{"id":19978,"date":"2011-03-30T15:40:00","date_gmt":"2011-03-30T15:40:00","guid":{"rendered":"http:\/\/trainingsnews.com\/premii-nobile-2"},"modified":"2011-03-30T15:40:00","modified_gmt":"2011-03-30T15:40:00","slug":"premii-nobile-2","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/cvnextjob.com\/index.php\/2011\/03\/30\/premii-nobile-2\/","title":{"rendered":"Premii Nobile"},"content":{"rendered":"
<\/div>
Nicolaas BLOEMBERGEN(n.1920) <\/span><\/b>S-a n\u0103scut la 11 martie 1920 \u00een Dordrecht, Olanda. <\/b>Ajuns, \u00eeri S.U.A., profesor de fizic\u0103 aplicat\u0103 la Universitatea Harvard, devine cunoscut pentru cercet\u0103rile sale privind pompajul \u00een maseri, rezonan\u0163a magnetic\u0103 nuclear\u0103, rezonan\u0163a feromagnetic\u0103. Premiul Nobel pentru fizic\u0103 i s-a atribuit \u00een 1981 \u00een special pentru lucr\u0103rile sale teoretice \u015fi experimentale \u00een domeniul opticii neliniare. <\/b>Optica neliniar\u0103 este un domeniu nou, care se ocup\u0103 cu studiul propag\u0103rii luminii \u00een medii al c\u0103ror indice de refrac\u0163ie nu este con-stant, ci depinde de intensitatea fasciculului de lumin\u0103 ca urmare a interactiunii dintre undele de lumin\u0103 \u015fi electronii optici ai mediului. Aceast\u0103 influen\u0163\u0103 se datoreaz\u0103 oscila\u0163iilor componentei electrice a c\u00e2mpului electromagnetic \u015fi, cum intensitatea luminii este propor\u0163ional\u0103 cu p\u0103tratul amplitudinii vectorului c\u00e2mp electric (I <\/i>-~ E2<\/sup>), <\/i>expresia indicelui de refrac\u0163ie se poate scrie sub forma:<\/span><\/div>\n
n=n0 <\/sub>+c~E2<\/sup>+…<\/span><\/i><\/div>\n
unde o este un coeficient de propor\u0163ionalitate a c\u0103rui valoare este mic\u0103. Dac\u0103 lumina are o intensitate mic\u0103, o E2 <\/sup><\/i>este neglijabil \u015fi indicele de refrac\u0163ie n no<\/sub> <\/i>se poate considera constant (cazul opticii liniare).<\/span><\/div>\n
Dac\u0103 se utilizeaz\u0103 un fascicul laser de putere, inf1uen\u0163a sa asupra indicelui de refrac\u0163ie devine sesizabil\u0103 \u015fi intr\u0103m deja \u00een domeniul opticii neliniare (n <\/i>este variabil). Cercet\u0103rile experimentale \u00een acest domeniu au \u00eenceput abia dup\u0103 apari\u0163ia laserelor de putere.<\/span><\/div>\n
Contribu\u0163ia profesorului N. Bloembergen la dezvoltarea opticii neliniare const\u0103 \u00een studii referitoare la teoria polariz\u0103rii neliniare, lucr\u0103ri teoretice \u015fi experimentale privind fenomenele ondulatorii la grani\u0163a mediilor neliniare, studiul inf1uen\u0163ei radia\u0163iei laser asupra gener\u0103rii armonicelor optice \u015fi a difuziei combinate for\u0163ate \u015fi altele.<\/span><\/div>\n
\n<\/div>\n
 <\/span><\/b>Arthur Leonard SCHAWLOW <\/b><\/span><\/div>\n
(n. 1921)<\/span><\/b><\/div>\n
Fizician american, laureat al premiului Nobel \u00een 1981, \u00eempreun\u0103 cu N. Bloembergen \u015fi K. M. Siegbahn<\/span><\/i><\/div>\n
\n<\/div>\n
S-a n\u0103scut la Mount Vernon, statul New York, \u00een 5 mai 1921.<\/span><\/div>\n
A lucrat la laboratoarele Bell Telephone (1951-1961), apoi, \u00een<\/span><\/div>\n
1961, a devenit profesor de fizic\u0103 la Universitatea Stanford din California, unde ulterior a fost numit \u015fi director al Departamentului de fizic\u0103. A lucrat \u00een diverse domenii: spectroscopie optic\u0103 , microunde, electronic\u0103 cuantic\u0103 (lasere) \u015fi supraconductibilitate.<\/span><\/div>\n
Impreun\u0103 cu cumnatul s\u0103u, C.H. Townes (laureat Nobel pentru fizic\u0103 \u00een 1964) a fost unul dintre inventatorii laserului.<\/span><\/div>\n
Premiul Nobel pentru fizic\u0103 i-a fost acordat pentru lucr\u0103rile sale \u00een domeniul spectroscopiei cu lasere, recompens\u00e2nd astfel activitatea sa \u00een domeniul construc\u0163iei \u015fi aplica\u0163iilor laserelor.<\/span><\/div>\n
\n<\/div>\n
\n<\/div>\n
\n<\/div>\n
\n<\/div>\n
\n<\/div>\n
Kai M. SIEGBAHN<\/span><\/b><\/div>\n
(n.    1918)<\/span><\/b><\/div>\n
\n<\/div>\n
Fizician suedez, laureat al premiului Nobel \u00een 1 981, \u00eempreun\u0103 cu N. Bloembergen \u015fi A.L. Schawlow<\/span><\/i><\/div>\n
\n<\/div>\n
S-a n\u0103scut la Lund, Suedia, \u00een 20 aprilie 1918, fiind fiul profesorului Karl Manne Siegbahn, laureat al premiului Nobel pentru fizic\u0103 \u00een 1924.<\/span><\/div>\n
Djn 1951 a fost profesor la \u015ecoala regal\u0103 de tehnologie din Stockholm (Institutul politehnic) apoi la Universitatea Uppsala (1954), unde a predat fizica atomic\u0103 \u015fi molecular\u0103 \u015fi a pus la punct aparatul ESCA (Electron Spectroscopy for Chemical Analy-sis), care perinite analiza fin\u0103 a suprafe\u0163ei unui material cu ajutorul radia\u0163iilor X.<\/span><\/div>\n
Premiul Nobel pentru fizic\u0103 i-a fost atribuit pentru succesele sale \u00een domeniul spectroscopiei electronice. Spectroscopia electronic\u0103 se ocup\u0103 cu analiza \u201aiilor f3 emise \u00een urma unor procese nucleare (dezintegrare f3 <\/b>etc.) \u015fi formate din electroni rapizi, precum \u015fi a radia\u0163iilor 3 formate din electronii sco\u015fi din norul electronic al atomului.<\/span><\/div>\n
Experimental s-a constatat c\u0103 exist\u0103 un spectru f3 continuu peste care se suprapune un spectru 3 discontinuu (de linii). Generarea spectrului de linii se explic\u0103 prin interac\u0163iunea nucleului radioactiv cu norul electronic al atomului. Mai exact, \u00een urma dezintegr\u0103rii, nucleul \u2014 r\u0103mas \u00een stare excitat\u0103 \u2014 trece pe un nivel energetic inferior, fie prin emisia unui foton \u2018y care preia diferen\u0163a de energie, fie prin emisia unui electron de conversie din norul electronic al atomului. M\u0103surarea intensit\u0103\u0163ii liniilor f3 permite calcularea energiilor corespunz\u0103toare tranzi\u0163iilor nucleare \u015fi ob\u0163inerea unor informa\u0163ii foarte importante privind procesele nucleare. Spectroscopia f3 <\/b>permite cunoa\u015fterea mai profund\u0103 a propriet\u0103\u0163ilor nucleului atomic. K.M. Siegbahn are meritul de a fi realizat \u015fi perfec\u0163ionat spectrometrele 3 utilizate ast\u0103zi \u00een laboratoarele de cercet\u0103ri nucleare din \u00eentreaga lume.<\/span><\/div>\n
\n<\/div>\n
    Kenneth G. WILSON<\/span><\/b><\/div>\n
(n.        <\/span><\/span><\/b>1936)<\/span><\/b><\/div>\n
\n<\/div>\n
Fizician teoretician american, laureat al premiului Nobel pentru fizic\u0103 \u00een anul <\/span><\/i><\/div>\n
1982.<\/span><\/i><\/div>\n
S-a n\u0103scut la Waltham (Massachusetts, S.U.A.) \u00een 8 iunie 1936, fiind fiul unui chimist celebru, colaborator al lui L. C. Pauling (laureat al premiului Nobel pentru chimie \u00een 1954 \u015fi al premiului Nobel pentru pace \u00een 1962).<\/span><\/div>\n
A studiat la Universitatea Harvard \u015fi s-a specializat \u00een fizica particulelor elementare la Institutul de tehnologie din California (Caltech), unde \u015fi-a sus\u0163inut teza de doctorat la care a lucrat sub \u00eendrumarea cunoscutului fizician teoretician Murray Gell-Mann (creatorul teoriei quarkurilor \u2014 premiul Nobel pentru fizic\u0103 \u00een 1969).<\/span><\/div>\n
Dup\u0103 ob\u0163inerea doctoratului a lucrat la Centrul interna\u0163ional pentru cercet\u0103ri nucleare (CERN) de la Geneva, Elve\u0163ia.<\/span><\/div>\n
\u00cen 1963, c\u00e2nd se afla deja la Geneva, a elaborat o lucrare \u2014 bazat\u0103 pe analiza dimensio-nal\u0103 \u2014 \u00een care a \u00eencercat s\u0103 explice interac\u0163iunile la mic\u0103 distan\u0163\u0103 \u00een c\u00e2mpurile cuantice, dar \u015fi-a dat seama c\u0103 solu\u0163ia propus\u0103 de el nu este mul\u0163umitoare.<\/span><\/div>\n
In 1971, dup\u0103 \u00eentoarcerea \u00een S.U.A., la Universitatea Cornell, K. Wilson are ideea de a aplica o metod\u0103 utilizat\u0103 \u00een fizica cuantic\u0103, numit\u0103 metoda grupului de renormalizare, la studierea st\u0103rilor critice \u015fi a transform\u0103rilor de faz\u0103 care le \u00eenso\u0163esc. O asemenea stare critic\u0103 apare \u00een cursul transform\u0103rii de faz\u0103 lichid-vapori, c\u00e2nd temperatura amestecului (sistemul lichid + vapori) atinge o valoare numit\u0103 temperatur\u0103 critic\u0103, deasupra c\u0103reia substan\u0163a poate exista numai \u00een faz\u0103 gazoas\u0103. St\u0103rii critice \u00eei corespunde, pe izotermele lui Andrews, un punct critic caracterizat printr-o presiune critic\u0103, o temperatur\u0103 critic\u0103 \u015fi un volum critic.<\/span><\/div>\n
Asemenea st\u0103ri critice se \u00eent\u00e2lnesc \u015fi \u00een alte situa\u0163ii: \u00een tranzi\u0163ia de la ordine la dezordine \u00een aliaje, \u00een trecerea de la starea magnetic\u0103 ordonat\u0103 (feromagnetism) la starea magnetic\u0103 dezordonat\u0103 (paramagnetism) la atingerea temperaturii numite punct Curie, \u00een trecerea unui fluid din starea normal\u0103 \u00een starea de supraf1uiditate (punctul 2~.) <\/i>etc.<\/span><\/div>\n
K. Wilson a reu\u015fit s\u0103 creeze o teorie unitar\u0103 care include rezultatele anterioare ob\u0163inute de Heisenberg, Landau \u015fi al\u0163ii \u015fi care descrie comportarea tuturor acestor sisteme diferite aflate \u00een stare critic\u0103. E1 a calculat parametrii specifici ai acestor st\u0103ri, ajung\u00e2nd la rezultate \u00een concordan\u0163\u0103 cu cele ob\u0163inute pe cale experimental\u0103. De asemenea, pe baza aceleia\u015fi teorii, el a reu\u015fit s\u0103 explice efectul Kondo (anomalia varia\u0163iei rezistivit\u0103\u0163ii datorit\u0103 impurit\u0103\u0163ilor magnetice).<\/span><\/div>\n
Pentru teoria sa privind fenomenele critice, Kenneth G. Wilson a primit premiul Nobel pentru fizic\u0103 \u00een 1982.<\/span><\/div>\n
\n<\/div>\n
\n<\/div>\n
Subrahmanyan CHANDRASEKHAR<\/span><\/b><\/div>\n
(1910-1995)<\/span><\/b><\/div>\n
\n<\/div>\n
Astrofizician american de origine indian\u0103, laureat al premiului Nobel pentrufizic\u0103 \u00een 1983, \u00eempreun\u0103 cu WA. Fowler<\/span><\/i><\/div>\n
S-a n\u0103scut 1a 19 octombrie 1910 la Lahore, India.<\/span><\/div>\n
A fost profesor Ia Universitatea din Chicago, S.U.A.<\/span><\/div>\n
Ini\u0163ial specialist \u00een hidrodinamic\u0103 \u015fi termodinamic\u0103, el a aplicat metodele utilizate \u00een aceste domenii la studiul comport\u0103rii materiei stelare \u015fi a turbulen\u0163elor care \u00eenso\u0163esc mi\u015fcarea acesteia. Este cunoscut \u015fi pentru alte lucr\u0103ri de astronomie teoretic\u0103: studiul polariz\u0103rii luminii<\/span><\/div>\n
planetelor, teoria cosinogonic\u0103 \u015fi mai cu seam\u0103, cercet\u0103rile privind radia\u0163ia stelar\u0103. E1 a stabilit existen\u0163a unei mase stelare limit\u0103 de aproximativ 1,4 ori masa Soarelui \u2014 nurnit\u0103 ast\u0103zi \u201emasa Chandrasekhar\u201d \u2014 \u00een func\u0163ie de care se produce evolu\u0163ia ulterioar\u0103 a unei stele ajunse \u00een faza de gigant\u0103 ro\u015fie. Tot el a dat o explica\u0163ie a form\u0103rii a\u015fa-numitelor \u201eg\u0103uri negre\u201d din Univers.<\/span><\/div>\n
A decedat la Chicago, S.U.A., \u00een 21 august 1995, av\u00e2nd v\u00e2rsta de 85 de ani.<\/span><\/div>\n
\n<\/div>\n
William <\/span><\/b>Alfred FOWLER<\/b><\/span><\/div>\n
(1911- 1995)<\/span><\/b><\/div>\n
\n<\/div>\n
Astrofizician american, laureat al premiului Nobel pentrufizic\u0103 \u00een 1983, \u00eempreun\u0103 cu fizicianul de origine indian\u0103 S. Chandrasekhar<\/span><\/i><\/div>\n
\n<\/div>\n
S-a n\u0103scut la 9 august 1911 \u00een Pittsburgh, S.U.A.<\/span><\/div>\n
Dup\u0103 urcarea diferitelor trepte ale ierarhiei universitare, devine profesor la Institutul de tehnologie din California. De\u015fi specializat \u00een fizica nuclear\u0103, el se orienteaz\u0103, la \u00eenceputul anilor \u201850, spre astrofizic\u0103, \u00een dezvoltarea c\u0103reia a avut o contribu\u0163ie major\u0103 \u00een problema nucleosintezei stelare.<\/span><\/div>\n
A decedat \u00een 14 martie 1995 la Pasadena (California, S.U.A.).<\/span><\/div>\n
Contribu\u0163iile lui W Fowler \u015fi S. Chandrasekhar la dezvoltarea astrofizicii stelare, pentru care cei doi savan\u0163i au primit premiul Nobel pentru fizic\u0103 \u00een 1983, se refer\u0103 la elaborarea unei teorii coerente care explic\u0103 \u00eentr-un mod plauzibil na\u015fterea \u015fi evolu\u0163ia stelelor.<\/span><\/div>\n
W Fowler, \u00een colaborare cu E Hoyle, a analizat din punct de vedere teoretic procesele fizice care au loc \u00een nuc1eul stelelor, iar Chandrasekhar a elaborat teoria cosmogonic\u0103 privind evolu\u0163ia acestora. Conform teoriei lor, o stea se formeaz\u0103 din nori de materie interstelar\u0103 \u00een urma unui proces de contrac\u0163ie (condensare) datorat for\u0163elor gravita\u0163ionale care ac\u0163ioneaz\u0103 \u00eenjurul unui nucleu dens, existent anterior. Ca urmasre a cre\u015fterii temperaturii la valori de ordinul milioanelor de grade, se declan\u015feaz\u0103 reac\u0163ii nucleare de fuziune care au ca rezultat transformarea hidrogenului \u00een heliu. De la un moment dat, masa radia\u0163iilor emise echilibreaz\u0103 contrac\u0163ia gravita\u0163ional\u0103 \u015fi steaua devine stabil\u0103 pentru o perioad\u0103 lung\u0103 de timp, de ordinul miliardelor de ani.<\/span><\/div>\n
Datorit\u0103 sc\u0103derii rezervei de hidrogen, radia\u0163iile scad \u015fi ele treptat \u00een intensitate, contrac\u0163ia gravita\u0163ional\u0103 re\u00eencepe, temperatura nucleului stelei cre\u015fte din nou p\u00e2n\u0103 la o valoare care determin\u0103 declan\u015farea unor noi reac\u0163ii termonucleare de fuziune a nucleelor de heliu, care se transform\u0103 \u00een nuclee de carbon. Ca urmare a degaj\u0103rii de energie, steaua se dilat\u0103, ajung\u00e2nd la dimensiuni enorme \u2014 proces care duce, \u00een acela\u015fi timp, la r\u0103cirea suprafe\u0163ei stelei, astfel \u00eenc\u00e2t ea se transform\u0103 \u00eentr-o gigant\u0103 ro\u015fie, stare \u00een care r\u0103m\u00e2ne c\u00e2teva milioane de ani.<\/span><\/div>\n
Dup\u0103 epuizarea combustibilului nuclear, datorit\u0103 for\u0163elor gravita\u0163ionale se produce o pr\u0103bu\u015fire gravita\u0163ional\u0103 (colaps gravita\u0163ional) \u015fi evolu\u0163ia stelei \u2014 \u00een func\u0163ie de masa ei \u2014 intr\u0103 \u00eentr-o nou\u0103 faz\u0103, explicat\u0103 de S. Chandrasekhar: dac\u0103 masa stelei este mai mic\u0103 dec\u00e2t de aproximativ 1,4 ori masa Soarelui, <\/i>\u00eenveli\u015ful exterior al gigantei ro\u015fii (anvelopa) se destram\u0103 \u00eentr-o nebuloas\u0103 planetar\u0103, iar restul stelei \u2014 incluz\u00e2nd nucleul acesteia \u2014se contract\u0103, form\u00e2ndu-se o pitic\u0103 alb\u0103. Aceasta este o stea de dimensiuni mici, \u00een care densitatea materiei atinge valori de ordinul a 1011 kg\/m3<\/sup>, iar temperatura de la suprafa\u0163a ei dep\u0103\u015fe\u015fte 50 000 K, ceea ce explic\u0103 culoarea ei alb\u0103. Prin r\u0103cire, pitica alb\u0103 se transform\u0103 treptat \u00eentr-o pitic\u0103 neagr\u0103 -. un corp ceresc lipsit de lumin\u0103 proprie \u015fi deci invizibil.<\/span><\/div>\n
Dac\u0103 masa stelei este mai mare dec\u00e2t de 1,4 ori masa Soarelui , <\/i>giganta ro\u015fie explodeaz\u0103 \u015fi astfel se na\u015fte o supernov\u0103, produc\u00e2ndu-se o degajare fantastic\u0103 de energie, luminozitatea stelei cre\u015fte de milioane de ori pentru o perioad\u0103 foarte scurt\u0103 de timp (c\u00e2teva zile). \u00cen urma exploziei, straturile exterioare sunt expulzate \u00een spa\u0163iul interstelar, iar materia din zona central\u0103se contract\u0103, transform\u00e2ndu-se \u00eentr-o stea neutronic\u0103, numit\u0103 astfel pentru c\u0103, datorit\u0103 contrac\u0163iei foarte puternice, densitatea materiei atinge valori de ordinul a 10~~ kg\/m3<\/sup>, \u00eenc\u00e2t protonii fuzioneaz\u0103 cu electronii, transform\u00e2ndu-se \u00een neutroni.<\/span><\/div>\n
O  <\/b>stea neutronic\u0103 este de dimensiuni mici, raza ei fiind de c\u00e2\u0163iva kilometri, dar ea concentreaz\u0103 o cantitate imens\u0103 de materie, masa ei fiind aproximativ de 2 ori mai mare dec\u00e2t masa Soarelui.<\/span><\/div>\n
Dac\u0103 masa gigantei ro\u015fii dep\u0103\u015fe\u015fte de 10 ori masa Soarelui, atunci dup\u0103 explozia ei iau na\u015ftere zone \u00een care \u2014 datorit\u0103 for\u0163elor gravita\u0163ionale foarte puternice, exercitate de resturile de materie stelar\u0103 \u2014 se absoarbe totul, inclusiv radia\u0163iile luminoase, astfel c\u0103 nimic nu scap\u0103 \u00een exterior, aceste zone fiind numite g\u0103uri negre (\u00een englez\u0103 \u201eblack holes\u201d). <\/span><\/div>\n
\n<\/div>\n
\n<\/div>\n
Carlo RUBBIA<\/span><\/b><\/div>\n
(n.    1934)<\/span><\/b><\/div>\n
\n<\/div>\n
Fizician experimentator italian, laureat al premiului Nobel \u00een 1984, \u00eempreun\u0103 cu fizicianul olandez Simon Van der Meer<\/span><\/i><\/div>\n
S-a n\u0103scut la Gorizia, Italia, \u00een 1934.<\/span><\/div>\n
A fost sus\u0163in\u0103tor \u015fi realizator al ideii lui Simon Van der Meer de a transforma camera de acccelerare a unui accelerator conven\u0163ional \u00eentr-un inel \u00een care s\u0103 se produc\u0103 ciocniri frontale proton-antiproton (inel de coliziune) pentru a ob\u0163ine noi particule la energii foarte mari. In acest scop, \u00eempreun\u0103 cu colaboratorii lui, a amenajat acceleratorul de protoni de 400 GeV ( Super Proton Syncrotron) de la CERN, Geneva, reu\u015find ca, dup\u0103 efectuarea unor experimente dificile, de lung\u0103 durat\u0103, s\u0103 demonstreze experimental (1983) existen\u0163a bosonilor .<\/span><\/div>\n
\n<\/div>\n
\n<\/div>\n
\n<\/div>\n
\n<\/div>\n
Simon <\/span><\/b>VAN DER MEER<\/b><\/span><\/div>\n
(n.        <\/span><\/span><\/b>1925)<\/span><\/b><\/div>\n
\n<\/div>\n
Fizician olandez, laureat al premiului Nobel \u00een 1984. pe care l-a obtinut \u00eempreun\u0103 cu fizicianul italian Carlo Rubbia<\/span><\/i><\/div>\n
S-a n\u0103scut la La Haye, Olanda, \u00een 1925.<\/span><\/div>\n
A inventat \u015fi a experimentat \u00een 1972 o metod\u0103 de ob\u0163inere a unui fascicul de antiprotoni suficient de intens pentru a putea fi men\u0163inut \u00eentr-un inel de coliziune, ceea ce i-a permis mai t\u00e2rziu lui Carlo Rubbia \u015fi echipei pe care a condus-o s\u0103 realizeze experimentele de coliziune proton-antiproton, efectuate la CERN, Geneva, \u00een 1983, care au condus la descoperirea bosonilor .<\/span><\/div>\n
Existen\u0163a bosonilor W \u015fi Z0 <\/sup>fusese prezis\u0103 cu multi ani mai \u00eenainte de teoreticienii S. Glashow, A. Saiam \u015fi S. Weinberg, to\u0163i trei laurea\u0163i ai premiului Nobel \u00een 1979 pentru crearea teoriei unificate a interac\u0163iunii electromagnetice \u015fi a interac\u0163iunii slabe. Conform acestei teorii, bosonii trebuia s\u0103 fie ni\u015fte particule foarte grele, a c\u0103ror mas\u0103 s\u0103 corespund\u0103 unei energii de 81 GeV pentru bosonii W <\/i>respectiv 93 GeV pentru bosonii Z0<\/sup>. Pentru ob\u0163inerea lor era necesar\u0103 realizarea unor reac\u0163ii nucleare \u00een care s\u0103 se elibereze o energie corespunz\u0103toare masei acestor particule. Ob\u0163inerea unor particule accelerate la o asemenea energie (\u00een jurul valorii de100 GeV) a fost posibil\u0103 numai prin ciocnirile frontale proton-antiproton, produse \u00een inelul acceleratorului SPS la CERN, Geneva, special amenajat \u00een acest scop de C. Rubbia \u015fi colaboratorii lui. Dificultatea realiz\u0103rii experimentului a constat \u00een ob\u0163inerea unui fascicul de antiprotoni stabil \u015fi suficient de intens, problem\u0103 a c\u0103rei solu\u0163ie fusese g\u0103sit\u0103 anterior de S. Van der Meer, care a pus la punct tehnica numit\u0103 \u201er\u0103cire stocastic\u0103\u201d a antiprotonului.<\/span><\/div>\n
La reu\u015fita acestor experitnente complexe \u015fi diflcile au contribuit mii de oaineni, iar prelucrarea datelor a necesitat, de asemenea, un volum uria\u015f de munc\u0103. Pentru a ne da seama de dtmensturnle efortului depus pentru ducerea la bun sf\u00e2r\u015fit a acestui program de cercetare, este suflcient s\u0103 re\u0163inem c\u0103 la un miliard de ciocniri proton-antiproton se produc, \u00een medie, doar 30 de bosoni W~, tot at\u00e2\u0163ia bosoni W \u015fi circa 10 bosoni Z0<\/sup>, \u00een rest rezult\u00e2nd o ploaie de alte particule. Deoarece bosonii W \u015fi Z se dezintegreaz\u0103 dup\u0103 un timp foarte scurt (1025 s), apari\u0163ia lor poate fi conflrmat\u0103 numai prin urm\u0103rirea particulelor e <\/i>+ (pozitron) \u015fi e\u2014 <\/i>(electron) de mare energie, rezultate prin dezintegrarea lor. A fost necesar\u0103 rea1izarea c\u00e2torva zeci de miliarde de coliziuni proton-antiproton pentru ca flzicienii experimentatori s\u0103 ajung\u0103 la rezultate concludente, care s\u0103 probeze existen\u0163a bosonilor  W \u015fi Z0<\/sup>, confirm\u00e2nd astfel teoria unificat\u0103 a interac\u0163iunii electromagnetice \u015fi a interac\u0163iunii slabe.<\/span><\/div>\n
Pentru activitatea lor \u015ftiin\u0163iflc\u0103, ce a dus la demonstrarea, pe ca1e experimental\u0103, a existen\u0163ei bosonilor W \u015fi Z0<\/sup>, fizicienii C. Rubbia \u015fi S. Van Der Meer au primit \u00eempreun\u0103 premiul Nobel pentru flzic\u0103 \u00een 1984. <\/span><\/div>\n
\n<\/div>\n
\n<\/div>\n
Klaus von KLITZING<\/span><\/b><\/div>\n
(n.                <\/span><\/span><\/b>1943)<\/span><\/b><\/div>\n
\n<\/div>\n
Fizician experimentator german, laureat al premiului Nobel \u00een ) 985<\/span><\/i><\/div>\n
S-a n\u0103scut \u00een 1943 la Schroda (ast\u0103zi Sroda Wielkopolska, \u00een Polonia).<\/span><\/div>\n
\u015ei-a \u00eenceput studiile superioare la Universitatea tehnic\u0103 din Braunschweig \u015fi le-a continuat, \u00een 1972, la Universitatea Wiirzburg. Dup\u0103 un stagiu la Universitatea din Oxford, Anglia, a ob\u0163inut titlul de doctor \u00een fizic\u0103 \u00een 1978, apoi, ob\u0163in\u00e2nd o burs\u0103 Heisenberg \u2014\u015fi-a continuat cercet\u0103rile experimentale la Universitatea Wiirzburg. A observat prima dat\u0103 efectul Hall cuantic \u00een timpul unui stagiu efectuat la Laboratorul de c\u00e2mpuri magnetice intense a1 CNRS, de la Grenoble, Fran\u0163a, \u00een 1980. \u00centors la Wiirzburg, face m\u0103sur\u0103tori mai precise asupra acestui fenomen, m\u0103sur\u0103tori pe care le continu\u0103 \u00een laboratoarele Universit\u0103tii tehnice din Munchen \u2014 unde, pentru oscurt\u0103 perioad\u0103, a fost profesor asociat \u2014 \u015fi apoi la Institutul \u201eMax Planck\u201d pentru fizica solidului, din Stuttgart, al c\u0103rui director devine.<\/span><\/div>\n
Pentru a \u00een\u0163elege \u00een ce const\u0103 descoperirea f\u0103cut\u0103 de Klaus von Klitzing este necesar s\u0103 cunoa\u015ftem \u00een ce const\u0103 efectul Ha11 clasic \u2014 fenomen descoperit \u00een 1880 de fizicianul american cu acela\u015fi nume. Dac\u0103 o lamel\u0103 conductoare sau semiconductoare (proba de materia1), parcurs\u0103 de un curent electric longitudinal cu intensitatea I, este plasat\u0103 \u00eentr-un c\u00e2mp magnetic transversa1 de induc\u0163ie B <\/i>, atunci \u00eentre fe\u0163ele opuse ale acesteia (M \u015fi N) apare o tensiune<\/span><\/div>\n
electric\u0103 numit\u0103 tensiune Ha11.<\/span><\/div>\n
Efectul Hall cuantic se produce la temperaturi foartejoase, \u00eentr-un c\u00e2mp magnetic foarte intens (10-15 T) \u015fi \u00een condi\u0163iile \u00een care proba de material (lama semiconductoare) este foarte sub\u0163ire. Atunci, rezisten\u0163a Hall are valoare cuantificat\u0103.<\/span><\/div>\n
Descoperirea efectului HaIl cuantic a reprezentat un succes al fizicii experimentale, de\u015fi explicarea lui \u00een acel moment nu era cunoscut\u0103. Pentru descoperirea efectului Hall cuantic, Klaus von Klitzing a primit premiul Nobel pentru fizic\u0103 \u00een anul 1985. <\/span><\/div>\n
\n<\/div>\n
Gerd BINNIG<\/span><\/b><\/div>\n
(n.    1947)<\/span><\/b><\/div>\n
Fizician german, laureat al premiului Nobel \u00een 1 986, \u00eempreun\u0103 cu Heinrich Rohrer si Ernst Ruska<\/span><\/i><\/div>\n
S-a n\u0103scut la Frankfurt, Germania, \u00een anul 1947.<\/span><\/div>\n
Este diplomat al Universit\u0103tii din Frankfurt din 1978 \u015fi \u00een acela\u015fi an intr\u0103 ca cercet\u0103tor la laboratoarele I.B.M. din Zurich. Aici concepe, \u00eempreun\u0103 cu H. Rohrer, primul microscop electronic cu baleiaj folosind efectul tunel, microscop care permite ob\u0163inerea imaginii tridimensionale a unei suprafe\u0163e Ia scar\u0103 atomic\u0103 \u2014 realizare pentru care cei doi au primit premiul Nobel pentru fizic\u0103 \u00een 1986, \u00eempreun\u0103 cu E. Ruska, inventatorul primului microscop electronic.<\/span><\/div>\n
\n<\/div>\n
Heinrich ROHRER<\/span><\/b><\/div>\n
(n.        <\/span><\/span><\/b>1933)<\/span><\/b><\/div>\n
\n<\/div>\n
Fizician elverian, laureat al premiului Nobel \u00een 1986, \u00eempreun\u0103 cu G. Binnig ~i E. Ruska<\/span><\/i><\/div>\n
S-a n\u0103scut \u00een 9 iunie 1933 \u00een ora\u015ful Buchs din Elve\u0163ia.<\/span><\/div>\n
Diplomat al Institutului federal de tehnologie din Ziirich (1960), el intr\u0103 \u00een 1963 ca cercet\u0103tor la laboratoarele I.B.M. din acela\u015fi ora\u015f. H. Rohrer \u2014 \u00eempreun\u0103 cu G. Binnig, care lucra la acela\u015fi centru de cercet\u0103ri din 1978 \u2014 a conceput \u015fi realizat \u00een 1981 primul microscop electronic cu baleiaj, bazat pe efectul tunel, realizare pentru care ambii au fost recompensa\u0163i cu premiul Nobel pentru fizic\u0103 \u00een 1986, \u00eempreun\u0103 cu Ernst Ruska.<\/span><\/div>\n
\n<\/div>\n
Ernst RUSKA<\/span><\/b><\/div>\n
(1906-1988)<\/span><\/b><\/div>\n
\n<\/div>\n
Fizician german, laureat al premiului Nobel \u00een 1986, \u00eempreund cu G. Binnig ~i H. Rohrer<\/span><\/i><\/div>\n
S-a n\u0103scut \u00een 25 decembrie 1906, la Heidelberg, Germania.<\/span><\/div>\n
A absolvit Institutul Politehnic din Miinchen, dup\u0103 care \u015fi-a sus\u0163inut teza de doctorat la Berlin, \u00een 1933. \u00cen perioada 1940-1955 a lucrat ca cercet\u0103tor \u015ftiin\u0163ific la firma Siemens. Din anul 1955 a fost directorul Institutului de microscopie electronic\u0103 \u201eFritz Haber\u201d, iar din 1959 a fost numit profesor la catedra de optic\u0103 electronic\u0103 \u015fi microelectronic\u0103 a Institutului Politehnic din Berlinul de Vest.<\/span><\/div>\n
A murit la Berlin, la 30 mai 1988, \u00een v\u00e2rst\u0103 de 81 de ani \u015fi cinci luni, dup\u0103 aproximativ doi ani de la \u00eenm\u00e2narea premiului Nobel pentru fizic\u0103.<\/span><\/div>\n
Ernst Ruska este considerat ast\u0103zi p\u0103rintele microscopului electronic. Este interesant faptul c\u0103 ~i-a \u00eenceput cercet\u0103rile care 1-au condus \u00een final la realizarea microscopului electronic f\u0103r\u0103 s\u0103 cunoasc\u0103 \u00een prealabil teoria lui de Broglie \u015fi nici rezultatele experimentului efectuat de Davisson \u015fi Germer, care puneau \u00een eviden\u0163\u0103 propriet\u0103\u0163ile ondulatorii ale electronilor.<\/span><\/div>\n
La \u00eenceput, fiind proasp\u0103t inginer (1928), s-a ocupat de rezolvarea unor probleme de optic\u0103 electronic\u0103 privind foca1izarea fasciculului de electroni \u00eeritr-un tub catodic, \u00een vederea amelior\u0103rii performan\u0163elor osciloscopului catodic. Mai \u00eent\u00e2i a experimentat utilizarea lentilelor electrostatice<\/span><\/div>\n
\n<\/div>\n
*   Cu ajutorul unor mecanisme foarte precise, v\u00e2rful metalic este plimbat deasupra probei \u00een plan orizontal de la st\u00e2nga la dreapta (\u00een lungul axei Ox), dup\u0103 care sare la r\u00e2ndul urm\u0103tor (printr-o mic\u0103 deplasare \u00een lungul axei Oy) a\u015fa cum, de exemplu, citim o pagin\u0103 de carte.<\/span><\/div>\n
\u015fi apoi, urm\u0103rind s\u0103 obtin\u0103 rezuitate mai bune, a construit \u015fi utilizat lentile electrornagnetice. Deoarece fasciculele de electroni, la trecerea prin aceste lentile electronice, se comport\u0103 ase-m\u0103n\u0103tor cu fasciculele de lumin\u0103 ia trecerea lor prin lentile optice, lui E. Ruska i-a venit ideea de a \u00eencerca s\u0103 reaiizeze un rnicroscop \u00een care \u00een locul fasciculeior de lumin\u0103 s\u0103 utilizeze un fascicui de electroni, iar\u00een locul lentiielor optice obi\u015fnuite s\u0103 foloseasc\u0103 lentile electromagnetice. Conversia imaginii eiectronice \u00een imagine optic\u0103 se realizeaz\u0103 prin proiec\u0163ia ei pe un ecran fluorescent. Primele \u00eencerc\u0103ri, f\u0103cute \u00een colaborare cu Max Kroil, au avut ca rezultat construirea unui modei rudimentar (1931), capabil s\u0103 ob\u0163in\u0103 o imagine m\u0103rit\u0103 de 16 ori a unei grile metalice. Doi ani mai t\u00e2rziu, \u00een 1933, E. Ruska a reu\u015fit s\u0103 construiasc\u0103 un microscop electronic cu o putere de m\u0103rire de 12 000 de ori \u015fi cu o rezolu\u0163ie de 55 \u0102 \u2014 performan\u0163e net superioare microscopului optic. Puterea de m\u0103rire superioar\u0103 a microscopuiui electronic se explic\u0103 prin faptui c\u0103 iungimea de und\u0103 a electroniior este de c\u00e2teva mii de ori mai mic\u0103 dec\u00e2t lungimea de und\u0103 a luminii, ceea ce face posibil\u0103 cre\u015fterea puterii de rezolu\u0163ie la o valoare \u00een jur de 2 \u0102.<\/span><\/div>\n
Aparatul construit de Ruska, la fei ca \u015fi rnicroscoapele electronice actuale, era format dintr-un tun electronic care genereaz\u0103 fasciculul de eiectroni, o lentii\u0103 (sau sistem de Ientile) condensor \u2014 cu ajutorul c\u0103reia fasciculul de electroni este proiectat pe proba de examinat \u2014\u201a lentiia (sau sistemui de lentile) obiectiv, ientila de pr oiec\u0163ie \u015fi o incint\u0103 vidat\u0103 \u00een care se introduce proba*. In plus, orice microscop electronic mai este echipat cu o instaiatie de vid \u00eenait \u015fi cu un genera-tor de \u00eenait\u0103 tensiune pentru accelerarea eiectronilor.<\/span><\/div>\n
Eforturile depuse de Ruska \u015fi de colaboratorii lui au condus la construirea de c\u0103tre firma Siemens a primului microscop electronic de serie \u00een 1953. Microscoapele electronice obi\u015fnuite actuale  au o putere de m\u0103rire de circa 100 000 de ori, iar cele mai perfec\u0163ionate ating o putere de m\u0103rire de 1 milion de ori. Cu ajutorul microscopuiui electronic s-au f\u0103cut descoperiri importante \u00een studiui structurii metalelor, genetic\u0103, inframicrobiologie etc.<\/span><\/div>\n
Ca o recunoa\u015ftere t\u00e2rzie a meriteior sale privind inventarea microscopului electronic \u015fi pentru munca depus\u0103 pentru perfec\u0163ionarea acestuia pe parcursui mai mu\u00eetor decenii, Ernst Ruska a fost r\u0103spl\u0103tit cu premiul Nobei pentru fizic\u0103 \u00een 1986, c\u00e2nd el avea aproape 80 de ani.<\/span><\/div>\n
\n<\/div>\n
\n<\/div>\n
Johannes Georg BEDNORZ<\/span><\/b><\/div>\n
(n.    1950)<\/span><\/b><\/div>\n
\n<\/div>\n
Fizician german, laureat al premiului Nobel \u00een 1 987,<\/span><\/i><\/div>\n
\u00eempreun\u0103 cu fizicianul elve\u0163ian K. A. Muller<\/span><\/i><\/div>\n
J.  G. Bednorz s-a n\u0103scut ia Neuenkirchen, Germania, \u00een 1950.<\/span><\/div>\n
Dup\u0103 absolvirea Universit\u0103\u0163ii din Munster, \u00een 1976, a intrat, \u00een 1982, ca cercet\u0103tor la Laboratoarele I.B.M. din Zurich, unde \u015fi-a preg\u0103tit doctoratul sub \u00eendrumarea lui K.A. Mi11er. \u00cempreun\u0103 au descoperit noi materiaie cu propriet\u0103\u0163i supraconductoare, descoperire pentru care au primit premiul Nobel pentru fizic\u0103 \u00een 1987.<\/span><\/div>\n
\n<\/div>\n
Karl Alexander MULLER<\/span><\/b><\/div>\n
(n.    1927)<\/span><\/b><\/div>\n
\n<\/div>\n
Fizician elverian, laureat al premiului Nobel \u00een 1987,\u00eempreun\u0103 cu fizicianul german J.G. Bednorz.<\/span><\/i><\/div>\n
Karl Alexander Mtiller s-a n\u0103scut la B\u00e2le, Elve\u0163ia, \u00een 1927.<\/span><\/div>\n
Dup\u0103 ob\u0163inerea diplomei universitare la Institutul federal de tehnologie din Zurich, \u00een 1958, a \u00eenceput, \u00een 1963, cercet\u0103ri \u015ftiin\u0163ifice \u00een domeniul fizicii solidului, \u00een laboratoarele din Ztirich ale companiei I.B.M., cercet\u0103ri la care s-a asociat ulterior \u015fi fizicianul gerrnan J.G. Bednorz.<\/span><\/div>\n
\u00cen urma cercet\u0103rilor comune asupra propriet\u0103\u0163ilor supraconductoare ale materialelor ceramice, J. G. Bednorz \u015fi K. A. Muller au reu\u015fit s\u0103 Sintetizeze \u00een 1986 un oxid de lantan, bariu \u015fi cupru care devine supraconductor la temperatura de 35 K \u2014 temperatura mult mai ridicat\u0103 dec\u00e2t temperatura critic\u0103 a metalelor pure. Aceast\u0103 descoperire a declan\u015fat o adev\u0103rat\u0103 \u00eentrece~e \u00eentre fizicieni pentru ob\u0163inerea de noi materiale supraconductoare cu temperaturi critice din ce \u00een ce mai ridicate.<\/span><\/div>\n
Ulterior, fizicienii  Chu \u015fi M.K. Wu \u2014 cercet\u0103tori la Universitatea din Houston,respectiv A1abama \u2014 au reu\u015fit ca, prin \u00eenlocuirea lantanului cu ytriu, s\u0103 ob\u0163in\u0103 un oxid cu temperatura critic\u0103 de 98 K, superioar\u0103 temperaturii critice a azotului lichid, care este de 77 K, deschiz\u00e2nd astfel calea aplica\u0163iilor tehnologice \u00eenainte de elucidarea problemelor teoretice privind explicarea acestui fenornen.<\/span><\/div>\n
\u00cen prezent, cercet\u0103rile continu\u0103 \u00een direc\u0163ia g\u0103sirii unor materiale cu propriet\u0103\u0163i supraconductoare stabile, av\u00e2nd temperatura critic\u0103 situat\u0103 \u00een domeniul temperaturilor pozitive pe scara Celsius (T ~ 273 K), ceea ce ar elimina utilizarea azotului lichid pentru men\u0163inerea unei temperaturi foartejoase.<\/span><\/div>\n
Utilizarea supraconductoarelor face posibil transportul energiei electrice la mari distan\u0163e, f\u0103r\u0103 pierderi. De asemenea, folosirea materialelor cu propriet\u0103\u0163i supraconductoare la temperaturi obi\u015fnuite deschide perspective neb\u0103nuite: realizarea unor trenuri de mare vitez\u0103 \u201epe pern\u0103 magnetic\u0103\u201d produs\u0103 de magne\u0163i supraconductori~ ob\u0163inerea unor c\u00e2mpuri magnetice foarte \u00eentense, necesare men\u0163inerii stabilit\u0103\u0163ii plasmei fierbin\u0163i \u00een reactorul cu fuziune nuclear\u0103, construirea unor noi acceleratoare de particule de puteri mari, dar cu un consum energetic redus, utilizarea jonc\u0163iunilor Josephson pentru m\u0103rirea vitezei de operare a calculatoarelor electronice \u015fi dezvoltarea spectroscopiei electromagnetice \u00een domeniul c\u00e2mpurilor foarte slabe generate de biocuren\u0163ii din materia vie etc.<\/span><\/div>\n
Pentru lucr\u0103rile lor, care au dus la descoperirea unor noi materiale cu propriet\u0103\u0163i supracon-ductoare, descoperire care a deschis calea unor noi progrese de ordin tehnologic, G. Bednorz \u015fi K. A. Muller au fost recompensa\u0163i cu premiul Nobel pentru fizic\u0103 \u00een 1987.<\/span><\/div>\n
\n<\/div>\n
Leon <\/span><\/b>Max LEDERMAN<\/span><\/div>\n
(n.    1922)<\/span><\/b><\/div>\n
\n<\/div>\n
Fizician american, laureat al premiului Nobel \u00een 1 988, \u00eempreun\u0103 cu Melvin Schwartz si Jack Steinberger, pentru cercet\u0103rile lor asupra neutrinilor<\/span><\/i><\/div>\n
S-a n\u0103scut la 15 iulie 1922 \u00een New York, S.U.A.<\/span><\/div>\n
Studiaz\u0103 la Universitatea Columbia din New York, unde devine licen\u0163iat \u00een 1951 \u015fi profesor titular\u00een 1958.<\/span><\/div>\n
Experimentele privind producerea fasciculelor de neutrini au fost efectuate \u00eentre 1960 \u015fi 1962 la Laboratorul Na\u0163ional din Brookhaven (Long Island), utiliz\u00e2nd acceleratorul de protoni existent acolo (sincrotronul AGS).<\/span><\/div>\n
\u00centre 1979 \u015fi 1989, L.M. Lederman a fost director al Laboratorului Na\u0163ional Fermi (FNAL) de la Batavia (Illinois), unde func\u0163ioneaz\u0103 unul dintre cele mai mari acceleratoare de particule din lume.<\/span><\/div>\n
\n<\/div>\n
\n<\/div>\n
Melvin SCHWARTZ<\/span><\/b><\/div>\n
(n.    1932)<\/span><\/b><\/div>\n
\n<\/div>\n
Fizician \u015fi industria\u015f american, laureat al premiului Nobel \u00een 1 988, \u00eempreun\u0103 cu L. M. Lederman si J. Steinberger<\/span><\/i><\/div>\n
S-a n\u0103scut la 2 noiembrie 1932 \u00een New York.<\/span><\/div>\n
\u00ce\u015fi face studiile la Universitatea Columbia din New York \u015fi \u2014 dup\u0103 ob\u0163inerea licen\u0163ei, \u00een 1953 \u2014 r\u0103m\u00e2ne \u00een cadrul acestei universit\u0103\u0163i, urc\u00e2nd diferite trepte ale ierarhiei universitare, p\u00e2n\u0103 \u00een 1966, c\u00e2nd este numit profesor la Universitatea Stanford, post pe care \u00eel de\u0163ine p\u00e2n\u0103 \u00een 1983. Dup\u0103 1970 este \u015fi director al firmei Digital Pathways, cu profil de informatic\u0103, fiind \u015fi fondator al acesteia.<\/span><\/div>\n
Melvin Schwartz este cel care a avut ideea privind producerea fasciculului de neutrini prin folosirea fasciculului de protoni, idee care a stat la baza experimentului realizat \u00eentre 1960 \u015fi 1962 la sincrotronul AGS de la Brookhaven.<\/span><\/div>\n
\n<\/div>\n
Jack STEINBERGER<\/span><\/b><\/div>\n
(n.    1921)<\/span><\/b><\/div>\n
Fizician american de origine german\u00e2, laureat al premiului Nobel \u00een 1988, \u00eempreun\u0103 cu L. M. Lederman si M. Schwartz.<\/span><\/i><\/div>\n
\n<\/div>\n
S-a n\u0103scut la 25 mai 1921 \u00een localitatea Bad Kissingen, Germania.<\/span><\/div>\n
Este licen\u0163iat \u00een chirnie la Universitatea din Chicago, dup\u0103 care \u2014 \u00een timpul celui de-al doilea r\u0103zboi mondial \u2014 studiaz\u0103 fizica la Institutul de tehnologie din Massachusetts (MIT). Ob\u0163in\u00e2nd licen\u0163a \u00een fizic\u0103 \u00een 1948, se \u00eentoarce la Chicago, unde studiaz\u0103 miuonii produ\u015fi de radia\u0163iile cosmice.<\/span><\/div>\n
A fost profesor la Berkeley \u015fi la Universitatea Columbia din New York. Din 1968 a lucrat la Centrul European de Cercet\u0103ri Nucleare (CERN) din Geneva, unde s-a ocupat de construc\u0163ia detectorului ALEPH pentru noul accelerator LE1~ Rezultatele cercet\u0103rilor efectuate de L. M. Lederman \u015fi M. Schwartz, care au pus \u00een eviden\u0163\u0103 existen\u0163a neutrinilor miuonici, 1-au determinat ulterior pe J. Steinberger s\u0103 continue la CERN studierea for\u0163elor nucleare \u00een cadrul \u201emodelului standard\u201d al particulelor elementare.<\/span><\/div>\n
Cei trei fizicieni \u2014 L. M. Lederman, Melvin Schwartz \u015fi Jack Steinberger \u2014 au primit premiul Nobel pentru fizic\u0103 \u00een anul 1988 pentru lucr\u0103rile lor \u00een domeniul fizicii neutrinilor, \u00een special pentru descoperirea faptului c\u0103 neutrinii asocia\u0163i rniuonilor sunt diferiti de neutrinii asocia\u0163i electronilor.<\/span><\/div>\n
Existen\u0163a neutrinului \u015fi a antiparticulei sale a fost mai \u00eent\u00e2i presupus\u0103 de W Pauli (1930), pentru a putea explica dezintegrarea f3. <\/b>Conform acestei teorii, radia\u0163iile j3 sunt ernise ca urmare a unor reac\u0163ii nucleare ce au loc \u00een nucleul atomic.<\/span><\/div>\n
Deci dezintegrarea f3 corespunde transform\u0103rii unui proton din nucleul atomic \u00eentr-un neutron, proces \u00een urma c\u0103ruia diferen\u0163a de energie este preluat\u0103 de un pozitron rapid, expulzat din nucleu  \u015fi de un neutrin electronic .<\/span><\/div>\n
\u00cen mod asem\u0103n\u0103tor, dezintegrarea f3 corespunde transform\u0103rii unuia din neutronii din nucleul atomic \u00eentr-un proton, proces \u00eenso\u0163it de expulzarea unui electron rapid (radia\u0163ia f3) \u015fi a unui antineutrin electronic .<\/span><\/div>\n
Denumirea de \u201eneutrin\u201d apar\u0163ine fizicianului italian E. Fermi (neutrino <\/i>neutron mic).<\/span><\/div>\n
Neutrinul \u015fi antiparticula lui, care apar \u00een dezintegrarea j3 (numi\u0163i, din acest motiv, neutrin electronic \u015fi antineutrin electronic) sunt particule stabile. Datorit\u0103 faptului c\u0103 nu au sarcin\u0103 electric\u0103 \u015fi c\u0103 masa lor este foarte mic\u0103 (de aproximativ 10 ori mai mic\u0103 dec\u00e2t masa electronului!), ace\u015fti neutrini interac\u0163ioneaz\u0103 foarte slab cu materia \u015fi din acest motiv sunt foarte greu de detectat. Un flux de neutrini poate s\u0103 traverseze P\u0103m\u00e2ntui de la un poi la aitui practic f\u0103r\u0103 s\u0103-\u015fi modifice intensitatea.<\/span><\/div>\n
Studiul neutrinilor a devenit posibil numai dup\u0103 construirea acceleratoarelor de particule la energii foarte mari, capabile s\u0103 produc\u0103 fluxuri suficient de intense de neutrini. M. Schwartz \u015fi \u2014 independent de ei \u2014 B. Pontecorvo au estimat, \u00een 1960, c\u0103 pentru efectuarea unui experi-ment cu neutrini \u00een cadrui c\u0103ruia s\u0103 se observe c\u00e2teva evenimente pe zi este necesar\u0103 utilizarea unui detector cu masa de 10 t \u015fi producerea unui flux de neutrini de 5 000 neutrini\/cm2 <\/sup>s, flux care s-ar putea ob\u0163ine cu ajutorul unui fascicul de protoni av\u00e2nd intensitatea de 1012 protoni\/s.<\/span><\/div>\n
Experimentul a fost realizat \u00een 1962 la Brookhaven, cu protoni accelera\u0163i la energia de 15 GeX care bombardau o \u0163int\u0103 de beriliu \u015fi se generau astfel  pioni; ia r\u00e2ndul lor, ace\u015ftia se dezintegrau \u00een  miuoni) \u015fi neutrini miuonici,  respectiv antiparticulele acestora, <\/span><\/div>\n
Neutrinii miuonici care apar \u00een aceste procese au masa de 1O ori mai mare dec\u00e2t neutrinii electronici, ceea ce \u00eenseamn\u0103 c\u0103 masa lor este comparabil\u0103 cu cea a electronului \u015fi, din acest motiv, sunt mai u\u015for detectabili. Ca detector a fost utiiizat\u0103 o camer\u0103 cu sc\u00e2ntei. Aceasta con\u0163ine mai multe pl\u0103ci metaiice sub\u0163iri c\u0103rora li se aplic\u0103 un puls de \u00eenalt\u0103 tensiune la scurt timp  dup\u0103 trecerea unei particule \u00eenc\u0103rcate \u2014 \u00een cazul acesta un miuon \u2014 care ionizeaz\u0103 gazul dintre pl\u0103ci \u015fi, ca urmare, apare o desc\u0103rcare \u00een form\u0103 de sc\u00e2nteie de-a iungul traiectoriei particulei, sc\u00e2nteie ce poate fi fotografiat\u0103.<\/span><\/div>\n
In experimentul realizat la Brookhaven s-au observat 113 astfel de evenimente \u00een opt luni! Traiectoriile observate au fost atribuite miuonilor deoarece erau traiectorii lungi, spre deosebire de cele produse de electroni, care au un traseu scurt \u015fi nereguiat, ca urmare a disip\u0103rii rapide a energiei lor prin generarea a\u015fa-numitelor \u201edu\u015furi\u201d de particule secundare.<\/span><\/div>\n
Experimentul a fost reluat dup\u0103 un an (1963) la CERN, de c\u0103tre Simon Van der Meer, care a confirmat rezultatele ob\u0163inute la Brookhaven. Aceste rezultate sunt \u00een concordan\u0163\u0103 cu teoria cunoscut\u0103 sub numeie de \u201emodelul standard\u201d, potrivit c\u0103reia flec\u0103rui iepton (eiectron, mezon , taon \u2018r) i se asociaza un neutrin, suger\u00e2ndu-se astfel existen\u0163a unei structuri a materiei de tip lepton-quark: Astfel, conform modelului standard, materia este alc\u0103tuit\u0103 din 6 ieptoni (electronul, miuonul, taonul \u015fi antiparticulele lor), 6 neutrini  \u015fi 18 quarkuri (cele 6 quarkuri x 3 sarcini color fiecare = 18).<\/span><\/div>\n
\n<\/div>\n
Hans Georg DEHMELT<\/span><\/b><\/div>\n
(n.        <\/span><\/span><\/b>1922)<\/span><\/b><\/div>\n
\n<\/div>\n
Fizician american de origine german\u00e2, laureat al premiului Nobel \u00een 1989, \u00eempreun\u00e2 cu Wolfgang Paul si Norman F Ramsey<\/span><\/i><\/div>\n
Hans Georg Dehmelt s-a n\u0103scut la G\u0103rlitz, Germania, \u00een 9 septembrie 1922.<\/span><\/div>\n
Student la Breslau (ast\u0103zi ora\u015ful se nume\u015fte Wroclaw \u015fi se afl\u0103 \u00eexi Polonia), este \u00eencorporat \u00een armata german\u0103 \u00een timpul celui de-al doilea r\u0103zboi mondial \u015fi f\u0103cut prizonier de americani \u00een 1945. Dup\u0103 eliberarea sa, \u00een 1946, \u015fi-a continuat studiile la G\u0103ttingen, apoi \u00een 1952 a plecat \u00een S.U.A. In 1955 devine cadru didactic la Universitatea Washington, unde \u00een 1961 este numit profesor titular \u015fi \u00een acela\u015fi an ob\u0163ine cet\u0103\u0163enia american\u0103.<\/span><\/div>\n
H. G. Dehmelt s-a f\u0103cut cunoscut \u00een comunitatea \u015ftiin\u0163ific\u0103 interna\u0163ional\u0103 \u00een urma elabor\u0103rii, \u00een 1957, a unei metode de pompaj optic, numit\u0103 \u00een prezent \u201epompaj optic tip Dehmelt\u201d, utilizat\u0103 pentru studierea st\u0103rilor fundamentale ale metalelor alcaline \u015fi pentru realizarea unor ceasuri atomice \u015fi magnetometre cu pompaj optic. De asemenea, a conceput \u015fi a utilizat pentru prima dat\u0103 tehnica fasciculelor \u00eencruci\u015fate pentru detec\u0163ia rezonan\u0163ei magnetice prin modularea intensit\u0103tii radiatiei absorbite. E1 a utilizat primul sistemul numit \u201ecapcana lui Paul\u201d, care permite trierea particulelor atomice \u00een mi\u015fcare dup\u0103 masa \u015fi sarcina lor electric\u0103. Metoda utilizat\u0103 de el este at\u00e2t de precis\u0103 \u00eenc\u00e2t reu\u015fe\u015fte s\u0103 pun\u0103 \u00een eviden\u0163\u0103 \u015fi s\u0103 studieze un electron sau un pozitron izolat. H.G. Dehmelt, \u00eempreun\u0103 cu fizicienii W Nagurney \u015fi J. Sandberg, a realizat lucr\u0103ri fundamentale \u00een domeniul \u201espectroscopiei cu un singur ion\u201d.<\/span><\/div>\n
In 1989, el a primit premiul Nobel pentru flzic\u0103 \u2014 \u00een acela\u015fi timp cu W Paul \u015fi N.F Ramsey \u2014pentru lucr\u0103rile sale privind spectroscopia atomic\u0103 de precizie <\/span><\/div>\n
\n<\/div>\n
Wolfgang PAUL<\/span><\/b><\/div>\n
(1913-1993)<\/span><\/b><\/div>\n
\n<\/div>\n
Fizician german, laureat al premiului Nobel \u00een 1989,\u00een acelasi an cu H.G. Dehmelt si N. F Ramsey.<\/span><\/i><\/div>\n
\n<\/div>\n
Wolfgang Paul s-a n\u0103scut \u00een 10 august 1913 la Lorenzkirch, Saxonia, Germania.<\/span><\/div>\n
\u015ei-a f\u0103cut studiile universitare la Munchen \u015fi la Berlin. Dup\u0103 ob\u0163inerea doctoratului la Technische Hochschule din Berlin, \u00een 1939, devine profesor la Universitatea Gottingen (1944), iar din 1952 se transfer\u0103 la Universitatea din Bonn, unde cumuleaz\u0103 \u015fi func\u0163ia de director al Institutului de fizic\u0103.<\/span><\/div>\n
Este primul fizician care a imaginat \u00een anii \u201850 un sistem fizic ce permite izolarea \u015fi imobilizarea atomilor ioniza\u0163i. dup\u0103 1970, aceast\u0103 metod\u0103 \u2014 numit\u0103 \u201ecapcana lui Paul\u201d \u2014 a fost utilizat\u0103 pentru trierea particulelor atomice \u00een mi\u015fcare \u00een func\u0163ie de masa \u015fi sarcina lor electric\u0103. Descoperirea lui a fost utilizat\u0103 de Dehmelt pentru studierea electronului izolat.<\/span><\/div>\n
W Paul are, de asemenea, lucr\u0103ri de o importan\u0163\u0103 deosebit\u0103 \u00een domeniul spectroscopiei atomice de precizie, maserilor, determin\u0103rii orient\u0103rii unei navete \u00een c\u00e2mpul magnetic interplanetar \u015fi altele.<\/span><\/div>\n
Pentru contribu\u0163iile sale la dezvoltarea fizicii, el a primit premiul Nobel pentru flzic\u0103 \u00een 1989, \u00eempreun\u0103 cu H. G. Dehmelt \u015fi N.F Ramsey.<\/span><\/div>\n
A murit la Bonn, Germania, \u00een 7 decembrie 1993, \u00een v\u00e2rst\u0103 de 80 de ani.<\/span><\/div>\n
\n<\/div>\n
Nornian Foster RAMSEY<\/span><\/b><\/div>\n
(n.    1915)<\/span><\/b><\/div>\n
\n<\/div>\n
Fizician american, laureat al premiului Nobel \u00een 1989,\u00eempreun\u0103 cu H.G. Dehmelt \u015fi W Paul<\/span><\/i><\/div>\n
\n<\/div>\n
S-a n\u0103scut \u00een 27 august 1915 la Washington, S.U.A.<\/span><\/div>\n
\u015ei-a f\u0103cut studiile la Universitatea Columbia, dup\u0103 care a predat fizica \u015fi a \u00eentreprins cercet\u0103ri \u00een acest domeniu \u00eentr-o serie de universit\u0103\u0163i americane \u015fi britanice.<\/span><\/div>\n
\u00cen timpul celui de-al doilea r\u0103zboi mondial a participat, al\u0103turi de al\u0163i fizicieni, la punerea la punct a radarului, pentru \u00eent\u0103rirea ap\u0103r\u0103rii antiaeriene.<\/span><\/div>\n
La \u00eenceputul activit\u0103\u0163ii sale \u015ftiin\u0163ifice, Ramsey s-a ocupat cu cercetari privind metoda fasciculelor moleculare \u015fi atomice, cercet\u0103ri care au dus la realizarea celor mai precise ceasuri atomice (eroare de 1 s la 10 milioane de ani!), utilizate ast\u0103zi ca etaloane de timp.<\/span><\/div>\n
A fost ales membru al Academiei Na\u0163ionale de \u015ftiin\u0163e a S.U.A. \u00een 1952.<\/span><\/div>\n
\u00cen 1960, \u00eempreun\u0103 cu Kleppner \u015fi Goldenberg, a realizat primul maser cu fascicule atomice de hidrogen, cu ajutorul c\u0103ruia a efectuat m\u0103sur\u0103tori privind structura hiperfin\u0103 a spectrului hidrogenului \u015f i \u2014 ulterior, prin metode asem\u0103n\u0103toare \u2014 a spectrului deuteriului \u015fi tritiului. Spectroscopia atomic\u0103 de precizie permite studierea st\u0103rilor excitate sau fundamentale ale atomilor, spectrelor hiperfine ale acestora, determinarea momentelor atomice \u015fi nucleare \u015fi are aplica\u0163ii importante \u00een realizarea ceasurilor atomice etalon, \u00een construc\u0163ia magnetometrelor cu pompaj optic .<\/span><\/div>\n
Pentru contribu\u0163iile sale la dezvoltarea spectroscopiei optice de precizie, N.F Ramsey a fost recompensat cu premiul Nobel pentru fizic\u0103 \u00een 1989, \u00eempreun\u0103 cu H.G. Dehmelt \u015fi W Paul.<\/span><\/div>\n
\n<\/div>\n
Jerome Isaac FRIEDMAN<\/span><\/b><\/div>\n
(n.    1930)<\/span><\/b><\/div>\n
\n<\/div>\n
Fizician american, laureat al premiului Nobel \u00een 1990,\u00eempreun\u0103 cu H.W Kendall \u015fi R.E. Taylor<\/span><\/i><\/div>\n
S-a n\u0103scut la Chicago, S.U.A., \u00een 1930.<\/span><\/div>\n
Ob\u0163ine licen\u0163a \u00een fizic\u0103 la Universitatea din Chicago \u00een 1956, dup\u0103 care devine cercetator asociat la Universitatea Stanford (1957-1960) unde face cuno\u015ftin\u0163\u0103 cu H. Kendall \u015fi R. Taylor. Din 1963 activeaz\u0103 ca profesor asociat la lnstitutul de tehnologie din Massachusetts (MIT), iar \u00een 1967 este numit profesor titular la catedra \u201eWilliam Coolidge\u201d a LNS (Laboratorul de \u015ftiin\u0163e nucleare), apar\u0163in\u00e2nd aceluia\u015fi institut. A fost director al LNS \u00een perioada 1980-1983 \u015fi director al Departamentului de fizic\u0103 al MIT \u00eentre 1983 \u015fi 1988.<\/span><\/div>\n
Este membru al Academiei americane de \u015ftiin\u0163e \u015fi arte.<\/span><\/div>\n
Premiul Nobel pentru fizic\u0103, pe care 1-a primit \u00een anul 1990, recompenseaz\u0103 cerc~t\u0103rile efectuate, \u00eentre 1967 \u015fi 1973, \u00eempreun\u0103 cu H. Kendall \u015fi R. Taylor, 1a acceleratorul liniar de la Stanford \u015fi care au avut ca rezultat demonstrarea experimental\u0103 a existen\u0163ei quarkurilor, prezis\u0103 teoretic \u00een 1964 de c\u0103tre M. Gell-Mann \u015fi G. Zweig.<\/span><\/div>\n
Friedman este \u015fi coautor al descoperirii \u00eenc\u0103lc\u0103rii legii conserv\u0103rii parit\u0103\u0163ii \u00een dezintegrarea mezonilor .<\/span><\/div>\n
\n<\/div>\n
Henry Way KENDALL<\/span><\/b><\/div>\n
(n.    1926)<\/span><\/b><\/div>\n
\n<\/div>\n
Fizician american, laureat al premiului Nobel \u00een 1 990,\u00eempreun\u0103 cu J. Friedman si R.E.Taylor<\/span><\/i><\/div>\n
\n<\/div>\n
S-a n\u0103scut \u00een 1926 la Boston, S.U.A.<\/span><\/div>\n
\u00ce\u015fi face studiile la Institutul de tehnologie din Massachusetts (MIT), al c\u0103rui licen\u0163iat devine \u00een 1955, \u00een specialitatea fizic\u0103 nuclear\u0103. Lucreaz\u0103 \u00een cercetare, din 1954 p\u00e2n\u0103 \u00een 1956, \u00een cadrul acestui institut, dup\u0103 care se mut\u0103 la Laboratorul de energii \u00eenalte de la Stanford, unde r\u0103m\u00e2ne p\u00e2n\u0103 \u00een 1961, c\u00e2nd se \u00eentoarce la MIT, fiind numit profesor la o catedr\u0103 de fizic\u0103 \u00een<\/span><\/div>\n
1967.<\/span><\/div>\n
\u00cen anii \u201880, \u00een calitate de membru fondator al Union of Concerned Scientists, a luat o atitudine extrem de critic\u0103 fa\u0163\u0103 de pozi\u0163ia administra\u0163iei americane privind ini\u0163iativa de ap\u0103rare strategic\u0103. Este membru al Asocia\u0163iei pentru controlul armamentului.<\/span><\/div>\n
Pentru activitatea sa pacifist\u0103 a primit premiul \u201eLeo Szilard\u201d \u015fi premiul Societ\u0103\u0163ii \u201eBertrand Russell\u201d \u00een 1982.<\/span><\/div>\n
A primit premiul Nobel pentru fizic\u0103 \u00een 1990, ca recompens\u0103 pentru cercet\u0103rile efectuate \u00eentre 1967 \u015fi 1973 la acceleratorul liniar de la Stanford, \u00eempreun\u0103 cu J. Friedman \u015fi R. Taylor, cercet\u0103ri care au condus la confirmarea experimental\u0103 a existen\u0163ei quarkurilor.<\/span><\/div>\n
\n<\/div>\n
\n<\/div>\n
Richard Edward <\/span><\/b>TAYLOR<\/span><\/div>\n
(n.    1929)<\/span><\/b><\/div>\n
\n<\/div>\n
Fizician canadian, laureat al premiului Nobel \u00een 1990,\u00eempreun\u0103 cu J. I. Friedman \u015fi H. W Kendall<\/span><\/i><\/div>\n
\n<\/div>\n
S-a n\u0103scut \u00een 2 noiembrie 1929 \u00een or\u0103\u015felul Medicine Hat, statul Alberta, Canada. Bunicul lui dup\u0103 tat\u0103 era un dulgher originar din Irlanda de Nord, iar bunica, sco\u0163ian\u0103.<\/span><\/div>\n
Mama lui se n\u0103scuse \u00een America, fiind fiica unor emigran\u0163i din Norvegia, deveni\u0163i fermieri \u00een Alberta.<\/span><\/div>\n
Av\u00e2nd \u00eenclina\u0163ii c\u0103tre fizica experimental\u0103, intr\u0103 la Universitatea Alberta, unde face studii<\/span><\/div>\n
\u00een acest domeniu \u015fi pe care o absolv\u0103 \u00een 1952. \u00cen 1958 este trimis \u00eempreun\u0103 cu un grup de<\/span><\/div>\n
fizicieni pentru un stagiu de trei ani \u00een Fran\u0163a, la Centrul de cercet\u0103ri nucleare de la Orsay. In<\/span><\/div>\n
1961 se \u00eentoarce \u00een America (S.U.A.) \u015fi lucreaz\u0103 un timp la Lawrence Radiation Laboratory<\/span><\/div>\n
(Berkeley, California). Ob\u0163ine doctoratul \u00een fizic\u0103 \u00een 1962 la Universitatea Stanford \u015fi \u00eentre<\/span><\/div>\n
1962 \u015fi 1968 particip\u0103 la cercet\u0103rile efectuate la Stanford Linear Accelerator Center (SLAC).<\/span><\/div>\n
\u00cen 1970 este numit profesor de fizic\u0103 la Universitatea Stanford, dup\u0103 care, \u00een 1971, ob\u0163in\u00e2nd<\/span><\/div>\n
o burs\u0103 de cercetare, merge pentru un an la CERN \u2014 Geneva. Intre 1982 \u015fi 1986 este director<\/span><\/div>\n
a1 programului de cercet\u0103ri (director \u015ftiin\u0163ific) la SLAC, iar din 1990 conduce cercet\u0103rile<\/span><\/div>\n
efectuate la noul accelerator de particule construit la Hamburg, \u00een Germania.<\/span><\/div>\n
Premiul Nobel pentru fizic\u0103, pe care 1-a primit \u00een 1990, se datoreaz\u0103 cercet\u0103rilor efectuate \u00een comun cu J.I. Friedman \u015fi H.W Kendall la SLAC, Stanford, \u00eentre 1967 \u015fi 1973, cercet\u0103ri care au demonstrat existen\u0163a quarkurilor.<\/span><\/div>\n
Cercet\u0103rile teoretice \u00eentreprinse de Murray Gell-Mann \u00eempreun\u0103 cu G. Zweig, care urm\u0103reau s\u0103 g\u0103seasc\u0103 o explica\u0163ie a multitudinii de particule a\u015fa-zise elementare (aproape 200!), au<\/span><\/div>\n
condus la concluzia c\u0103 multe din ele (mai exact hadronii, \u00een categoria c\u0103rora intr\u0103 mezonii x \u015fi K, nucleonii \u015fi hiperonii) trebuie s\u0103 fie particule compuse din subparticule, botezate quarkuri , c\u0103rora li se atribuie sarcini electrice frac\u0163ionare: e <\/i>fiind sarcina electric\u0103 elementara.<\/span><\/div>\n
Experimentul efectuat la SLAC, imaginat \u015fi condus de J.I. Friedman, H.W Kendall \u015fi R. E. Taylor, trebuia s\u0103 verifice dac\u0103 protonul are o structur\u0103 intern\u0103. Cei trei au preluat, la o alt\u0103 scar\u0103, ideea experimentului lui Rutherford, de sondare a nucleului atomic prin ciocnirea lui cu particule \u00eenc\u0103rcate; \u00een experimentul lor, \u0163inta era protonul (nucleul atomului de hidrogen), iar ca proiectile erau folosi\u0163i electronii accelera\u0163i la energii \u00eenalte, \u00eentre 4 \u015fi 21 Ge.Asemenea energii se puteau ob\u0163ine numai cu ajutorul noului accelerator liniar de la Stanford (cu o lungime a instala\u0163iei de accelerare de 3 kni!), iar drept \u0163int\u0103 s-a folosit hidrogenul lichid \u015fi deuteriul lichid. Experimentul a fost extrem de diflcil pentru c\u0103 trebuiau deterrninate energia de recul \u015fi unghiurile de \u00eempr\u0103\u015ftiere ale electronilor care ciocneau cu o violen\u0163\u0103 deosebit\u0103 protonii \u2014 \u0163int\u0103.<\/span><\/div>\n
Rezultatele ob\u0163inute au confirrnat c\u0103, \u00eentr-adev\u0103r, protonul are o structur\u0103 intern\u0103 proprie \u015fi c\u0103 particulele sale constituente, numite quarkuri, au o sarcin\u0103 electric\u0103 egal\u0103 cu o frac\u0163iune a sarcinii electrice elementare, care, p\u00e2n\u0103 la aceast\u0103 descoperire, era considerat\u0103 ca fiind indivizibil\u0103.<\/span><\/div>\n
\n<\/div>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Nicolaas BLOEMBERGEN(n.1920) S-a n\u0103scut la 11 martie 1920 \u00een Dordrecht, Olanda. Ajuns, \u00eeri S.U.A., profesor de fizic\u0103 aplicat\u0103 la Universitatea Harvard, devine cunoscut pentru cercet\u0103rile sale privind pompajul \u00een maseri, rezonan\u0163a magnetic\u0103 nuclear\u0103, rezonan\u0163a feromagnetic\u0103. Premiul Nobel pentru fizic\u0103 i s-a atribuit \u00een 1981 \u00een special pentru lucr\u0103rile sale teoretice \u015fi experimentale \u00een domeniul opticii […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":[],"categories":[11],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/cvnextjob.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/19978"}],"collection":[{"href":"https:\/\/cvnextjob.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/cvnextjob.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/cvnextjob.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/cvnextjob.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=19978"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/cvnextjob.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/19978\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/cvnextjob.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=19978"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/cvnextjob.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=19978"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/cvnextjob.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=19978"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}