ale \u201esim\u0163ului timpului”, care trebuie \u00een\u0163elese ca o capacitate de a percepe curge\u00acrea timpului, de a ac\u0163iona \u00een anumite ritmuri regulate, de a m\u0103sura timpul cu mijloacele proprii organismului. Exis\u00acten\u0163a \u201eorologiilor biologice” constituie principala parti\u00accularitate a organismului de a aprecia durata unor procese sau succesiunea lor (reflexele condi\u0163ionate legate de timp, migra\u0163ia p\u0103s\u0103rilor etc.).
Organismul viu posed\u0103 asemenea ceasuri, care sunt corelate \u00een esen\u0163\u0103 cu procesele periodice din mediu : zi-noapte, anotimpuri etc. Temelia ceasurilor biologice ru\u00acdimentare o constituie caracteristicile periodice ale reac\u00ac\u0163iilor chimice ale diverselor structuri subcelulare. La organismele superioare, ritmul fundamental este dat de activitatea ritmic\u0103 automat\u0103 a scoar\u0163ei cerebrale.
Nivelul reprezent\u0103rii con\u015ftiente a timpului presupune o multitudine de factori psihici \u015fi biologici. Toate eveni\u00acmentele vie\u0163ii las\u0103 urme \u00een noi, personalitatea noastr\u0103 se \u00eembog\u0103\u0163e\u015fte ne\u00eentrerupt \u015fi nu ne putem rupe nicic\u00e2nd de trecut.
Studiile \u00eenchinate timpului uman relev\u0103 particulari\u00act\u0103\u0163ile acestuia raportate la indivizi \u015fi la societate, din multiple unghiuri de vedere, impun\u00eendu-se cu deosebire abord\u0103rile de ontologie social\u0103.
Din cadrul construc\u0163iei filozofice a secolului XX refe\u00acritoare la timp, au avut o \u00eenr\u00e2urire deosebit\u0103 asupra con\u00actemporanilor \u015fi urma\u015filor solu\u0163iile propuse de Bergson \u015fi Heidegger pentru accentuarea deosebirilor calitative \u00eentre timp \u015fi spa\u0163iu, a rolului temporalit\u0103\u0163ii \u00een existen\u0163a uman\u0103. Dorind s\u0103 se delimiteze de excesele scientismului rigid, corelat cu determinismul mecanic, Bergson face distinc\u0163ie \u00eentre timpul spa\u0163ializat al \u015ftiin\u0163elor naturii \u015fi durata pur\u0103, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 releve anumite particularit\u0103\u0163i ale crea\u0163iei complexe, pe care el o vede realiz\u00eendu-se \u00een via\u0163\u0103 \u015fi pe care omul reu\u015fe\u015fte s\u0103 o cuprind\u0103 printr-o intui\u0163ie de un soi deosebit, intui\u0163ie supraintelectual\u0103.
\u00cen concep\u0163ia lui Bergson, \u00eendreptat\u0103 \u00eempotriva meca\u00acnicismului, se semnaleaz\u0103 unele aspecte ale problematicii filosofice \u015fi \u015ftiin\u0163ifice care erau neglijate sau simplifica\u00actor prezentate de materialismul metafizic anterior. Dar resping\u00e2nd \u00eengustimile materialismului, Bergson ajunge s\u0103 resping\u0103 materialismul \u00een genere ; \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 dep\u0103\u00ac\u015feasc\u0103 limitele unui anumit mod de a face \u015ftiin\u0163\u0103, el a respins \u015ftiin\u0163a \u00een general, caricaturiz\u00eendu-le pe am\u00e2ndou\u0103.
Astfel, pentru Bergson \u015ftiin\u0163a naturii spa\u0163ializeaz\u0103 timpul, absolutiz\u00e2nd aspectele de discontinuitate \u015fi ucig\u00e2nd orice dinamism, orice via\u0163\u0103. Prezent\u00e2nd astfel tabloul \u015fti\u00acin\u0163ei, lui Bergson nu i-a fost greu s\u0103 releve necesitatea de a lua \u00een considerare alte aspecte ale realit\u0103\u0163ii ; \u00een locul abord\u0103rii cantitative, necesitatea abord\u0103rii calitative, \u00een locul omogenit\u0103\u0163ii \u2014 heterogenitatea, \u00een locul disconti\u00acnuit\u0103\u0163ii \u2014 continuitatea fundamental\u0103.
Relev\u00eend aceste particularit\u0103\u0163i, care sc\u0103pau \u00een parte reduc\u0163ionismului scientist, cl\u0103dit pe fizica clasic\u0103, Berg-son, \u00een loc de a surprinde saltul calitativ realizat de \u015ftiin\u0163\u0103 \u015fi de filosof ia aliat\u0103 cu \u015ftiin\u0163a, respinge, ca insuficient\u0103, abordarea \u015ftiin\u0163ific\u0103 cl\u0103dit\u0103 pe inteligen\u0163\u0103 \u015fi elaboreaz\u0103 o teorie ira\u0163ionalist\u0103 a existen\u0163ei, izvor\u00eend dintr-o biologie \u015fi o psihologie speculativ\u0103.
Astfel, el a fost total nereceptiv \u2014 dup\u0103 cum au ar\u0103tat comentatorii ulteriori \u2014 la progresele realizate de Ein-stein \u00een teoria relativit\u0103\u0163ii. \u015ei tocmai \u00een perioada \u00een care Einstein reu\u015fea s\u0103 demonstreze interdependen\u0163a \u00eentre spa\u0163iu \u015fi timp, eviden\u0163iind aspectele de continuitate \u00een abordarea spa\u0163iului \u015fi a timpului \u015fi apoi varietatea calita\u00activ\u0103 a structurilor spa\u0163iale \u015fi a celor temporale, Bergson \u00eenvinuie\u015fte \u015ftiin\u0163a pentru un mod de g\u00e2ndire ce nu \u00eei mai era propriu.
De\u015fi a pus cu acuitate anumite probleme reale \u015fi im\u00acportante pentru sintezele de care avea nevoie secolul XX, Bergson s-a apropiat de ele cu o atitudine unilateral\u0103, de aceea metafizic\u0103, absolutiz\u00eend rupturile, rev\u0103z\u00e2nd con\u00actinuit\u0103\u0163ile.
Teoretiz\u00e2nd ruptura total\u0103 \u00eentre materie \u015fi via\u0163\u0103 (inclu\u00acsiv con\u015ftiin\u0163\u0103), \u00eentre cunoa\u015fterea intelectual\u0103 \u015fi intui\u0163ie, \u00eentre timpul spa\u0163ializat \u015fi durata pur\u0103, H. Bergson con\u00acfer\u0103 duratei pure virtu\u0163i de crea\u0163ie continu\u0103, de curgere continu\u0103 indivizibil\u0103 \u015fi deci inanalizabil\u0103. Realitatea du\u00acratei pure const\u0103 \u2014 pentru el \u2014 \u00een devenire, \u00eentr-un curent vital unic, pe care numai intui\u0163ia direct\u0103 \u015fi interi\u00acoar\u0103 o poate cunoa\u015fte.
Ca un filosof de r\u0103scruce, tr\u0103ind deci \u00een epoca de de\u00acp\u0103\u015fire a mecanicismului spre organicism, Bergson sur\u00acprinde unele aspecte ale dialecticii realului, dar se las\u0103 cople\u015fit de \u201ecutiile negre” ale \u015ftiin\u0163ei anterioare \u015fi res\u00acpinge \u015ftiin\u0163a \u00een numele ira\u0163ionalismului.
De aici, pe de o parte, respingerea oric\u0103rei abord\u0103ri cantitative a duratei, de aici, pe de alta, absolutizarea deosebirilor calitative, a\u015fa cum se manifest\u0103 ele la nivelul biologicului \u015fi al umanului, \u00een a\u015fa m\u0103sur\u0103 \u00eenc\u00e2t pentru Bergson ele par a r\u0103m\u00e2ne inaccesibile oric\u0103rei investiga\u0163ii ra\u0163ionale.
Incontestabil \u00eens\u0103 c\u0103 marea influen\u0163\u0103 pe care a avut-o crea\u0163ia bergsonian\u0103 asupra secolului XX se explic\u0103 mai cu seam\u0103 prin semnalarea unor probleme reale \u015fi acute ale filosofiei acelui timp.
\u00cen prelungirea preocup\u0103rilor filosofice \u00eenchinate tim\u00acpului \u00een secolul XX, un loc special revine existen\u0163ialismu\u00aclui heideggerian. \u00cen cl\u0103direa teoriei heideggeriene a existen\u0163ei \u00een gene\u00acral, apare central\u0103 cercetarea existen\u0163ei autentice umane, prin intermediul c\u0103reia \u015fi prin dep\u0103\u015firea c\u0103reia Heideg-ger n\u0103zuie\u015fte s\u0103 se apropie de existen\u0163\u0103 \u00een general. \u015ei \u00eentruc\u00e2t el relev\u0103 temporalitatea ca sens al existen\u0163ei umane autentice, \u00ee\u015fi extinde concluziile \u015fi asupra timpului, ca orizont al existen\u0163ei \u00een general. Dar numai ca o sugestie, c\u0103ci \u00een esen\u0163\u0103 Heidegger dezbate problema coordona\u00actei temporale a existen\u0163ei mai ales din unghiul de vedere al existen\u0163ei umane.
Sein und Zeit se dovede\u015fte \u00een fundamentul s\u0103u o lu\u00accrare \u00eenchinat\u0103 omului, de\u015fi Heidegger dore\u015fte permanent s\u0103 dep\u0103\u015feasc\u0103 orizontul restrictiv uman. \u015ei, \u00een acest ca\u00acdru, timpul este abordat din unghiul de vedere al deveni\u00acrii (\u00een opozi\u0163ie cu conceperea existen\u0163ei ca nemi\u015fcare), al devenirii omului, al permanentei sale schimb\u0103ri, rezult\u00e2nd din tensiunile ce-i sunt definitorii, tensiuni \u00eentre ceea ce este \u015fi ceea ce ar trebui s\u0103 fie.
Dar proiectul ac\u0163iunilor umane (deci raportarea uman\u0103 la viitor) este str\u00e2ns legat de condi\u0163ionarea spa\u0163io-tempo-ral\u0103 a trecutului. Dac\u0103 viitorul este elementul principal pentru om \u00een devenire, al doilea moment hot\u0103r\u00e2tor este trecutul, omul av\u00e2nd datoria s\u0103-\u015fi asume r\u0103spunderea pen\u00actru tot ce \u0163ine de trecutul s\u0103u, de originea sa, c\u0103ci e cu neputin\u0163\u0103 s\u0103-\u015fi proiecteze viitorul, f\u0103r\u0103 a avea o temelie \u00een trecut.
\u015ei din confruntarea celor dou\u0103 momente ale timpului se na\u015fte prezentul, \u00een care omul \u00ee\u015fi ia propriul destin \u00een m\u00eeini. De\u015fi Heidegger a insistat asupra deosebirilor dintre concep\u0163ia sa proprie \u015fa existentialism, to\u0163i interpre\u0163ii filo\u00acsofici sale sunt \u00eenclina\u0163i s\u0103 releve faptul c\u0103 problematica sa fundamental\u0103 a r\u0103mas problematica omului, a\u015fa cum s-a. pus ea \u00een filosofia occidental\u0103 la \u00eenceputul secolului XX, inclusiv \u00een privin\u0163a problemei timpului.
Ar fi important de relevat c\u0103 atat la Bergson. cat \u015fi la Heidegger, dar mai cu seam\u0103 la acesta din urm\u0103, accentul cade pe filosofia timpului, eviden\u0163iindu-se la cel dintai devenirea ca permanent\u0103 crea\u0163ie, la cel de al doilea reali\u00aczarea complex\u0103 a omului \u00een devenire, dar tot \u00een termeni de \u201etotalitate”, ca unitate intre diverse posibilit\u0103\u0163i \u015fi reali\u00actate, \u00eentre realizarea autenticit\u0103\u0163ii \u015fi smulgerea din ne-autenticiate. Heidegger delimiteaz\u0103 existenta autentic\u0103 de existen\u0163a cotidian\u0103, banal\u0103, care \u00eensemneaz\u0103 acceptarea situa\u0163iei date f\u0103r\u0103 nici o problematizare, un fel de conser\u00acvare a trecutului, un fel de prezentificare a datului ime\u00acdiat. Existen\u0163a cotidian\u0103 e un fel de abandonare \u00een pre\u00aczent. Prin aceasta, existen\u0163a cotidian\u0103, banal\u0103, \u00ee\u015fi mani\u00acfest\u0103 inautenticitatea. In termenii filosofici timpului la Heidegger, o astfel de atitudine poart\u0103 numele de intra-temporalitate.
\u015ei ea se caracterizeaz\u0103 prin neglijarea temporaliz\u0103rii timpului \u00eensu\u015fi. Cu alte cuvinte, la Heidegger, timpul au\u00actentic este cel legat de activitatea omului autentic.
Privind teoria general\u0103 a timpului la Heidegger, prin prisma existen\u0163ei autentice umane, ar rezulta c\u0103 existen\u0163a nu este g\u00e2ndit\u0103 ca identitate cu sine, ci ca devenire, dup\u0103 cum devenire, istorie este \u015fi existen\u0163a omului autentic, care se des\u0103v\u00e2r\u015fe\u015fte \u00een permanen\u0163\u0103.
De remarcat ea problematica timpului, de\u015fi central\u0103 la ambii filosofi, antreneaz\u0103 \u2014 \u00een fond \u2014 o multitudine de probleme filosofice ale destinului uman, cm deosebire crea\u00activitatea uman\u0103 la Bergson \u015fi responsabilitatea uman\u0103 la Heidegger.
Ea r\u0103m\u00e2ne \u00eens\u0103 unilateral\u0103 \u00een raport cu deschiderea interpretativ\u0103 incomparabil mai complex\u0103, pe care o per\u00acmite g\u00e2ndirea nuaterialist-dialectic\u0103 contemporan\u0103.<\/div>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Vorbind despre o s\u0103geata a timpului, oamenii de \u015ftiin\u0163\u0103 \u015fi filosofii, preocupa\u0163i de aceast\u0103 problem\u0103, au reliefat cu deosebire caracterul de ireversibilitate al timpului, demon\u00acstrabil cu diverse argumente. Cel mai general aspect al unidimensionalit\u0103\u0163ii este cel al trecerii de la trecut prin prezent spre viitor ; \u00een cadrul unidimensionalit\u0103\u0163ii se poate discuta \u015fi sensul unic […]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":[],"categories":[1],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/cvnextjob.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/90599"}],"collection":[{"href":"https:\/\/cvnextjob.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/cvnextjob.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/cvnextjob.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/cvnextjob.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=90599"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/cvnextjob.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/90599\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/cvnextjob.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=90599"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/cvnextjob.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=90599"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/cvnextjob.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=90599"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}