{"id":89616,"date":"2018-02-16T22:29:00","date_gmt":"2018-02-16T22:29:00","guid":{"rendered":""},"modified":"2023-01-06T20:35:44","modified_gmt":"2023-01-06T20:35:44","slug":"criza-berlinului-si-componenta-germana","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/cvnextjob.com\/index.php\/2018\/02\/16\/criza-berlinului-si-componenta-germana\/","title":{"rendered":"Criza Berlinului \u015fi componenta German\u0103 \u00een perioada r\u0103zboiului rece."},"content":{"rendered":"
<\/div>

<\/h3>\n
\n
\u00cenaintea primelor conferinte dintre W. Churchill si F.D. Roosevelt din perioada r\u00e3zboiului, o prognoz\u00e3 elaborat\u00e3 de Serviciile Americane de Informatii care se referea la pozitia postbelic\u00e3 a U.R.S.S., concluziona [1]: “Odat\u00e3 cu \u00eenfr\u00e2ngerea Germaniei, nu va mai exista nici o putere \u00een Europa care s\u00e3 se opun\u00e3 fortei militare colosale [a U.R.S.S.-n.n.]\u2026Pentru viitor concluzia este evident\u00e3. Dup\u00e3 ce Rusia va deveni un factor decisiv \u00een r\u00e3zboi, ea trebuie s\u00e3 primeasc\u00e3 orice asistent\u00e3 si trebuie f\u00e3cute toate eforturile pentru a-i obtine prietenia. De asemenea, este f\u00e3r\u00e3 \u00eendoial\u00e3 c\u00e3 \u00een urma \u00eenfr\u00e2ngerii Axei ea va domina Europa si este mult mai important s\u00e3 dezvolt\u00e3m si s\u00e3 p\u00e3str\u00e3m cele mai prietenesti relatii cu Rusia”. Previziunea unei ere a bunelor intentii \u00eentre S.U.A.si U.R.S.S. a fost caracteristic\u00e3 pentru neasteptata si utopica natur\u00e3 a diplomatiei americane din timpul r\u00e3zboiului. \u00cen mod iluzoriu, aceasta presupunea c\u00e3 r\u00e3zboiul nu era dec\u00e2t o \u00eentrerupere a unei st\u00e3ri normale de armonie \u00eentre natiuni, pentru pedepsirea agresorilor si a criminalilor de r\u00e3zboi, o cruciad\u00e3 ideologic\u00e3 \u00een care t\u00e3rile aliate erau egale din punct de vedere moral si, odat\u00e3 ce r\u00e3zboiul se va termina, vechea armonie si lupta mondial\u00e3 pentru putere va lua sf\u00e2rsit. Implicatia acestei utopii a fost clar\u00e3 : S.U.A. nu si-au luat nici o m\u00e3sur\u00e3 de precautie \u00eempotriva “nobililor” aliati din timpul r\u00e3zboiului, \u00een anticiparea unei posibile dezintegr\u00e3ri a aliantei si \u00een eventualitatea unor ostilit\u00e3ti.
Permanentele semnale ale ostilit\u00e3tii si suspiciunii sovietice pot explica aceste previziuni optimiste. De-a lungul \u00eentregului r\u00e3zboi, U.R.S.S. a suspectat \u00een mod constant S.U.A. si Marea Britanie de intentii necinstite.
Conduc\u00e3torii americani, f\u00e3r\u00e3 a tine seama de prognozele serviciilor de informatii, au g\u00e3sit imediat o explicatie pentru suspiciunea sovietic\u00e3. Ei percepeau politica extern\u00e3 a U.R.S.S. nu \u00een termenii dinamicii interne ai regimului comunist si \u00een dusm\u00e3nia lui pentru toate natiunile necomuniste, ci numai ca pe o reactie a Uniunii Sovietice la politica dus\u00e3 de occidentali. Atitudinea Moscovei era perceput\u00e3 numai prin prisma actelor antebelice : interventia aliatilor cu scopul de a r\u00e3sturna regimul sovietic si, dup\u00e3 acest esec, stabilirea de c\u00e3tre Franta a unui cordon sanitar \u00een Europa de Est, cu scopul de a feri restul continentului european de virusul comunist. Pe l\u00e2ng\u00e3 acestea se adaug\u00e3 respingerea de c\u00e3tre occidentali \u00een anii `30 a initiativei sovietice de a se constitui o aliant\u00e3 \u00eempotriva lui Hitler si, \u00een mod special, acordul de la M\u00fcnchen din 1938, care a distrus Cehoslovacia si i-a deschis lui Hitler portile c\u00e3tre est. Eforturile occidentalilor \u00een \u00eencercarea de a \u00eendep\u00e3rta de vest pericolul hitlerist, direction\u00e2ndu-l spre est, erau considerate motivele principale ale ostilit\u00e3tii sovietice. Occidentalii, pentru a modifica aceast\u00e3 atitudine, trebuiau s\u00e3 demonstreze Uniunii Sovietice, prin dovezi de prietenie, bunele lor intentii. Problema principal\u00e3, \u00een viziunea lor, era nu dac\u00e3 pentru lumea postbelic\u00e3 cooperare sovietic\u00e3 va fi obtinut\u00e3, ci c\u00e2nd va fi ea stabilit\u00e3.
Dizolvarea Cominternului, reducerea ideologiei comuniste, noua emfaz\u00e3 a nationalismului rus, relaxarea restrictiilor impuse bisericii si, nu \u00een ultimul r\u00e2nd, declaratiile f\u00e3cute de sovietici \u00een limbajul p\u00e3cii, al democratiei si libert\u00e3tii i-a convins pe occidentali s\u00e3 perceap\u00e3 \u00een U.R.S.S. un nou prieten.
Presedintele Roosevelt si consilierii s\u00e3i au avut certitudinea c\u00e3 la Ialta s-au stabilit relatii mult mai amicale cu U.R.S.S. Stalin, demonstr\u00e2ndu-si bun\u00e3vointa, a f\u00e3cut concesii la subiectele importante. \u00cen problema membrilor Natiunilor Unite si-a redus pretentiile pentru 16 locuri (ce ar fi revenit pentru fiecare republic\u00e3 sovietic\u00e3) la numai trei, afirm\u00e2nd c\u00e3 va sprijini S.U.A. dac\u00e3 vor ridica pretentii de paritate. \u00cen Germania, el a acceptat o zon\u00e3 de ocupatie francez\u00e3 si primirea Frantei \u00een Comisia de Control, precum si o unic\u00e3 administratie pentru toate zonele de ocupatie. Mai mult, prin Declaratia privind Europa eliberat\u00e3, Stalin a promis organizarea de alegeri libere si autoguvernarea \u00een Europa de Est. R\u00e3spunz\u00e2nd dorintelor militare americane pentru Orientul \u00cendep\u00e3rtat, el a promis c\u00e3 va intra \u00een r\u00e3zboi \u00eempotriva Japoniei. Nu \u00een ultimul r\u00e2nd, el a exprimat speranta c\u00e3 vor urma cincizeci de ani de pace si puternic\u00e3 cooperare.
Se poate spune c\u00e3 a fost o minune c\u00e3, la Conferinta de la Ialta, delegatia american\u00e3 a avut o dispozitie de “exaltare suprem\u00e3”. Harry Hopkins, consilier apropiat al presedintelui, afirma [2] : “Noi suntem ferm convinsi c\u00e3 am c\u00e2stigat prima mare victorie a p\u00e3cii, si prin noi m\u00e3 refer la noi toti, \u00eentrega ras\u00e3 uman\u00e3 civilizat\u00e3”. Aceast\u00e3 p\u00e3rere poate fi completat\u00e3 cu ajutorul cuvintelor secretarului de stat Cordell Hull [3]: “Nu va mai fi nevoie de sfere de influent\u00e3, de aliante, echilibrarea puterii, sau de orice alt fel de aranjament, prin intermediul c\u00e3rora, ca \u00een trecutul nefericit, natiunile s\u00e3 se str\u00e3duiasc\u00e3 s\u00e3-si apere securitatea sau s\u00e3-si promoveze propriile interese”.
Oamenii politici americani au ignorat, sau s-au f\u00e3cut c\u00e3 ignor\u00e3 existenta unui scop final la care sovieticii nu renuntaser\u00e3 niciodat\u00e3 si a c\u00e3rui realizare devenise acum posibil\u00e3 datorit\u00e3 \u00eemprejur\u00e3rilor internationale. Visul american de pace postbelic\u00e3 si cooperare \u00eentre cei trei mari va fi distrus odat\u00e3 cu expansiunea Uniunii Sovietice \u00een Europa Central\u00e3 si de Est, odat\u00e3 cu impunerea controlului asupra Poloniei, Rom\u00e2niei, Ungariei, Bulgariei si Albaniei (Iugoslavia se afla deja sub controlul comunist al maresalului Iosif Broz Tito si Cehoslovacia tr\u00e3ia \u00een umbra Armatei Rosii). \u00cen fiecare dintre aceste t\u00e3ri unde U.R.S.S. avea trupe, s-au stabilit unilateral coalitii guvernamentale pro-sovietce. Postul cheie \u00een aceste regimuri – ministrul de interne, care de obicei controla politia – se afla \u00een m\u00e2inile comunistilor. De la acest nivel – decisiv – al puterii era facilitat\u00e3 posibilitatea extinderii dominatiei sovietice si subjugarea independentei acestor t\u00e3ri. Concesiile f\u00e3cute de S.U.A. la Ialta doreau s\u00e3 constituie o baz\u00e3 de cooperare \u00eentre cei trei mari, \u00een perspectiva c\u00e3 ele ar fi fost respectate. De fapt, Roosevelt si Churchill nu au avut cu ce s\u00e3 forteze U.R.S.S. pentru a obtine de la aceasta concesii mai mari, dat\u00e3 fiind incapacitatea sovieticilor de a accepta limite.
Cu toate c\u00e3 r\u00e3zboiul se terminase, devenea foarte clar faptul c\u00e3 angajamentele luate la Ialta, prin care U.R.S.S. se obligase s\u00e3 organizeze alegeri libere si guverne democratice \u00een Europa de Est, erau percepute diferit de rusi, spre deosebire de americani. Pentru sovietici “guvernele democratice” reprezentau guverne comuniste, iar “alegerile libere” semnificau alegeri la care nu puteau participa partidele ce nu erau favorabile comunistilor. Diplomatul rom\u00e2n Grigore Gafencu, cu prilejul unui discurs tinut la Radio Europa Liber\u00e3, caracteriza foarte clar intentiile sovieticilor : “Hot\u00e3r\u00e2rile luate la Ialta, astfel cum au fost t\u00e3lm\u00e3cite si \u00eemplinite de U.R.S.S., au dus la alunecarea \u00eentregii Europe r\u00e3s\u00e3ritene \u00een zona de influent\u00e3 si sub st\u00e3p\u00e2nirea exclusiv\u00e3 a \u00eemp\u00e3r\u00e3tiei bolsevice “.[4]
\u00cen 1944, Stalin \u00eei declarase lui Tito c\u00e3 “acest r\u00e3zboi nu este ca cele din trecut ; cine ocup\u00e3 un teritoriu \u00eesi impune propriul sistem social”.
Se poate spune c\u00e3 aliatii occidentali au constatat \u00een cele din urm\u00e3 c\u00e3 \u00eentelegerile de la Ialta nu puteau face altceva dec\u00e2t s\u00e3 consimt\u00e3 sau s\u00e3 \u00eent\u00e2rzie. \u00cen problema granitelor Poloniei, sovieticii au cerut estul acestei t\u00e3ri, oferind drept compensatii teritorii luate Germaniei. Roosevelt si Churchill au acceptat propunerea, dar au considerat noua granit\u00e3 de vest a Poloniei pe r\u00e2urile Oder si Neisse doar temporar\u00e3, desi conferinta de pace la care urma s\u00e3 se hot\u00e3rasc\u00e3 granita de vest a Poloniei nu a mai avut loc niciodat\u00e3, datorit\u00e3 disensiunilor ulterioare.
Ulterior, acordurile de la Ialta au fost criticate pentru c\u00e3 “au predat “[5] Europa de Est dominatiei sovietice. Unii au afirmat c\u00e3 s\u00e3n\u00e3tatea subrezit\u00e3 a lui Roosevelt l-a f\u00e3cut s\u00e3 cedeze la insistentele lui Stalin. Cursul r\u00e3zboiului a fost \u00eens\u00e3 cel care a determinat actiunile ulterioare Yaltei si nu diplomatia, deoarece Armata Rosie detinea deja controlul \u00een Europa de Est. Pe l\u00e2ng\u00e3 aceasta se adaug\u00e3 faptul c\u00e3 se estima c\u00e3 Japonia mai poate rezista \u00eenc\u00e3 optsprezece luni dup\u00e3 \u00eenfr\u00e2ngerea Germaniei si americanii au sperat \u00een permanent\u00e3 c\u00e3 acordurile de la Ialta vor fi puse \u00een practic\u00e3.
Politica sovietic\u00e3 \u00een Europa de Est si extinderea influentei comuniste au creat anxietate. Incapabile s\u00e3 st\u00e3vileasc\u00e3 aceast\u00e3 expansiune, Statele Unite si-au concentrat din ce \u00een ce mai mult atentia asupra reconsolid\u00e3rii Germaniei ca natiune. Ideea \u00eemp\u00e3rtirii a fost abandonat\u00e3 si \u00eenlocuit\u00e3 cu un program economic, prin care Germania urma s\u00e3 fie capabil\u00e3 de a se autosustine. Guvernul militar a fost directionat spre implantarea r\u00e3d\u00e3cinilor unei veritabile democratii, S.U.A. \u00eencep\u00e2nd s\u00e3 g\u00e2ndeasc\u00e3 \u00een termenii ocupatiei militare si ai controlului pentru cel putin o generatie. Documentul ce traseaz\u00e3 aceast\u00e3 directie a diplomatiei americane \u00een Germania este J.C.S. (Joint Chiefs of Staff)\/1067 [6], datat 14 mai 1945, directiv\u00e3 politic\u00e3 ultrasecret\u00e3. Acesta a fost actul ce a ghidat administrarea \u00een zona american\u00e3 de ocupatie si a “stat la baza negocierilor membrilor guvernului cvadripartit “[7]. Germania era ocupat\u00e3 ca o natiune \u00eenvins\u00e3 \u00een care se va impune o administratie care va descuraja orice fraternizare. Economia german\u00e3 urma s\u00e3 fie controlat\u00e3 numai c\u00e2t s\u00e3 asigure necesarul fortelor de ocupatie, pentru a produce bunuri care s\u00e3 previn\u00e3 dezastrul si tulbur\u00e3rile, care ar putea ameninta fortele de ocupatie. Partidul nazist si organizatiile sale erau dizolvate, legile si regulile naziste erau anulate. Membrii si asociatii partidului care au avut mai mult dec\u00e2t o participare nominal\u00e3 la activitatea partidului erau exclusi din posturile de responsabilitate public\u00e3, propriet\u00e3tile si actele partidului erau luate \u00een custodia guvernului cvadripartit. Fortele armate germane erau demobilizate si armele, munitia si materialele de r\u00e3zboi urmau s\u00e3 fie distruse. Criminalii de r\u00e3zboi si persoanele suspectate c\u00e3 ar putea s\u00e3 se opun\u00e3 acestor obiective urmau s\u00e3 fie arestate. J.C.S.\/1067 d\u00e3dea numai o autoritate limitat\u00e3 guvernului militar. Era specificat\u00e3 interzicerea guvernului militar american de a face orice pas \u00een reabilitarea sau mentinerea economiei germane, except\u00e2nd stimularea agriculturii.
Directivele politice ale J.C.S.\/1067 au fost modificate si extinse (\u00een octombrie 1945) prin corelarea cu Protocolul \u00eencheiat la Potsdam si din nou modificate \u00een 1947 (15 iulie) printr-un nou act – “Directivele obiectivelor Statelor Unite si politica de baz\u00e3 \u00een Germania” (Directive on US Objectives and Basic Policies in Germany) .[8]
Germania \u00eencepea s\u00e3 fie privit\u00e3 din ce \u00een ce mai mult ca un important bastion \u00eempotriva expansiunii sovietice \u00een Europa. Motivatia din spatele reorient\u00e3rii diplomatiei americane – care a devenit originea R\u00e3zboiului Rece – a fost actiunea U.R.S.S. din prim\u00e3vara anului 1945, \u00een Polonia si Europa r\u00e3s\u00e3ritean\u00e3. Stalin considera aceste fapte ca o necesitate pentru viitoarea securitate a Uniunii Sovietice. Truman nu a acceptat \u00eens\u00e3 acest punct de vedere, mai ales din momentul \u00een care actiunile lui Stalin amenintau interesele Americii si t\u00e3rilor vest europene.
Diferentele ap\u00e3rute \u00een problema trat\u00e3rii Germaniei au fost principalul factor \u00een deteriorarea unit\u00e3tii aliatilor. Esecul de a obtine o \u00eentelegere mutual\u00e3 comun\u00e3 si acceptabil\u00e3 pentru Germania, \u00een spiritul \u00eentelegerilor de la Ialta si Potsdam, a accentuat clivajul dintre S.U.A. si U.R.S.S. Absenta Frantei de la Conferinta de la Potsdam a creat complicatii, deoarece aceast\u00e3 tar\u00e3 a refuzat s\u00e3 se limiteze la aceste \u00eentelegeri. Un rezultat nefericit al derul\u00e3rii r\u00e3zboiului a fost decizia Comisiei Consultative Europene din 1944, prin care \u00een definirea zonelor de ocupatie Berlinul era plasat ad\u00e2nc \u00een zona de est sovietic\u00e3. Desi \u00een prim\u00e3vara anului 1945 anglo-americanii au avut posibilitatea s\u00e3 ajung\u00e3 la Berlin \u00eenainte de sosirea rusilor, nu au f\u00e3cut-o. Trupele aliate occidentale au traversat Rinul si au p\u00e3truns \u00een Germania, Churchill dorind s\u00e3 asedieze si s\u00e3 captureze Berlinul \u00eenaintea rusilor. Eisenhower a refuzat \u00eens\u00e3, datorit\u00e3 priorit\u00e3tii \u00eentelegerilor dintre aliati (privind viitoarele zone de ocupatie) pentru Berlin, \u00eenc\u00e3lcarea lor put\u00e2nd avea ca rezultat accidente politice. Cu toate c\u00e3 primul ministru britanic a \u00eencercat s\u00e3-l determine pe Truman s\u00e3 modifice decizia luat\u00e3 de Roosevelt, presedintele a refuzat s\u00e3 reconsidere problema. \u00cen fata iminentei capitul\u00e3ri a Germaniei, Truman nu dorea s\u00e3 pericliteze viitoarea cooperare cu sovieticii. Ca urmare, Berlin, Praga si Viena au c\u00e3zut \u00een m\u00e2inile sovieticilor.
Imediat dup\u00e3 \u00eenfr\u00e2ngerea Germaniei, U.R.S.S. a \u00eenceput s\u00e3 izoleze zona estic\u00e3 si s-o transforme \u00eentr-o regiune satelit .[9] Din punct de vedere economic, Uniunea Sovietic\u00e3 dorea s\u00e3 obtin\u00e3 avantaje rapide si maxime din propria zon\u00e3 de ocupatie. Din punct de vedere politic, sovieticii doreau s\u00e3 foloseasc\u00e3 zona ca baz\u00e3 de operatii pentru un eventual control asupra \u00eentregii Germanii.
U.R.S.S. a \u00eenceput controlul asupra Germaniei de est \u00eenaintea conferintei de la Potsdam, concentr\u00e2ndu-si atentia \u00een construirea Partidului Comunist si stabilirea unui sindicat centralizat, sub control comunist. Creat\u00e3 la 9 iunie, administratia militar\u00e3 sovietic\u00e3 a autorizat, sub directa coordonare a maresalului G. K. Jukov, crearea a patru “partide democratice” antifasciste : Partidul Comunist German (K.P.D.), Partidul Social-Democrat (S.P.D.), Partidul Crestin-Democrat (C.D.U.) si Partidul Liberal (L.D.P.D.). Un Partid Comunist German a fost \u00eenfiintat aproape imediat \u00een Berlin, dar organizarea lui nu a fost deloc usoar\u00e3. Numai o mic\u00e3 miscare secret\u00e3 comunist\u00e3 reusise s\u00e3 supravietuiasc\u00e3 celor doisprezece ani \u00een care Hitler a condus Germania. Au sc\u00e3pat doar c\u00e2tiva comunisti care s-au al\u00e3turat national-socialistilor la \u00eenceputul anului 1930, dup\u00e3 ce Hitler ajunsese la putere, parte dintre ei fugind \u00een t\u00e3rile vestice sau \u00een U.R.S.S., multi altii fiind trimisi trimisi \u00een lag\u00e3rele de concentrare. Acesti comunisti, antrenati si \u00eendoctrinati la Moscova \u00een timpul r\u00e3zboiului, s-au \u00eentors \u00een Germania pe urmele Armatei Rosii, furniz\u00e2nd nucleul Partidului Comunist din Germania .[10] Pe 30 aprilie 1945, un grup de zece emigranti comunisti au sosit cu un avion special de la Moscova \u00een Germania de Est. Acesta era dirijat de Walter Ulbricht (1893-1973), un vechi membru al S.P.D., integrat \u00een Spartakusbund, militant comunist convins, animatorul de la Moscova al “Comitetului National al Germaniei libere” .[11]
Sovieticii i-au plasat rapid pe comunistii germani \u00een pozitii cheie \u00een Berlin si \u00een \u00eentreaga zon\u00e3 de est. Partidul Comunist German a avut \u00eens\u00e3 greut\u00e3ti \u00een transformarea sa \u00eentr-un partid national majoritar. Motivul nu este greu de \u00eenteles, majoritatea germanilor detest\u00e2ndu-i pe rusi, privindu-i ca ocupanti. Comunismul era identificat cu Armata Rosie, soldatii acesteia fiind considerati violatori, t\u00e2lhari, criminali si incendiatori. Pentru a aplana aceast\u00e3 ostilitate, a fost aranjat\u00e3 o fuziune \u00eentre comunistii germani si social-democrati, fiind creat la \u00eenceputul anului 1946 Partidul Socialist Unit, asociat al administratiei militare sovietice. La sf\u00e2rsitul anului 1946, sovieticii au preg\u00e3tit intens preluarea controlului efectiv de c\u00e3tre Partidul Socialist Unit a tuturor guvernelor landurilor din zona de est.
Sperantele ca \u00eentelegerile Conferintei de la Potsdam s\u00e3 fie respectate si Germania s\u00e3 fie tratat\u00e3 ca o singur\u00e3 entitate economic\u00e3 au fost desarte. U.R.S.S. nu numai c\u00e3 a demontat industria german\u00e3, dar \u00eentreaga productie a fabricilor r\u00e3mase era considerat\u00e3 ca parte a reparatiilor de r\u00e3zboi. \u00cen schimb, \u00een sectorul occidental, S.U.A. “pompau” din ce \u00een ce mai mult capital pentru a sustine poporul german. Cele dou\u00e3 puncte de vedere, total opuse, au f\u00e3cut imposibil\u00e3 statuarea unui punct de vedere comun \u00een problema resurselor germane din cele patru zone.
Pe plan politic, \u00eenr\u00e3d\u00e3cinarea progresiv\u00e3 a comunistilor minoritari \u00een organismele administrative si politice are ca punct de plecare anul 1945, odat\u00e3 cu nationalizarea industrial\u00e3 si cu reforma agrar\u00e3 decise de ocupantul sovietic .[12]
La 6 septembrie 1946, printr-un discurs tinut la Stuttgart, secretarul de stat Byrnes a reliefat o schimbare a politicii americane \u00een Germania : “Va veni timpul c\u00e2nd granitele zonale vor fi privite numai ca o definire a suprafetelor ocupate si nu ca unit\u00e3ti economice sau politice, \u00een care securitatea va fi impus\u00e3 de c\u00e3tre puterile de ocupatie. “[13] Dac\u00e3 Germania nu urma s\u00e3 fie tratat\u00e3 ca o singur\u00e3 unitate economic\u00e3, atunci acest lucru va avea ca rezultat fuzionarea zonelor de ocupatie occidentale. Byrnes a mai ad\u00e3ugat c\u00e3 vor fi f\u00e3cuti pasi pe calea stabilirii unei agentii economice centrale si a form\u00e3rii unui guvern provizoriu german : “Consiliul de Control [din Berlin-n.n.] are dreptul s\u00e3 guverneze Germania numai p\u00e2n\u00e3 c\u00e2nd Germania se va guverna singur\u00e3. “[14] Exprim\u00e2nd pozitia poporului american, Byrnes a mai ad\u00e3ugat : “Poporul american doreste returnarea guvern\u00e3rii Germaniei c\u00e3tre poporul german. Poporul american doreste s\u00e3 ajute poporul german pentru a-si rec\u00e2stiga un loc onorabil \u00een lume, \u00eentre natiunile libere si iubitoare de pace. “[15] Secretarul de stat a accentuat c\u00e3 nu doreste ca Germania s\u00e3 devin\u00e3 un pion \u00eentre est si vest, Statele Unite nedorind s\u00e3 se retrag\u00e3 din Europa. “Vom r\u00e3m\u00e2ne aici\u2026At\u00e2ta timp c\u00e2t va exista o armat\u00e3 de ocupatie \u00een Germania, fortele militare americane vor face parte din aceast\u00e3 armat\u00e3 de ocupatie.”
\u00cen discursul tinut la Stuttgart, Byrnes a vorbit pentru prima oar\u00e3 de o lupt\u00e3 militar\u00e3 \u00eentre est si vest ,[16] reasigur\u00e2nd poporul german c\u00e3 America nu-l va abandona controlului sovietic. El repeta publicului s\u00e3u german c\u00e3 Statele Unite aprobau o revizuire a frontierelor similar\u00e3 cu cea din 1939, \u00een favoarea Poloniei, regiunea ce va fi cedat\u00e3 urm\u00e2nd s\u00e3 fie reglementat\u00e3 ulterior, secretarul de stat american anunt\u00e2nd sf\u00e2rsitul perioadei punitive de ocupatie. Prin acest dicurs, Byrnes a transformat complet politica oficial\u00e3 fat\u00e3 de Germania, dac\u00e3 nu ca ton, m\u00e3car ca tonalitate.
La 10 martie 1947, s-a deschis la Moscova a patra sesiune a Consiliului Ministrilor de Externe, desf\u00e3sur\u00e2ndu-se \u00eentr-o atmosfer\u00e3 tensionat\u00e3. Pe 12 martie, \u00eentr-un mesaj adresat Congresului american, presedintele Truman definea la Washington ceea ce avea s\u00e3 se numeasc\u00e3 Doctrina Truman : “\u00cen fata comunismului, vom acorda t\u00e3rilor amenintate un ajutor at\u00e2t economic si financiar c\u00e2t si militar .”[17]Conferinta esua.
La Moscova, au fost definite de Marshall sase aspecte de unitate economic\u00e3 pentru Germania : utilizarea \u00een comun a resurselor, programe de export si de import, reparatii, reform\u00e3 financiar\u00e3, libertate de circulatie, organisme administrative germane la nivel central. Bidault reclama \u00een plus c\u00e3rbune pentru Franta si combaterea pozitiei lui Molotov, potrivnic atas\u00e3rii Saarei la Franta. De fapt, Molotov \u00eencerca s\u00e3 apeleze la Bidault pentru a servi ca mediator \u00eentre rusi si anglo-americani.
Esecul Conferintei de la Moscova este adev\u00e3ratul debut al “r\u00e3zboiului rece” si al \u00eemp\u00e3rtirii lumii \u00een dou\u00e3 tabere. Consecintele sale au fost resimtite \u00een mod particular \u00een Germania, unde a transformat diviziunea geografic\u00e3 \u00een regiuni de influent\u00e3. La sf\u00e2rsitul lunii aprilie, [18] presa comunist\u00e3 din Germania de Est a atacat pentru prima dat\u00e3 politica american\u00e3 de ocupatie, calific\u00e2nd-o drept imperialist\u00e3 si nazist\u00e3. Pe 5 octombrie a luat fiint\u00e3 Kominformul care, \u00een primul s\u00e3u manifest, a acuzat Statele Unite si Marea Britanie c\u00e3 au dus un r\u00e3zboi propriu, pentru a se debarasa de concurenta economic\u00e3 japonez\u00e3 si german\u00e3, acuzatie ce relua tezele sovietice ante-1941. Manifestul a \u00eemp\u00e3rtit lumea \u00een dou\u00e3 fronturi : un front imperialist si un front socialist al “democratiei”, care nu a avut posibilitatea s\u00e3 scape M\u00fcnchenul de imperialisti.
Aliatii “cuceriser\u00e3” de la U.R.S.S. ocuparea quadripartit\u00e3 a Berlinului. Dar aliatii occidentali nu au dat prea mare atentie izol\u00e3rii acestuia \u00een zona de ocupatie sovietic\u00e3. Ei au neglijat asigurarea unui land-coridor pentru Berlin. Anii urm\u00e3tori vor dovedi c\u00e3 aceast\u00e3 omisiune a fost o greseal\u00e3 important\u00e3.<\/p>\n

Criza Berlinului (1948-1949)<\/p>\n

\u00cen acord cu discutiile din 1943 de la Teheran, puterile victorioase au decis, prin protocolul si \u00eentelegerea din 12 septembrie si respectiv 14 noiembrie 1945 \u00eencheiate la Conferinta de la Ialta, s\u00e3 divid\u00e3 Germania \u00een patru zone de ocupatie, cu scopul controlului si administr\u00e3rii .[19] La 5 iunie 1945, aliatii au dat publicit\u00e3tii patru declaratii, c\u00e2te una de fiecare parte, \u00een care se prevedea la capitolul 4 statutul special al Berlinului, ce urma s\u00e3 fie ocupat si administrat \u00eempreun\u00e3 (de c\u00e3tre cele patru puteri).
\u00cen momentul capitul\u00e3rii Germaniei, respectiv pe 8 mai 1945, situatia militar\u00e3 nu corespundea cu frontierele de ocupatie ale celor patru puteri. Oparte important\u00e3 a Saxoniei, Thuringia si Meckleburg au fost ocupate de trupele americane si britanice. Pe de alt\u00e3 parte, trupele sovietice au capturat Berlinul la 2 mai 1945. Imediat dup\u00e3 ocuparea Berlinului, trupele sovietice au organizat o magistratur\u00e3, ce se afla sub controlul Armatei Rosii si sub influenta comunistilor.
\u00cen iunie 1945 Truman si Churchill i-au propus lui Stalin ca trupele britanice si americane s\u00e3 p\u00e3r\u00e3seasc\u00e3 o zon\u00e3 desemnat\u00e3 de sovietici, acestia urm\u00e2nd s\u00e3 \u00eenlocuiasc\u00e3 \u00een acea regiune trupele anglo-americane .[20] \u00cen schimb, trupe americane, franceze si britanice urmau s\u00e3 fie introduse \u00een Berlin, cu scopul ocup\u00e3rii comune a acestui oras. Desi aranjamentele pentru accesul liber dinspre zonele aliatilor vestici spre Berlin urmau s\u00e3 fie f\u00e3cute de guvernatorii militari, nici o \u00eentelegere scris\u00e3 nu a fost stabilit\u00e3 .[21]
Stalin a acceptat procedura sugerat\u00e3 de Truman si Churchill. Transferul de trupe a \u00eenceput la 1 iulie 1945 si primele trupe anglo-americane au intrat \u00een Berlin pe 4 iulie ; trupele franceze si-au ocupt propriul sector la 12 iulie. Corpul aliat de control a fost format \u00een acord cu \u00eentelegerile interguvernementale din septembrie 1944. Reprezentanti ai \u00cenaltului Comandament Aliat, incluz\u00e2nd si reprezentanti ai Republicii Franta, s-au \u00eent\u00e2lnit pe 7 iulie 1945 si au stabilit detaliile administr\u00e3rii \u00een comun a Berlinului. Comandamentul aliat era pus sub autoritatea unui comandant suprem, comandantul fiec\u00e3rui sector urm\u00eend s\u00e3 ocupe aceast\u00e3 functie prin rotatie, c\u00e2te cincizeci de zile. Comandamentul era direct subordonat Consiluilui de Control Aliat. Un ordin emis pe 21 ianuarie 1946 confirma din nou c\u00e3 Berlinul nu f\u00e3cea parte din nici o zon\u00e3 de ocupatie, stabilindu-se c\u00e3 \u00een interiorul Berlinului nu era valabil nici un decret sau ordin al vreunui comandant al zonelor de ocupatie.
Administrarea german\u00e3 a Berlinului a fost pus\u00e3 sub contolul celor patru puteri, \u00eemp\u00e3rtirea f\u00e3c\u00e2ndu-se \u00een relatie direct\u00e3 cu o situatie deja existent\u00e3. De exemplu, Statele Unite au preluat zona de sud-vest, deoarece trupele americane se aflau pe flancul drept al aliatilor .[22] Magistratura orasului, format\u00e3 mai \u00eent\u00e2i sub administratia militar\u00e3 sovietic\u00e3, a primit un statut constitutional pe 13 august 1946, c\u00e2nd Comandamentul si-a dat aprobarea pentru stabilirea unei constitutii provizorii pentru Berlin.
Sistemul de ocupatie al Berlinului si \u00eentregul control al Germaniei presupunea \u00eencrederea si cooperarea \u00eentre puterile ocupante. Aceast\u00e3 baz\u00e3 de confident\u00e3 mutual\u00e3, at\u00e2t de necesar\u00e3, a lipsit \u00een administrarea Berlinului mai mult dec\u00e2t \u00een celelalte zone de ocupatie. Zonele, create initial cu scopul ocup\u00e3rii militare, au \u00eenceput s\u00e3 se dezvolte ca unit\u00e3ti administrative independente, \u00een acordul directivelor propriilor guvernatori militari. \u00cen toate cele patru sectoare ale Berlinului, de \u00eendat\u00e3 ce euforia victoriei s-a risipit, au iesit la suprafat\u00e3 fisurile existente \u00een rationamentele aliatilor.
\u00cen februarie 1948, cele trei puteri occidentale s-au \u00eent\u00e2lnit la Londra pentru a pune bazele unei politici comune cel putin pentru partea vestic\u00e3 a Germaniei. Conform \u00eentelegerii de la Londra, cei trei comandanti-sefi, care aveau autoritatea de ministrii-presedinti, trebuiau s\u00e3 organizeze alegeri pentru Adunarea Constituant\u00e3 si \u00eentocmirea unei constitutii pentru \u00eentreaga Germanie de Vest .[23] Sovieticii au protestat, maresalul Vassily D. Sokolovsky p\u00e3r\u00e3sind la 20 martie 1948 Consiliul de Control Aliat, afirm\u00e2nd c\u00e3 puterile occidentale au violat \u00eentelegerile pentru controlul cvadripartit. El a protestat fat\u00e3 de deciziile luate pe 6 martie la Londra, ce prevedeau viitoarea organizare a celor trei zone vestice.
Eforturile americane de a consolida si redresa Germania de Vest au contribuit la consolidarea Europei Occidentale, conduc\u00e2nd la intensificarea represaliilor sovietice, punctul central al tensiunilor devenind Germania.
\u00cen martie 1947, Franta si Marea Britanie au semnat Tratatul de la Dunkirk, \u00eentelegere mutual\u00e3 defensiv\u00e3, cu scopul de a se sprijini reciproc \u00een cazul unei viitoare amenint\u00e3ri din partea Germaniei. Peste numai un an, la 17 martie 1948, Marea Britanie, Franta, Belgia, Olanda si Luxemburg au semnat Pactul de la Bruxelles, stabilindu-se o aliant\u00e3 defensiv\u00e3 colectiv\u00e3, ce se opunea agresiunii sovietice .[24] Ultima clauz\u00e3 special\u00e3 a acestui pact specifica sprijinul reciproc \u00een cazul unui atac al U.R.S.S. \u00eempotriva Germaniei .[25] Truman a aprobat aceast\u00e3 initiativ\u00e3, afirm\u00e2nd \u00een fata Congresului : “Pentru a le ajuta s-o realizeze, hot\u00e3r\u00e2rea t\u00e3rilor libere din Europa trebuie combinat\u00e3 cu aceeasi hot\u00e3r\u00e2re din partea noastr\u00e3. “[26] Presedintele a cerut Congresului s\u00e3 urgenteze aprobarea legii pentru ajutorarea Europei si adoptarea unei legi universale pentru manevrele militare ale armatei Statelor Unite.
Berlinul de Vest reprezenta de fapt o enclav\u00e3, situat\u00e3 la 110 de mile \u00een interiorul zonei sovietice. \u00cen sectoarele american, britanic si francez tr\u00e3iau 2,25 milioane de locuitori. Fortele militare aliate din Berlin totalizau numai 11.000 de persoane, dintre care 6.500 erau americani. Berlinul de Vest era un oras industrial, situat ca m\u00e3rime \u00eentre Paris si Moscova. Zilnic, peste 30.000 de tone de alimente, materiale de constructii si bunuri de consum intrau \u00een zona vestic\u00e3 a orasului. \u00cen aceeasi perioad\u00e3 de timp, peste 4.000 de tone de masini industriale, becuri, tig\u00e3ri, articole textile, pantofi si alte articole manufacturate erau trimise spre Germania de Vest. Traficul era sustinut de 13 trenuri de marf\u00e3 si 12 de pasageri zilnic si 700 de barje lunar .[27] \u00centre sf\u00e2rsitul lui martie si \u00eenceputul lunii iulie, criza din Germania a luat amploare. Sovieticii au \u00eenceput s\u00e3 obstructioneze transporturile dintre Germania de Vest si Berlin. Inspectiile impuse pe sosele, barajele si perchezitionarea camioanelor au completat aceast\u00e3 actiune. Uniunea Sovietic\u00e3 si-a justificat actiunile, declar\u00e2nd c\u00e3 a actionat conform drepturilor pe care le detinea, deoarece i-au fost respinse planurile de participare la guvernarea Germaniei de Vest. Pe 31 martie, administratia militar\u00e3 sovietic\u00e3 a emis un ordin prin care se stabilea perchezitionarea tuturor transporturilor occidentale ce traversau zona sovietic\u00e3. Aceasta era de fapt o violare a \u00eentelegerilor verbale f\u00e3cute de reprezentantii occidentali cu maresalul Jukov, care specificase c\u00e3 personalul aliat nu va fi controlat la granitele zonei sovietice. Pe 1 aprilie, pentru a pune \u00een aplicare ordinul, reprezentantii sovietici au decretat c\u00e3 nici un mijloc de transport nu poate p\u00e3r\u00e3si Berlinul f\u00e3r\u00e3 aprobarea comandamentului sovietic. Acest decret unilateral conferea autorit\u00e3tilor sovietice dreptul de a controla orice transport din si \u00eenspre Berlinul de Vest.
Imediat dup\u00e3 ce sovieticii au initiat blocada, presedintele american a \u00eentrunit Cabinetul. Cu toate c\u00e3 unul dintre apropiatii presedintelui a \u00eentrebat dac\u00e3 Berlinul este chiar at\u00e2t de important, Truman a remarcat \u00een mod clar c\u00e3 acesta nu este un subiect pentru el, singura sa preocupare fiind c\u00e2nd si cum va decurge aprovizionarea Berlinului pe calea aerului .[28]
Pus \u00een fata acestei situatii, generalul Lucius D. Clay, comandantul zonei de ocupatie american\u00e3, a solicitat pe 10 aprilie 1948 o teleconferint\u00e3 cu Deprtamentul de Stat. Fiind sigur de extinderea blocadei, Clay si-a exprimat opinia c\u00e3 S.U.A. nu trebuie s\u00e3 cedze : “Am pierdut deja Cehoslovacia .[29] Norvegia este amenintat\u00e3. Dac\u00e3 Berlinul de Vest va cade, Germania de Vest va fi urm\u00e3torul pas. Dac\u00e3 vrem s\u00e3 ap\u00e3r\u00e3m Europa de comunism, nu trebuie s\u00e3 ne clintim\u2026Dac\u00e3 America nu \u00eentelege acum acest lucru, nu-l va \u00eentelege niciodat\u00e3 si comunismul se va extinde nestingherit. Cred c\u00e3 viitorul democratiei ne impune s\u00e3 r\u00e3m\u00e2nem “[30] La 23 iulie, \u00eenceput\u00e3 cu \u00eenchiderea c\u00e3ilor ferate, c\u00e3ilor de navigatie si urmat\u00e3 de restrictionarea traficului pe sosele, blocada sovietic\u00e3 devine total\u00e3 .[31]
Instructiunile transmise generalului Clay \u00eei indicau s\u00e3 fie foarte precaut, recomand\u00e2ndu-i-se s\u00e3 \u00eenceap\u00e3 evacuarea familiilor americane din Berlin. Clay s-a opus \u00eens\u00e3 acestei solutii, consider\u00e2nd c\u00e3 acest\u00e3 evacuare va fi interpretat\u00e3 ca un semn de sl\u00e3biciune, at\u00e2t de c\u00e3tre sovietici, c\u00e2t si de poporul german. El era convins c\u00e3 S.U.A. nu trebuie s\u00e3 p\u00e3r\u00e3seasc\u00e3 Berlinul, \u00een nici o circumstant\u00e3 : “Dac\u00e3 ne vom retrage, pozitia noastr\u00e3 \u00een Europa va fi amenintat\u00e3 “.[32]
Punctul culminant a fost luna iunie. De-a lungul prim\u00e3verii, \u00eentre puterile occidentale s-au \u00eencheiat o serie de acorduri privind coordonarea politicii economice \u00een cele trei zone, astfel \u00eenc\u00e2t Germania de Vest devenise parte a Programului Europen de Redresare, \u00eencep\u00e2nd organizarea politic\u00e3 a Republicii Federale Germane. \u00cen acelasi context s-a decis si realizarea unei reforme monetare, ce urma s\u00e3 introduc\u00e3 o singur\u00e3 moned\u00e3 pentru cele trei zone occidentale de ocupatie. Cur\u00e2nd a devenit \u00eens\u00e3 evident c\u00e3 U.R.S.S. nu va fi de acord cu un sistem monetar uniform, except\u00e2nd proprii termeni. Clay a anuntat \u00eens\u00e3 pe 18 iunie c\u00e3 Germania de Vest va adopta o nou\u00e3 moned\u00e3, \u00eenfiint\u00e2ndu-se Banca National\u00e3 German\u00e3. Pentru a evita confuziile \u00een Berlin, el a decis c\u00e3 noua marc\u00e3 (Deutschen Mark) s\u00e3 nu circule \u00een acest oras.
Maresalul Sokolovski i-a \u00eenvinuit pe occidentali c\u00e3, prin introducerea noilor monede, urm\u00e3reau de fapt divizarea Germaniei, declar\u00e2nd c\u00e3 va lua m\u00e3suri pentru a contracara aceast\u00e3 initiativ\u00e3. F\u00e3r\u00e3 anuntarea prealabil\u00e3 a puterilor occidentale, Uniunea Sovietic\u00e3 a introdus pe 23 iunie o nou\u00e3 moned\u00e3 (Ost Mark) \u00een Berlin si \u00een Germania de Est. Ziua urm\u00e3toare, puterile occidentale au transformat marca vestic\u00e3 \u00eentr-o moned\u00e3 legal\u00e3. Urm\u00e3torul pas f\u00e3cut de sovietici a fost impunerea blocadei totale asupra Berlinului de Vest, \u00eentrerup\u00e2nd complet comunicatiile cu zona occidental\u00e3 pe uscat si pe ap\u00e3.
Luni de zile liderii puterilor occidentale au dezb\u00e3tut situatia creat\u00e3 prin blocada impus\u00e3 Berlinului de Vest. S-au emis dou\u00e3 solutii. Cea dint\u00e2i sustinea c\u00e3 nu exista nici un factor ce ar putea avea ca rezultat p\u00e3r\u00e3sirea Berlinului de c\u00e3tre vestici. La sf\u00e2rsitul r\u00e3zboiului, Statele Unite si-au redus considerabil efectivele militare. \u00cen prim\u00e3vara anului 1948, fortele conventionale americane erau destul de reduse. Americanii aveau bomba atomic\u00e3, dar era un mare semn de \u00eentrebare pentru cum putea fi folosit\u00e3 aceast\u00e3 arm\u00e3 \u00eentr-un eventual conflict pentru Berlin. Treptat, s-a dovedit c\u00e3 bomba atomic\u00e3 era simbolul “impotentei marii potente”. Diplomatia atomic\u00e3 dus\u00e3 de Statele Unite cu Moscova se baza pe o experient\u00e3 tr\u00e3it\u00e3 doar de Extremul Orient, aceasta urm\u00e2nd s\u00e3 fie aplicat\u00e3 si relatiilor cu U.R.S.S. Multi experti militari americani au afirmat c\u00e3, dac\u00e3 asupra Moscovei ar fi fost aruncat\u00e3 o bomb\u00e3 atomic\u00e3, Armata Rosie va p\u00e3r\u00e3si Europa. Marshall, c\u00e2t si secretarul de stat pentru r\u00e3zboi Kenneth C. Royall, au fost extrem de pesimisti \u00een privinta acestei solutii.
O a doua p\u00e3rere sustinea ipoteza c\u00e3 U.R.S.S. blufeaz\u00e3, afirm\u00e2ndu-se c\u00e3 sovieticii nu doreau un r\u00e3zboi armat, ci se vor angaja \u00eentr-un r\u00e3zboi al nervilor. Un aspect important al acestui punct de vedere se baza pe faptul c\u00e3 occidentalii trebuie s\u00e3 stea ferm pe pozitii, f\u00e3r\u00e3 a face concesii sau s\u00e3 se retrag\u00e3. Generalul Clay a fost unul dintre cei mai ferventi avocati ai politicii fermit\u00e3tii, fiind sigur c\u00e3 dac\u00e3 puterile occidentale vor trimite un convoi blindat \u00een Berlin, blocada va fi \u00eentrerupt\u00e3, f\u00e3r\u00e3 ca aceast\u00e3 actiune s\u00e3 declanseze un r\u00e3zboi. \u00cens\u00e3 la Washington nimeni nu dorea s\u00e3-si asume riscul unei astfel de actiuni.
\u00cen aprilie, c\u00e2nd fuseser\u00e3 impuse de c\u00e3tre sovietici primele restrictii asupra traficului spre Berlin, a fost improvizat un mic pod aerian, pentru aprovizionarea personalului aliat. Zilnic erau transportate \u00eentre saizeci si o sut\u00e3 de tone de produse. Dup\u00e3 aproximativ zece zile, c\u00e2nd sovieticii au relaxat restrictiile impuse pe c\u00e3ile ferate, podul aerian a fost \u00eentrerupt. Pe 24 iunie, \u00een ziua urm\u00e3toare impunerii blocadei totale, Clay a \u00eencercat s\u00e3 afle dac\u00e3 se poate folosi un pod aerian pentru a aproviziona nu numai personalul aliat, ci \u00eentreaga populatie a Berlinului de Vest.
De ce a revenit Clay la ideea de pod aerian ?
Pe de o parte datorit\u00e3 faptului c\u00e3 S.U.A. nu aveau nici un angajament oficial prin care s\u00e3 li se permit\u00e3 accesul c\u00e3tre Berlinul de Vest. Exista \u00eens\u00e3 posibilitatea folosirii unui coridor aerian. \u00cen iunie 1945, Truman a discutat printr-un schimb de mesaje cu Stalin problema accesului spre Berlin. La acel timp, presedintele american era de acord s\u00e3 se retrag\u00e3 din Saxonia si Thuringia dac\u00e3 U.R.S.S. se angaja s\u00e3 faciliteze accesul pe c\u00e3ile ferate, si sosele spre Berlin – ce se afla foarte ad\u00e2nc \u00een interiorul zonei sovietice – pentru americani. Stalin a acceptat \u00eencheierea unui acord, dar Truman nu a exploatat mai departe problema, baz\u00e2ndu-se pe acordul verbal al liderului sovietic. At\u00e2t el, c\u00e2t si alti oficiali americani, au realizat mai t\u00e2rziu greseala de a nu statua printr-un acord scris accesul spre Berlin. Colonelul Frank Howley, comandantul militar al zonei americane din Berlin, a afirmat ulterior c\u00e3 S.U.A. ar fi trebuit s\u00e3 nu se retrag\u00e3 din Saxonia si Thuringia, ce constituiau unele dintre cele mai fertile zone, dar s\u00e3 abandoneze \u00een schimb Berlinul, pentru a se concentra asupra dezvolt\u00e3rii Germaniei de Vest. “Am abandonat aceste teritorii Rusiei – a declarat Howley – \u00een schimbul unui mic colt din Berlin” .[33]
Dup\u00e3 ocuparea Germaniei nu a fost definitivat nici un act care s\u00e3 stabileasc\u00e3 un coridor de comunicatie \u00eentre zonele vestice si sectorul occidental al Berlinului. Imediat dup\u00e3 sf\u00e2rsitul r\u00e3zboiului, nu s-a mai insistat asupra acestui subiect de teama de a nu ofensa U.R.S.S. Clay a adus \u00een discutie aceast\u00e3 problem\u00e3 cu prilejul uneia dintre primele \u00eent\u00e2lniri a Consiliului de Control Aliat. \u00cen cursul acestor discutii s-a stabilit ca \u00eentregul trafic pe calea aerului, soselelor sau c\u00e3ilor ferate spre Berlin s\u00e3 fie liber, \u00eens\u00e3 nici un document scris nu a \u00eenregistrat aceste \u00eentelegeri. “M\u00e3 \u00eendoiesc foarte mult – declara mai t\u00e2rziu Clay – c\u00e3 orice \u00eenscris ar fi ajutat cu ceva pentru a preveni aceste evenimente. “[34]
Dac\u00e3 exista o ambiguitate \u00een privinta coridoarelor terestre, nu se putea spune acelasi lucru \u00een privinta respect\u00e3rii coridoarelor aeriene. Aici \u00eentelegerile erau enuntate destul de clar. Pe perioada blocadei, sovieticii nu au f\u00e3cut nici o \u00eencercare serioas\u00e3 de a se interfera \u00een coridorul aerian, deoarece stiau c\u00e3 un atac ostil asupra aviatiei occidentalilor va avea ca rezultat un r\u00e3zboi deschis, ceea ce ei nu \u00eesi doreau. Ei erau \u00eens\u00e3 siguri c\u00e3 presiunile exercitate prin intermediul blocadei vor avea ca rezultat p\u00e3r\u00e3sirea Berlinului de c\u00e3tre occidentali sau, \u00een cel mai r\u00e3u caz, negocierea unui acord favorabil \u00een privinta Germaniei.
Cea mai mare problem\u00e3 cu care s-a confruntat Clay a fost stabilirea succesiunii traficului aerian. El era constient c\u00e3 acest lucru ar fi fost imposibil \u00een lipsa deplinei cooper\u00e3ri a populatiei germane. A doua zi dup\u00e3 impunerea blocadei generale, Clay l-a chemat \u00een biroul s\u00e3u pe Ernst Reuter, primarul Berlinului, inform\u00eendu-l asupra planului de aprovitionare pe calea aerului. Reprezentantul american a subliniat c\u00e3, dac\u00e3 blocada va continua si pe perioada iernii, poporul german va avea de \u00eendurat privatiuni severe, dorind s\u00e3 stie dac\u00e3 populatia Berlinului \u00eei va sprijini pe aliati. Reuter l-a asigurat pe Clay c\u00e3 se poate baza pe ajutorul populatiei germane, berlinezii neaccept\u00e2nd \u00een nici o circumstant\u00e3 cererile sovieticilor.
\u00cen urma r\u00e3spunsului primit din partea primarului Berlinului, Clay l-a contactat pe generalul Curtis LeMay, comandantul fortelor aeriene americane din Germania (cu sediul la Wiesbaden) : “Curt, poti transporta c\u00e3rbuni pe calea aerului ?”
“Scuz\u00e3-m\u00e3 generale – a replicat surprins LeMay – vrei s\u00e3 repeti \u00eentrebarea ? “[35]
Clay a repetat si LeMay a r\u00e3spuns f\u00e3r\u00e3 s\u00e3 ezite c\u00e3 va face tot posibilul. \u00cen ziua urm\u00e3toare podul aerian spre Berlin a \u00eenceput s\u00e3 functioneze. Clay nu era \u00eenc\u00e3 sigur dac\u00e3 va fi suficient\u00e3 aprovizionarea pe calea aerului pentru necesit\u00e3tile \u00eentregului oras, g\u00e2ndindu-se c\u00e3 acest mod de aprovizionare ar fi putut asigura \u00eentre 500 si 700 de tone pe zi, ceea ce nu era \u00eendeajuns pentru nevoile populatiei. Truman a acordat \u00eens\u00e3 un sprijin maxim podului aerian, ordon\u00e2nd folosirea tuturor avioanelor disponibile din Europa pentru aprovizionarea Berlinului de Vest. La mijlocul lunii iulie, podul aerian avea o capacitate de transport de 2.500 de tone zilnic. Nici aceast\u00e3 cantitate nu era \u00eens\u00e3 suficient\u00e3 pentru a asigura minimul necesar pentru Berlin, estimat la circa 4.500 de tone zilnic, dar era suficient pentru a demonstra c\u00e3 blocada poate fi \u00eent\u00e2mpinat\u00e3 cu succes printr-un pod aerian.
\u00cen luna iulie, generalul Lucius D. Clay a vizitat Washingtonul, promit\u00e2ndu-i-se un num\u00e3r de 160 avioane C-54 ce urmau s\u00e3 \u00eenlocuiasc\u00e3 avioanele C-47. Aceste \u00eembun\u00e3t\u00e3tiri au m\u00e3rit capacitatea de transport, de la 6.987,7 tone la 8.000 tone .[36] \u00cen decembrie 1948, media zilnic\u00e3 a cantit\u00e3tii de bunuri deplasat\u00e3 de avioanele americane ce aterizau \u00een Berlinul de Vest a crescut la 4.500 de tone, \u00een ianuarie si februarie ajung\u00e2nd la 5.500 tone, minimul necesar pentru asigurarea existentei populatiei fiind de 4.000 de tone .[37]
Pentru a sustine Berlinul pe perioada iernii, transportul aerian se dovedea \u00eens\u00e3 insuficient, puterile occidentale fiind incapabile s\u00e3 p\u00e3streze orasul dac\u00e3 aceast\u00e3 situatie nu va fi rezolvat\u00e3 pe cale diplomatic\u00e3.De-a lungul verii anului 1948, puterile vestice au \u00eenceput negocierile cu Uniunea Sovietic\u00e3 pentru a pune cap\u00e3t crizei Berlinului. Toate informatiile indicau \u00eens\u00e3 c\u00e3 U.R.S.S. nu era gr\u00e3bit\u00e3 s\u00e3 ridice blocada. Ambasadorul american Walter Bedell Smith s-a \u00eent\u00e2lnit pe 2 august 1948 cu Stalin si Molotov. Discutiile preliminare s-au dovedit mult mai amabile dec\u00e2t se anticipase, Stalin declar\u00e2nd c\u00e3 U.R.S.S. nu avea intentia de a forta puterile occidentale s\u00e3 p\u00e3r\u00e3seasc\u00e3 Berlinul, deoarece “peste toate, noi r\u00e3m\u00e2nem aliati “.[38]
Discutiile s-au concentrat asupra desf\u00e3sur\u00e3rii reformei monetare, Stalin declar\u00e2nd c\u00e3 dac\u00e3 puterile occidentale vor retrage din circulatie marca vestic\u00e3 si vor accepta marca sovietic\u00e3, restrictiile vor fi ridicate. Eliminarea m\u00e3rcilor occidentale si introducerea celor sovietice urma s\u00e3 se fac\u00e3 simultan, Stalin neinsist\u00e2nd asupra am\u00e2n\u00e3rii stabilirii unui guvern vest german, ca o conditie pentru ridicarea embargoului.
Termenii negociati cu Stalin p\u00e3reau acceptabili, Smith discut\u00e2nd aceste propuneri cu reprezentantii francezi si britanici, prev\u00e3z\u00e2nd \u00eens\u00e3 faptul c\u00e3 blocada nu va lua sf\u00e2rsit numai prin satisfacerea acestor conditii. \u00cen momentul \u00een care ambasadorul american a exprimat dorinta stabilirii unui acord scris, Molotov a revenit asupra cererilor initiale, exprim\u00e2ndu-si dorinta ca aliatii occidentali s\u00e3 decid\u00e3 asupra am\u00e2narii instituirii unei republici vest-germane. Aceast\u00e3 cerere se afla \u00eens\u00e3 \u00een contradictie cu \u00eentelegerea stabilit\u00e3 cu Stalin, Molotov ad\u00e3ug\u00e2nd c\u00e3 restrictiile vor fi suprimate numai \u00een momentul \u00een care puterile occidentale vor renunta la reforma monetar\u00e3 instituit\u00e3 la 18 iunie. U.R.S.S. urma s\u00e3 ridice blocada, dar \u00eesi asuma \u00een continuare autoritatea de a controla traficul din si \u00eenspre Berlinul de Vest. Aceste conditii se dovedeau \u00eens\u00e3 inacceptabile pentru S.U.A. Mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, problema controlului monetar nu era statuat\u00e3 \u00een mod clar, Molotov exprim\u00e2ndu-si dorinta de \u00eenfiintare a unei b\u00e3nci sovietice centrale ce urma s\u00e3 \u00eenlocuiasc\u00e3 agentia bancar\u00e3 a celor patru puteri, \u00een vederea controlului unilateral al finantelor germane. Molotov a obiectat si asupra opiniei exprimate de reprezentantii occidentali, care afirmau c\u00e3 prezenta lor \u00een Berlin era o problem\u00e3 deja statuat\u00e3 prin acordurile precedente.
\u00aaansele de a rezolva criza Berlinului s-au diminuat. Smith s-a re\u00eent\u00e2lnit cu Stalin la 23 august, \u00eentr-un ultim efort de a rezolva impasul negocierilor cu Molotov. Stalin s-a ar\u00e3tat dispus \u00eendep\u00e3rt\u00e3rii celor dou\u00e3 obstacole majore. \u00cens\u00e3, \u00een loc s\u00e3 elimine restrictiile impuse \u00eenaintea blocadei, el a afirmat c\u00e3 “restrictiile impuse dup\u00e3 [impunerea blocadei-n.n.] vor fi ridicate”. Aceast\u00e3 declaratie implica de fapt mentinerea tuturor restrictiilor. \u00cen privinta problemei monetare, Stalin a subliniat c\u00e3, at\u00e2t \u00een Berlin, c\u00e2t si \u00een Germania de Est trebuia s\u00e3 circule aceeasi moned\u00e3, circulatia monetar\u00e3 urm\u00e2nd s\u00e3 fie dirijat\u00e3 de o banc\u00e3 sovietic\u00e3, liderul sovietic accept\u00e2nd ca aceasta s\u00e3 fie supervizat\u00e3 de Consiliul Aliat de Control. Stalin a exprimat \u00eens\u00e3 dorinta ca, \u00een \u00eentelegerea final\u00e3, s\u00e3 nu fie mentionat\u00e3 stabilirea unui guvern vest-german si reprezententii occidentali s\u00e3 afirme c\u00e3 discutiile asupra crizei Berlinului au avut loc \u00eentr-o atmosfer\u00e3 de \u00eentelegere mutual\u00e3.
Comunicatul final al discutiilor purtate la Moscova au l\u00e3sat \u00een suspensie problema blocadei, fiind transmis\u00e3 c\u00e2te o directiv\u00e3 fiec\u00e3rui guvern \u00een care se “stabilea” ridicarea restrictiilor de trafic si reforma monetar\u00e3 \u00een Berlin. Nu s-a definit \u00eens\u00e3 nici o politic\u00e3 pentru modul \u00een care aceste principii s\u00e3 fie puse \u00een practic\u00e3. Ca rezultat, situatia nu s-a \u00eembun\u00e3t\u00e3tit, devenind chiar mai grav\u00e3, devenind clar c\u00e3 Uniunea Sovietic\u00e3 nu dorea s\u00e3 ridice blocada, astept\u00e2nd ca iarna s\u00e3-i forteze pe occidentali s\u00e3 p\u00e3r\u00e3seasc\u00e3 Berlinul, sau s\u00e3 accepte conditiile impuse de sovietici.
\u00cen octombrie, masina sovietic\u00e3 de propagand\u00e3 a trecut la o strategie de teroare, comunic\u00e2ndu-li-se berlinezilor c\u00e3 dac\u00e3 nu-i vor alunga pe occidentali se vor confrunta cu aceleasi orori ca \u00een 1945. Occidentalii, afirmau sovieticii, nu-i vor sprijini, singurele lucruri la care puteau s\u00e3 se astepte de la acestia fiind foametea si lag\u00e3rele de concentrare .[39] Hrana si ajutoarele medicale livrate germanilor de c\u00e3tre S.U.A. au fost confiscate de Armata Rosie.
Berlinezii din sectorul vestic au rezistat eroic acestor presiuni psihice, fapt demonstrat \u00een mai multe r\u00e2nduri. Dovada cea mai evident\u00e3 a fost \u00eendep\u00e3rtarea \u00een septembrie 1948 a steagului sovietic de pe poarta Branderburg, berlinezii dovedind prin aceast\u00e3 actiune c\u00e3 refuzau s\u00e3 accepte teroarea sovietic\u00e3. La scurt timp dup\u00e3 acest incident, puterile occidentale au \u00eenaintat problema Berlinului Natiunilor Unite.
Treptat, criza Berlinului s-a transformat \u00eentr-o confruntare de uzur\u00e3 \u00eentre americani si sovietici. \u00cen perioada iernii anului 1948, podul aerian a fost extins, devenind \u00eens\u00e3 evident c\u00e3 era imposibil satisfacerea minimului necesar pentru sustinerea orasului .[40] Cu toate c\u00e3 greut\u00e3tile si suferinta erau mari, moralul populatiei germane era sustinut permanent de zgomotul f\u00e3cut de avioanele americane si britanice. Solidaritatea berlinezilor a atins punctul maxim cu prilejul alegerilor municipale, desi sovieticii au \u00eencercat s\u00e3 foloseasc\u00e3 orice metod\u00e3 pentru a \u00eempiedica desf\u00e3surarea acestora, interzic\u00e2nd populatiei germane din sectorul de est al Berlinului s\u00e3 participe la vot. Efortul s-a dovedit \u00eens\u00e3 inutil : 86% din electorat s-a prezentat la urne si Partidul Social-Democrat, ce a refuzat s\u00e3 fuzioneze cu Partidul Comunist, a c\u00e2stigat detasat alegerile.
\u00cen aprilie 1949, Consiliul Poporului din zona sovietic\u00e3, ce aprobase o asa-numit\u00e3 constitutie a Germaniei de est, a \u00eencercat s\u00e3 aranjeze o \u00eent\u00e2lnire la Brunswick cu oficialii vest-germani. Cu toate c\u00e3 aceast\u00e3 \u00eent\u00e2lnire a fost respins\u00e3, oficialii germani din est s-au \u00eent\u00e2lnit cu o serie de lideri germani occidentali, \u00een efortul de a dezvolta un program pentru unificarea Germaniei, ce avea ca scop stoparea progreselor guvernului vest-german. Aceste taton\u00e3ri est-germane \u00een domeniul politic camuflau adev\u00e3rata intentie de restabilire a relatiilor comerciale cu Germania de Vest .[41]
La sf\u00e2rsitul lunii ianuarie 1949, Uniunea Sovietic\u00e3 a f\u00e3cut prima miscare strategic\u00e3 \u00een lupta de uzur\u00e3 pentru Berlinul de Vest. R\u00e3spunz\u00e2nd unei \u00eentreb\u00e3ri puse de un corespondent de pres\u00e3 american, Stalin a afirmat c\u00e3 blocada ar putea fi ridicat\u00e3, dac\u00e3 occidentalii vor renunta la contrablocada impus\u00e3 Germaniei de Est, ca replic\u00e3 la blocada impus\u00e3 de sovietici asupra Berlinului de Vest .[42] Liderul sovietic nu a amintit nimic despre reforme monetar\u00e3 din Germania de Vest, sau de celelalte conditii sovietice. Aceste omisiuni au fost sesizate promt de Departamentul de Stat. Pentu a testa veridicitatea afirmatiilor, delelegatul american la Natiunile Unite, Philip Jessup, a fost instruit s\u00e3 abordeze subiectul blocadei cu delegatul sovietic, Jacob Malik, fiind \u00eens\u00e3 \u00eens\u00e3rcinat s\u00e3 p\u00e3streze caracterul secret si confidential al discutiilor.
Jessup a avut mai \u00eent\u00e2i o \u00eent\u00e2lnire uzual\u00e3 cu Malik, pe 15 februarie. Folosind tehnica obisnuit\u00e3, delegatul american l-a \u00eentrebat pe Malik dac\u00e3 Stalin nu a f\u00e3cut cumva accidental declaratia. Delgatul sovietic a r\u00e3spuns c\u00e3 nu are informatii asupra subiectului, urm\u00e2nd s\u00e3 se informeze \u00een aceast\u00e3 privint\u00e3. Peste aproximativ o lun\u00e3, Malik l-a \u00eent\u00e2lnit pe Jessup, spun\u00e2ndu-i c\u00e3 a primit preciz\u00e3ri \u00een privinta subiectului, omisiunile nefiind accidentale. Cu toate c\u00e3 Stalin se opunea \u00een continuare \u00eenfiint\u00e3rii unui guvern vest-german, el nu va pune o conditie \u00een aceast sens pentru ridicarea blocadei.
Discutiile s-au desf\u00e3surat \u00een secret la sediul Natiunilor Unite, \u00eentelegerea fiind \u00eencheiat\u00e3 \u00een mai, dup\u00e3 ce \u00een prealabil, la 1 martie, restrictiile au fost ridicate de ambele p\u00e3rti. Urm\u00e3toarea \u00eent\u00e2lnire a Consiliului Ministrilor de Externe a fost programat\u00e3 pentru a avea loc pe 23 mai la Paris, av\u00e2nd ca principal subiect rezolvarea problemei germane. Blocada Berlinului s-a \u00eencheiat la 12 mai, devenind \u00eens\u00e3 evident\u00e3 ireconcilierea conflictului dintre S.U.A. si U.R.S.S. \u00een problema Germaniei. Nu s-a putut \u00eencheia nici o \u00eentelegere privind unificarea economic\u00e3 si politic\u00e3 a acestei t\u00e3ri. Singurul aspect pozitiv, \u00een ciuda acestui impas, a fost c\u00e3 Uniunea Sovietic\u00e3 nu intentiona s\u00e3 reinstituie blocada, dreptul libert\u00e3tii transporturilor fiind recunoscut de cele patru puteri.
La miezul noptii dintre 11 si 12 mai 1949, trenurile americane au trecut granita sovietic\u00e3 spre Berlin f\u00e3r\u00e3 nici un incident. Un mare num\u00e3r de corespondenti de pres\u00e3 americani si din alte t\u00e3ri au trecut frontiera ca simplii pasageri, cu primul tren. \u00cen Berlin a fost o zi de relaxare a populatiei, cu un evident spirit de s\u00e3rb\u00e3toare. Oricum, podul aerian se desf\u00e3sura \u00een continuare. Blocada fusese ridicat\u00e3 dar lupta pentru libertate \u00eenc\u00e3 nu se \u00eencheiase. Populatia german\u00e3 trecuse un test major si era fericit\u00e3 si m\u00e2ndr\u00e3 c\u00e3 a contribuit la victoria r\u00e3zboiului de uzur\u00e3.
Retragerea embargoului impus asupra transporturilor spre Berlin de c\u00e3tre Uniunea Sovietic\u00e3 a reprezentat o mare victorie a politicii Statelor Unite. \u00cen parte ea a fost rezultatul norocului, \u00een parte datorit\u00e3 hot\u00e3r\u00e2rii berlinezilor de a rezista la presiunile sovieticilor, oric\u00e2t de mare ar fi fost sacrificiul implicat. \u00cen mare m\u00e3sur\u00e3, la acest succes al diplomatiei americane, a contribuit eficienta podului aerian. Rezultatele au fost surprinz\u00e3toare. 400 de avioane de transport au actionat 322 de zile si nopti, ateriz\u00e3rile si decol\u00e3rile av\u00e2nd o succesiune de 63 de secunde. \u00cen total, avioanele americane si britanice au avut un num\u00e3r de 277.728 de ateriz\u00e3ri pe aeroportul Tempelhof din Berlin, transport\u00e2nd \u00een Berlinul de Vest peste 2,1 milioane de tone de m\u00e3rfuri .[43] Piloti americani din Alaska, Panama si Hawaii au venit la bordul avioanelor C-47 si C-54 pentru a participa la podul aerian. Populatia german\u00e3 era impresionat\u00e3 de emblemele acestor avioane, ce indicau din ce parte a lumii veniser\u00e3 s\u00e3 participe la sprijinirea Berlinului .[44]
Podul aerian devenise parte a vietii zilnice .[45] \u00cen aceast\u00e3 perioad\u00e3, de aproape doisprezece luni, populatia din sectorul vestic al Berlinului, inclusiv personalul aliat, a fost tinut\u00e3 \u00een viat\u00e3 de podul aerian americano-britanic, care din ziua impunerii blocadei a transportat 1.402.644 metri cubi de hran\u00e3, c\u00e3rbuni si alte produse esentiale. \u00cen prim\u00e3vara anului 1949, berlinezii din sectorul occidental se hr\u00e3neau mai bine dec\u00e2t la \u00eenceputul blocadei. Situati alimentar\u00e3 a acestora era cu mult mai bun\u00e3 dec\u00e2t \u00een cazul germanilor din Berlinul de Est, dovedind ineficienta blocadei sovietice. Dup\u00e3 ridicarea embargoului, gazul si electricitatea au fost redistribuite dou\u00e3zeci si patru de ore pe zi, viata \u00een Berlin revenind la normal.
Prin acest r\u00e3zboi de uzur\u00e3, Uniunea Sovietic\u00e3 a testat p\u00e2n\u00e3 unde putea ajunge determinarea politicii americane, acesta fiind primul pas \u00eentr-o serie de actiuni ce aveau ca scop convingerea S.U.A. s\u00e3 p\u00e3r\u00e3seasc\u00e3 Berlinul sau chiar \u00eentreaga Germanie. Cu certitudine c\u00e3, pentru acea perioad\u00e3, monopolul american al armei atomice a fost un factor determinant \u00een aplanarea crizei Berlinului .[46] P\u00e2n\u00e3 \u00een 1972 ,[47] s-au dezvoltat dou\u00e3 Germanii cu dou\u00e3 guverne separate, integr\u00e2ndu-se \u00een dou\u00e3 structuri economice si militare opuse. \u00cen Germania de Vest, un consiliu parlamentar a emis o constitutie provizorie, \u00een august 1949 av\u00e2nd loc primele alegeri libere de dup\u00e3 1932, pun\u00e2ndu-se bazele Republicii Federale Germania. \u00cen acelasi an, \u00een Germania de Est, sovieticii au constituit un regim marionet\u00e3 declar\u00e2nd capitala la Berlin, iar din 1950 sovieicii au \u00eenceput s\u00e3 militarizeze regiunea.
\u00cen urma Conferintei Germaniei de Est tinut\u00e3 la Praga (\u00een februarie 1948), la 22 octombrie 1948, se \u00eentruneste la Berlin Congresul Popoarelor Germane, cu scopul proiect\u00e3rii unei constitutii pentru o Germanie unit\u00e3 si o pres\u00e3 a “justitiei si p\u00e3cii”, fiind ales un “Consiliu Popular” (Volksrat) .[48] La 30 mai 1949, Congresul Poporului din Berlin adopt\u00e3 Constitutia Germaniei \u00een zona sovietic\u00e3, iar pe 6 octombrie este proclamat\u00e3 Republica Democrat\u00e3 German\u00e3 (D.D.R.).
\u00cen Germania de Vest, \u00een urma Conferintei Ministrilor de externe de la Paris, la 23 mai 1949 este semnat\u00e3 la Bonn Constitutia Germaniei de Vest. La 15 septembrie Konrad Adenauer, liderul Uniunii Crestin-Democrate (CDU), este ales cancelar al Republicii Federale a Germaniei (Bundesrepublik Deutschland).
Desi la 8 octombrie 1949 s-a semnat o \u00eentelegere \u00eentre R.F.G. si R.D.G., ruptura era foarte clar\u00e3. Spre deosebire de Constitutia R.F.G., denumirea de Republica Democrat\u00e3 German\u00e3 si noua constitutie a acesteia f\u00e3ceau clar deosebirea de o alt\u00e3 Germanie, aceasta fiind una “democrat\u00e3”.
R.D.G. a devenit avanpostul lumii socialiste \u00een fata sistemului capitalist occidental, opun\u00e2ndu-se R.F.G. ce fusese integrat\u00e3 \u00eentr-un sistem ostil de aliante. Din punctul de vedere sovietic si est-german, Germania de Vest era o marionet\u00e3 a S.U.A.
Divizarea Germaniei \u00eentre R.D.G. si R.F.G. a fost un rezultat al politicii ocupantilor si o evident\u00e3 a faptului c\u00e3, \u00een ciuda faptului c\u00e3 aliatii au c\u00e2stigat r\u00e3zboiul, au pierdut pacea. \u00cen zona de ocupatie occidental\u00e3, nu s-a trecut la nationalizarea agriculturii, renunt\u00e2ndu-se la m\u00e3suri radicale .[49] Concomitent, pe m\u00e3sur\u00e3 ce opinia public\u00e3 american\u00e3 si-a schimbat atitudinea, \u00een Germania de Vest a fost implementat un nou sistem politic. R.F.G. nu mai era receptionat\u00e3 ca inamic principal, ci U.R.S.S. Aceasta din urm\u00e3 \u00eencerca sistematic s\u00e3-si extind\u00e3 influenta \u00een Europa de Est, provoc\u00e2nd o reconsiderare a politicii externe a S.U.A. fat\u00e3 de Europa si Germania.
Blocada Berlinului a fost un test pentru politica postbelic\u00e3 a Statelor Unite. La acel timp, Stalin s-a bazat pe dou\u00e3 argumente : \u00een primul r\u00e2nd pe dimensiunile Armatei Rosii si \u00een al doilea r\u00e2nd pe faptul c\u00e3 S.U.A. si Marea Britanie nu vor fi capabile s\u00e3 aprovizioneze Berlinul pe calea aerului. Primul avantaj s-a dovedit a fi corect, al doilea dovedindu-se \u00eens\u00e3 complet gresit. C\u00e2nd Stalin a realizat acest lucru, si-a dat seam\u00e3 c\u00e3 trebuie s\u00e3 ridice embargoul sau s\u00e3 doboare avioanele anglo-americane, risc\u00e2nd declansarea unui r\u00e3zboi cu acestia. Monopolul american al armei atomice a fost decisiv pentru alegerea primei variante.
\u00cen zona sovietic\u00e3 a Germaniei, \u00eendoctrinarea comunist\u00e3, nivelul sc\u00e3zut de trai si nu \u00een ultimul r\u00e2nd politia secret\u00e3 Stasi [50] au determinat un mare num\u00e3r de est-germani s\u00e3 emigreze prin Berlin \u00een Germania de Vest. \u00cen anul \u00eenfiint\u00e3rii Republicii Democrate Germane, 59.245 de est-germani au trecut din Berlinul de Est \u00een zona occidental\u00e3, 197.788 \u00een 1950, 165.648 \u00een 1951, 182.393 \u00een 1952 .[51]
Criza Berlinului a accelerat procesul de creare a unei republici vest-germane, blocada stimul\u00e2nd efortul american de consolidare a ap\u00e3r\u00e3rii Europei de Vest si de accelerare a Programului European de Reconstructie. Diviziunea Germaniei si dividerea Berlinului au existat p\u00e2n\u00e3 \u00een 1989 din cauz\u00e3 c\u00e3 U.R.S.S. a refuzat s\u00e3 fac\u00e3 un aranjament pentru \u00eencheierea unui tratat de pace cu reprezentantii \u00eentregii Germanii, alesi prin alegeri libere sau prin orice alt\u00e3 procedur\u00e3 de autodeterminare. Sovieticii nu au permis niciodat\u00e3 sustinerea de alegeri libere, deoarece stiau c\u00e3 le vor pierde, \u00een acest caz cortina de fier fiind \u00eempins\u00e3 cu 200 de mile spre est.<\/span><\/div>\n<\/div>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u00cenaintea primelor conferinte dintre W. Churchill si F.D. Roosevelt din perioada r\u00e3zboiului, o prognoz\u00e3 elaborat\u00e3 de Serviciile Americane de Informatii care se referea la pozitia postbelic\u00e3 a U.R.S.S., concluziona [1]: “Odat\u00e3 cu \u00eenfr\u00e2ngerea Germaniei, nu va mai exista nici o putere \u00een Europa care s\u00e3 se opun\u00e3 fortei militare colosale [a U.R.S.S.-n.n.]\u2026Pentru viitor concluzia este […]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":[],"categories":[1],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/cvnextjob.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/89616"}],"collection":[{"href":"https:\/\/cvnextjob.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/cvnextjob.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/cvnextjob.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/cvnextjob.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=89616"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/cvnextjob.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/89616\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/cvnextjob.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=89616"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/cvnextjob.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=89616"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/cvnextjob.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=89616"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}