{"id":19873,"date":"2011-04-03T09:32:00","date_gmt":"2011-04-03T09:32:00","guid":{"rendered":"http:\/\/trainingsnews.com\/marea-schisma-roma-bizant-2"},"modified":"2011-04-03T09:32:00","modified_gmt":"2011-04-03T09:32:00","slug":"marea-schisma-roma-bizant-2","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/cvnextjob.com\/index.php\/2011\/04\/03\/marea-schisma-roma-bizant-2\/","title":{"rendered":"MAREA SCHISMA ROMA-BIZANT"},"content":{"rendered":"
<\/div>
<\/div>\n
<\/div>\n
Pentru a intelege mai bine ce semnificatie a avut acest eveniment in evolutia crestinismului, trebuie sa ne intoarcem la contextul istoric al acelor vremuri,la motivele cauzatoare ale acestui important conflict.<\/span>  Pe plan spiritual,<\/span> ruptura dintre Roma \u015fi Constantinopol s-a dezvoltat \u00eencet, de-a lungul unei perioade \u00eendelungate<\/span> ,<\/span> punctul culminant  fiind excomunicarea reciproc\u0103 din anul 1054 dintre Patriarhul Mihail Cerularie \u015fi Cardinalul Umberto de Silva Candida, legatul papal<\/span>. Aceasta schisma a dus la \u00eempartirea<\/span> luind astfel nastere doua Biserici separate: cea Ortodoxa cu centru la Constantinopol si cea Romano-Catolica cu centru la Vatican (Roma).<\/span><\/span><\/div>\n
<\/div>\n
 Exista in practicile bisericesti un principiu in baza caruia erau luate, intr-un mod colegial, toate hotararile cu privire la invataturile si practicile fundamentale ale Bisericii, principiul ce poate fi numit sinodal sau colegial. Acest fel de a lua hotarari importante, printr-un sinod la care toti episcopii participau cu drepturi egale, contribuie la unitatea bisericii si la pastrarea intacta  a dogmelor crestine. <\/span><\/div>\n
<\/div>\n
Dar acelasi principiu biblic al sinod-ului a fost \u00eencalcat de Papa de la Roma. Episcopul Romei a ridicat pretentii nejustificate cu privire la dreptul lui de a hotar\u00ee singur \u00een toate chestiunile legate de viata si \u00eenvatatura Bisericii. \u00cenainte de Marea Schisma de la anul 1054, episcopii din rasarit au cerut convocarea unor sinoade care sa rezolve, ca si \u00een trecut, anumite diferente care au aparut \u00een Biserica. Dar Papa, sub influenta politica a regilor franci, care doreau sa fie acceptati ca urmasi ai Imperiului Roman, a refuzat modul biblic de a rezolva problemele si a vrut sa introduca un principiu monarhic, ne-biblic. \u00cen aceste conditii se poate corect afirma ca Papa a fost acela care s-a rupt de partasia celorlalti episcopi si a creat un nou stil de biserica, ne-acceptat p\u00e2na atunci. Printre episcopii care aveau proeminenta \u00een acea vreme erau cei din Constantinopol, Antiohia si Alexandria. Papa i-a nesocotit pe toti acestia si implicit a rupt unitatea Bisericii. Ulterior, \u00een afara acelei unitati si partasii, Biserica Catolica a alunecat catre alte erori,bine cunoscute de toti. <\/span><\/div>\n
<\/div>\n
Spre a-si justifica pretentia la rolul de  conducatori \u00een lumea crestina papii s-au servit de asa zisa Danie a \u00eemparatului roman Constantin cel Mare, care a fost primul \u00eemparat roman ce s-a convertit la crestinism. Drept recunostinta pentru ca Papa Silvestru l-ar fi vindecat de lepra, ar fi acordat printr-un document scris \u00een anul 315 dreptul de domnie a Papei Silvestru si a urmatorilor papi asupra Romei, Italiei si provinciilor romane din estul bazinului mediteranean. Dania ar fi recunoscut totodata si primatul spiritual al Sf\u00e2ntului Scaun asupra tuturor bisericilor lumii.Aceasta Danie a lui Constantin cel Mare a fost mentionata \u00eensa pentru prima data \u00een sec. 9  si a constituit o arma redutabila \u00een cadrul disputelor aprinse pentru \u00eent\u00e2ietate dintre biserica de vest ( Roma) si cea de est ( Constantinopol) . Controversa a culminat cu Marea Schisma din anul 1054, dupa care cele doua mari biserici s-au despartit definitiv. Multi papi s-au bazat pe acel act, a carei autencitate nu a fost pusa la \u00eendoiala timp de peste 600 ani. Insa, o somitate istorica a vremii(prin 1400), a observat pentru prima data ca Donatio Constantini nu a fost amintit niciodata \u00een lucrarile istorice ale episcopului Eusebius, contemporanul si biograful \u00eemparatului Constantin cel Mare;cercetarile ulterioare  confirmand faptul ca Donatio Constantini este un fals istoric<\/u>, \u00eentocmit probabil \u00een jurul anului 760 spre a sustine primatul papal. <\/span><\/div>\n
<\/div>\n
Pe de alta parte, datorit\u0103 cre\u015fterii importan\u0163ei Constantinopolului ca noua capital\u0103 a Imperiului, a crescut \u015fi importan\u0163a Bisericii de aici.  Primului Conciliu de la Constantinopol (381), stabilea c\u0103 Episcopul acestui ora\u015f “va fi primul \u00een onoare dup\u0103 Episcopul Romei, deoarece Constantinopolul este Noua Rom\u0103”<\/u>. Astfel, Biserica de aici \u00ee\u015fi \u00eensu\u015fea o pozi\u0163ie mai \u00eenalt\u0103 dec\u00e2t Patriarhiile vechi ale Alexandriei \u015fi Antiohiei. \u00cen controversatul canon 28, Conciliul de la Calcedon (451) recuno\u015ftea expansiunea grani\u0163elor \u015fi a autorit\u0103\u0163ii Patriarhiei Constantinopolului peste Episcopii Eparhiilor “printre barbari”, sintagm\u0103 interpretat\u0103 variat ca referindu-se la ariile din afara Imperiului Bizantin sau la ne-greci. Oricare ar fi adev\u0103rul, pentru aproape 1.000 de ani, Patriarhia Constantinopolului a condus peste \u00eentreaga Biseric\u0103 a Imperiului Roman de R\u0103s\u0103rit (Bizantin), iar activitatea sa misionar\u0103 a dus credin\u0163a cre\u015ftin\u0103, \u00een forma ei bizantin\u0103, multor popoare aflate la nordul grani\u0163elor Imperiului. Catedrala din Constantantinopol, Hagia Sophia (Sf\u00e2nta \u00cen\u0163elepciune), a fost centrul vie\u0163ii religioase pentru lumea cre\u015ftin\u0103 r\u0103s\u0103ritean\u0103.  <\/span><\/div>\n
<\/div>\n
Una din diferentele dogmatice importante care au aparut \u00eentre Apus si Rasarit a fost o clauza adaugata la Crez \u00een Apus, asa numita Filioque. “Filioque” \u00eenseamna “si de la Fiul” si se refera la purcederea Duhului Sf\u00e2nt. Crezul original Niceo-Constantinopolitan afirma ca Duhul Sf\u00e2nt purcede de la Tatal si se bazeaza pe cuvintele Domnului Iisus, care  spune ca ne va trimite un M\u00e2ngaietor, care “de la Tatal purcede”. A se observa vi ca Hristos nu spune “care de la Tatal si Fiul purcede”. Biserica din Apus a introdus aceasta ultima expresie, “si de la Fiul”, Filioque, pe care \u00een mod justificat Biserica Rasariteana a respins-o. \u00cen aceste conditii, Biserica Ortodoxa considera  ca Biserica Catolica a alunecat \u00eentr-o eroare. Aceasta \u00eenseamna ca de fapt Biserica Catolica este cea care s-a rupt de la unitatea si continuitatea de o mie de ani a Bisericii dinainte de Marea Schisma. Aceasta chestiune este importanta pentru Biserica Ortodoxa, care s-a vazut \u00eentotdeuna ca o aparatoare a dogmelor crestine fundamentale, pentru care a luptat de-a lungul veacurilor. (importanta acestui cuvant va fi evidentiata in cele ce urmeaza).<\/span><\/div>\n
<\/div>\n
La Roma, colaboratorii papei Leon al IX-lea (1049-1054)<\/u> considerau restabilirea autoritatii si a prestigiului Sf\u00eentului Scaun (decazute \u00een sec. al X-lea) ca si conditia absolut indispensabila pentru reforma Bisericii si pentru primatul papal. Acum \u00eensa, autoritatea si prestigiul scaunului apostolic roman erau stirbite de autonomia cresc\u00eenda a scaunului patriarhal constantinopolitan. Personajul principal al occidentalilor este Cardinalul Umberto<\/u>, mentionat mai sus, al carui caracter impetuos se apropia de cel al Patriarhului Mihai Cerularie<\/u>, personaj al Orientului mai mult politic dec\u00eet religios si cu o pregatire teologica  si superficiala;  care in urma unei revolte \u00eempotriva \u00eemparatului, pentru a-si salva viata se refugiaza \u00eentr-o manastire si  decide sa devina cle<\/p>\n

ric, mai mult din dorinta de putere decat din convingere sau daruire. Ulterior, ajunge colaboratorul intim al patriarhului, reusind sa-l influenteze si pe \u00eemparatul Constantin al X-lea.<\/u> In anul 1043,cand Patriarhul Alexe Studitul moare, Cerularie \u00eesi realizeaza visul de a ocupa scaunul patriarhal din capitala imperiala. De la indiferenta fata de Roma, trece imediat la ostilitate. In anul 1050, an \u00een care papa Leon al IX-lea primeste omagiul normanzilor, el \u00eei declara eretici pe latini. Aceasta, probabil pentru ca acum se proiecteaza o alianta \u00eentre imperiul oriental, cel occidental si papalitate \u00eempotriva dusmanului comun, normanzii, care rup \u00eentelegerea \u00eencheiata anterior cu papa. Promotorul acestei aliante este comandantul armatelor bizantine din sudul Italiei, Arghir, persoana pe care Cerularie nu o poate suporta; \u00een plus, nu poate accepta o alianta \u00eentre latini, considerati eretici, si grecii “drept credinciosi”. Ideea aliantei este \u00eempartasita at\u00eet de papa, care se duce \u00een Germania, pentru ajutor, c\u00eet si de \u00eemparatul bizantin. Cerularie, \u00een schimb, vede \u00eentr-\u00eensa un pericol grav pentru autonomia bisericii sale. Patriarhul il excomunica pe Arghir si ii neaga comuniunea,fapt dupa care da curs unei aprigi campanii de denigrare a Bisericii Romei. Inchide bisericile latine din capitala si sechestreaza manastirile ce apartineau Romei. Motivul?<\/u> Folosirea p\u00eeinii azime \u00een celebrarea euharistica, uzanta generala \u00een Occident \u00eenca de pe vremea lui Carol cel Mare. Pentru \u00eendeplinirea ordinelor sale, patriarhul \u00eel delega pe propriul trezorier, care declara neconsacrata hostia azima si o calca \u00een picioare. <\/span><\/div>\n

<\/div>\n
 Aceasta polemica, \u00een jurul hostiei azima, are  o motivatie ce provine din Armenia, provincie ce fusese recucerita de Bizant \u00eentre anii 1022 si 1045. Aici erau prezente unele uzante proprii Bisericii latine, printre care si folosirea p\u00eeinii azime. Pentru teologii bizantini, aceasta reprezenta o practica iudaica, pe care Cristos ar fi depasit-o. In scurt timp, situatia devine din ce \u00een ce mai grava. In primavara sau vara anului 1052, patriarhul Petru de la Antilohia, \u00eei scrie papei, exprim\u00eendu-si preocuparea fata de lipsa de comuniune dintre Roma si Constantinopol, vinovatul fiind \u00een ochii sai, tocmai papa. In anul urmator, instigat de un colaborator al lui Cerularie, Arhiepiscopul Leon de Ohrida (Bulgaria) adreseaza tuturor arhiepiscopilor latini si papei o scrisoare \u00een forma de tratat, destinatarul scrisorii fiind Episcopul de Trani. Propun\u00eend reconcilierea,in aparenta Arhiepiscopul cere abolirea tuturor uzantelor Bisericii latine: p\u00eeinea azima, postul sabatic, omiterea cuvantului \u201ealleluia\u201d din timpul quadragesimal, excluderea carnurilor animalelor moarte prin sufocare, etc. Latinii s\u00eent considerati jumatate evrei si jumatate pag\u00eeni. In scrisoare nu este mentionat “Filioque”<\/u>. Acesta s\u00eent gravele acuze care, \u00een conceptia grecilor, blocheaza comuniunea ecleziastica; \u00een fond, ele nu denota altceva dec\u00eet slaba pregatire teologica a celor ce le sustineau. Este posibl ca aceasta scrisoare sa fi ajuns \u00een m\u00eeinile lui Umberto si ale papei, prin Arghir, comandantul militar mentionat anterior. Leon al IX-lea si curia romana vad \u00eentr-\u00eensa un atac la adresa primatului roman. Raspunsul \u00eel constitue o scrisoare a papei adresata lui Cerularie, \u00een care s\u00eent prezentate unele aspecte esentiale ale reformei Bisericii si conceptia despre Biserica Universala. Raspunsul papei \u00eel ameninta cu excomunicarea pe patriarhul Cerularie, excomunicare ce-i va veni \u00een urma unui proces la Constantinopol. Tot din ordinul papei, Umberto este \u00eensarcinat sa raspunda  arhiepiscopului de Ohrida. <\/span><\/div>\n
<\/div>\n
In toamna anului 1053, lui Cerularie i se pregateste un alt raspuns \u00een care sunt respinse acuzele grecilor aduse latinilor. In plus, casatoria preotilor greci este considerata ca adulter si erezie ca si respingerea lui \u201eFilioque\u201d. Scrisoarea Romei nu a fost expediata atunci, cia fost purtata la Constantinopol \u00een anul urmator de catre legatii papali. <\/span><\/div>\n
<\/div>\n
In acest timp, pericolul normand devenise iminent si amenintator pentru Constantinopol. In aceasta circumstanta, unica scapare ram\u00eenea doar alianta cu papalitatea si cu occidentalii. At\u00eet bazileul c\u00eet si Cerularie \u00eei scriu papei, \u00eensa ambele scrisori s\u00eent pierdute(se pare ca acesta a fost momentul decisiv al evenimentului istoric). Patriarhul  promitea papei ca-i va reintroduce numele \u00een diptici ; la inceputul sec.al XI-lea (1009)numele papei disparuse din dipticii Bisericii de la Constantinopol, deoarece grecii nu au acceptat profesiunea de credinta a Papei sergiu la IV-LEA, trimisa PatriarhuluiSergiu al II-lea in care intra si expresia \u201eFiloque\u201d. In plus, in anul 962 Otto al III-lea este consacrat imparat de Papa Ioan al XII-lea, fapt ce arata inca o data ca papalitatea isi parasise pozitia neutra pe care trebuia sa o adopte fata de cele doua puteri imperiale,aliindu-se cu Occidentul.<\/span><\/div>\n
<\/div>\n
 Din 28 iunie 1053 p\u00eena \u00een luna martie sau aprilie a anului urmator, papa a fost facut prizonier de normanzi si \u00eenchis la Benevento. Dupa eliberarea sa, pontiful roman \u00eei trimite la Constantinopol pe Umberto, pe Pietro,Arhiepiscopul de Amalfi, si pe Cancelarul roman Friedrich de Lorena. Ei primesc si doua scrisori, una destinata \u00eemparatului si alta patriarhului; acesta din urma trebuind sa fie condamnat si depus de catre legatii papali. Ajunsi \u00een capitala Imperiului Bizantin, acestia trateaza doar cu \u00eemparatul, sper\u00eend ca acesta va fi mai puternic dec\u00eet patriarhul, caruia \u00eei se neaga orice gest de onorificenta si i se dadea de \u00eenteles ca au venit pentru a corecta erorile bizantine. Tot atunci este publicat si tratatul lui Cerularie \u00eempotriva latinilor. Ideile bizantine s\u00eent sustinute de un monah venerabil din manastirea Studion, care, printre altele, condamna explicit celibatul preotilor latini. Umberto obtine de la \u00eemparat permisiunea unei dispute publice cu monahul, care, din lipsa de argumente solide, c\u00eet si pentru a nu compromite alianta cu latinii, este constr\u00eens de \u00eemparat sa cedeze. Cel ce nu cedeaza \u00eensa este patriarhul, care respinge orice discutie cu legatii papali. Intar\u00eeta poporul \u00eempotriva lor si le interzice celebrarea Liturghiei \u00een capitala. In urma acestei decizii, siguri pe ajutorul \u00eemparatului si sper\u00eend \u00eenca \u00een cedarea patrairhului, pe data de 16 iulie 1054, \u00eentr-o s\u00eembata, legatii papali depun pe altarul bisericii Sf\u00eenta Sofia bula de excomunicare a lui Cerularie si a tuturor adeptilor lui, apoi parasesc capitala. Bula, \u00een termeni destul de aspri, fusese redactata de Umberto. Cum actul de anatemtemizare era compus in latineste, a trecut un oarecare timp pina sa se faca traducerea lui in greceste.<\/span>  <\/span><\/div>\n
<\/div>\n
\n<\/div>\n
<\/div>\n
\n<\/div>\n
<\/div>\n
<<Prin actul de anatemizare sau excomunicare din 16 iulie 1054, latinii acuzau pe greci pentru urmatoarele greseli:<\/span><\/div>\n
<\/div>\n
1.          <\/span><\/span>ca vind,  ca simonienii,  darul lui Dumnezeu;<\/span><\/div>\n
<\/div>\n
2.          <\/span><\/span>  ca fac eunuci, ca valesii, si-i ridica nu numai la demnitati preotesti, ci si la episcopat;<\/span><\/div>\n
<\/div>\n
3.          <\/span><\/span> ca reboteaza, ca arienii, pe cei botezati in numele Sfintei Treimi si mai ales pe latini;<\/span><\/div>\n
<\/div>\n
4.          <\/span><\/span> ca jura, ca donatistii, ca in Biserica, in afara de Biserica grecilor a pierit din toata lumea si Biserica lui Hristos, si jertfa cea adevarata si botezul;<\/span><\/div>\n
<\/div>\n
5.          <\/span><\/span> ca admit, ca nicolaitii, casatoria trupeasca si o apara pentru slujitorii sfintului altar;<\/span><\/div>\n
<\/div>\n
6.          <\/span><\/span>. ca spun, ca severienii, ca Legea lui Moise este blestemata;<\/span><\/div>\n
<\/div>\n
7.          <\/span><\/span> ca si pnevmatomahii sau teomahii, au taiat din Simbolul credintei purcederea Sfintului Duh de la Fiul \u201dFilioque\u201d s.a.>><\/span><\/div>\n
<\/div>\n
      Invinuirea de simonieni, partizani ai lui Simon Magul, care voise sa cumpere darul preotiei pe bani, a fost prost aleasa,  pentru ca tocmai Biserica Apuseana era aceea care de secole practica simonia si nepotismul. Insusi cardinalul Umberto s-a ridicat impotriva simoniei, scriind tratatul Adversus Simoniacos, spre a scoate Biserica romana din marasmul in care o aruncasera atotputernicia si abuzurile nobililor din secolul obscur. Pentru invinuirea ca in Rasarit credinciosii primesc impartasania de la clerici casatoriti, pe care-i socotesc desfrinati, adulteri, nicolaiti,  Biserica Romano-Catolica uita ca veacuri de-a rindul au existat nu numai preoti casatoriti,  ci chiar si episcopi casatoriti si in Rasarit si in Apus,  deoarece abia Sinodul II trulan de la Constantinopol din( 691 \u2013 692) va cere ca episcopii sa fie mai intii calugariti. Cit despre preoti,  se stie ca si pe vremea luiUmberto, in partile Milanului, se socotea o cinste ca preotii sa fie casatoriti. Numai programul miscarii manastirii de Cluny din Franta, sustinea generalizarea celibatului, pentru ca puterea papala, doritoare sa aplice teocratia universala, avea nevoie de oameni cit mai devotati, dezlipiti de grijile familiare. Invinuirea cea mai grosolana, insa, este aceea ca grecii ar fi scos din Simbolul credintei invatatura ca Duhul Sfint purcede si de la Fiul – Filioque – , cind se stie de oricine ca Sfinta Scriptura, Sfintii Parinti si Sinoadele ecumenice vorbesc lamurit numai de purcederea dintr-un singur izvor, din Dumnezeu-Tatal, iar nu din doua izvoare, din Tatal si din Fiul, cum bine observase inca din secolul IX patriarhul Fotie in Enciclica sa din anul 867, cind a combatut \u201dinovatiile\u201d latinilor<\/span>. Cind, in fine, s-a aflat de anatema si de injuriile nedrepte aduse Bisericii Rasaritului, clerul si multimea credinciosilor, cuprinsi de o profunda indignare, ar fi voit sa sfisie pe delegati, dar nu i-au mai putut gasi, fiindca acestia, chiar a doua zi dupa aruncarea anatemei, plecasera in graba din Constantinopol. Imparatul insusi, inspaimintat de intorsatura evenimentelor pe care le patronase, precum si de tensiunea creata intre cele doua Biserici, pentru a linisti spiritele, a raspuns clericilor si credinciosilor ca de stia si de ar fi fost posibil  ar fi aplicat el insusi pedeapsa trimisilor papei, care se grabisera sa se strecoare intre timp afara din oras. <\/span><\/div>\n
<\/div>\n
Patriarhul a cerut ca bula sa fie tradusa \u00een limba greaca. Acest document continea mai multe acuze, unele adevarate, altele false, la adresa lui Cerularie, a lui Leon de Ohrida si a adeptilor lor. Patriarhul era considerat ca invalid \u00een postul pe care \u00eel ocupa, simoniac,pentru ca \u00eei reboteaza pe latini,ca neaga legea lui Moise (din cauza p\u00eeinii azime), a scos \u201eFilioque\u201d din Crez, este un neofit \u00eentruc\u00eet a primit sfintirile sacre \u00eentr-o singura zi, a intrat \u00een manastire doar din frica de a nu fi prins si executat,etc. <\/span><\/div>\n
<\/div>\n
Patriarhul considera ca acuzele \u00eel lovesc nu numai pe d\u00eensul, ci \u00eentreaga Biserica bizantina. <\/span><\/div>\n
<\/div>\n
Vorbeste totusi cu \u00eemparatul si-l convinge sa-i cheme \u00eenapoi pe legatii papali,dar de fapt, Cerularie nu intentiona sa ajunga la un acord cu legatii papali. In scurt timp mobilizeaza populatia \u00eempotriva lor si stabileste ca discutiile cu latinii sa se desfasoare \u00eentr-un ambient unde viata legatilor sa fie pusa \u00een pericol. Urmeaza apoi un sinod \u00een care niciuna din parti nu cedeaza. Constat\u00eend ca totul este zadarnic, mai mult, poporul \u00eencepuse sa asalteze palatul imperial, \u00eemparatul \u00eei sfatuieste pe legati sa se re\u00eentoarca la Roma. Ced\u00eend apoi \u00een fata patriarhului, \u00eemparatul \u00eel destituie pe Arghir iar pe  cei mai buni consilieri ai sai ii obliga sa paraseasca curtea imperiala. La 24 iulie 1054,bucurindu-se de simpatia clerului si a credinciosilor, patriarhul convoaca la catedrala Sf. Sofia sinodul permanent, compus din 12 mitropolit<\/p>\n

i si 2 arhiepiscopi si expune totul conform propriilor interese, rostind la final anatema impotriva cardinalului Umberto, a delegatilor romani, a Papei Leon IX si a Bisericii Romane.   In Enciclica insotitoare a anatemei, patriarhul Mihail Cerularie pune din nou in circulatie acuzatiile contra latinilor din Enciclica patriarhului Fotie din 867, acuzatiile aduse de arhiepiscopul Leon de Ahrida si alte acuzatii noi, ca: raderea barbii, botezul printr-o singura scufundare, postirea cu lapte si altele. Sinodalii au condamnat in unanimitate procedura delegatilor papali, aratind in mod sobru si principial ca raspunderea despartirii dintre cele doua Bisericii cade pe capul delegatilor romani, care au plecat in graba, fara sa accepte tratativele in sinod. La sf\u00eersit, \u00eei excomunicau pe legatii papali si pe sustinatorii lor, \u00een special pe Arghir. Patriarhul Mihail Cerularie ar fi dorit chiar sa cheme inapoi delegatii papali, dar indignarea clerului si a credinciosilor, produsa de purtarea lor, era prea mare ca sa mai poata reusi aceasta.  <\/span><\/div>\n

<\/div>\n
Aducind invinuiri neintemeiate grecilor prin actul de anatematizare din 16 iulie 1054, se vede clar ca delegatii papali nu venisera la Constantinopol sa trateze frateste intr-un sinod, ci sa impuna. In fond, invinuirile aduse erau simple pretexte, caci dincolo de diferentele dogmatice, rituale si disciplinar-canonice, dincolo de raceala sufleteasca dintre cele doua Biserici, dincolo de patimile politice si slabiciunile omenesti, adevaratul motiv al dezbinarii religioase din 16 iulie 1054 il constituie pretentia de jurisdictie universala a papilor asupra intregii Biserici din Apus si Rasarit, la care papii n-au renuntat pina azi.<\/span><\/div>\n
<\/div>\n
Patriarhul Petru al III-lea de Antiohia, mai prudent si d\u00eendu-si seama de consecintele conflictului, \u00eei scrie patriarhului, rug\u00eendu-l insistent sa evite ruptura cu Roma. In viitor, d\u00eensul nu va urma orientarea lui Cerularie, din care motiv nu se poate vorbi de o schisma \u00eentre Roma si Antiohia. E drept ca papii urmatori lui Leon IX n-au confirmat actiunea necugetata a cardinalului Umberto la Constantinopol, dar nici n-au infirmat-o.<\/span><\/div>\n
<\/div>\n
Aici se pune intrebarea daca Cardinalul Umberto si \u00eensotitorii sai, puteau \u00eentr-adevar sa-l excomunice pe Cerularie din moment ce papa era mort deja de trei luni (aprilie 1054),si daca puterile lor \u00eencetasera odata cu moartea papei? In fata istoriei cardinalul Umberto si insotitorii sai, care  nu mai aveau nici o calitate formala sa reprezinte Biserica romana., raman vinovati pentru temperamentul si purtarea violenta. Contemporanii acelor zile n-au acordat importanta cuvenita evenimentelor consumate la 16 si 24 iulie 1054, pentru ca lumea crestina de atunci era obisnuita cu frecventele si divergente dintre Roma si Constantinopol. Este drept ca atunci, contemporanii n-au socotit atit de grave evenimentele din 1054, ci ca abia mai tirziu, odata cu atacarea cucerirea Constantinopolului, la 13 aprilie 1204, de catre cavalerii occidentali ai Cruciadei a IV-a; despartirea creata de Cardinalulul Umberto s-a adincit tot mai mult intre cele doua Biserici. <\/span><\/div>\n
<\/div>\n
Excomunicarea era \u00eendreptata insa \u00eempotriva patriarhului si a sustinatorilor lui, si nu \u00eempotriva \u00eentregii Biserici bizantine. La r\u00eendul sau, Cerularie i-a excomunicat pe legati si pe sustinatorii lor, si nu pe papa sau Biserica occidentala. Din acest motive, din punct de vedere juridic, schisma nu este valida. Insa vehementa discutiilor si absurditatea acuzelor depasesc cu mult contextul schismei fotiene (schisma lui Fotie contribuise deja la indepartarea dintre Orient si Occident,a grecilor de latini). Totusi, nu se poate spune ca situatia ar fi devenit disperata si imposibil de remediat. Imparatul avea un caracter slab; \u00een locul lui, un altul ar fi reusit probabil sa calmeze impetuozitatea, \u00eendaratnicia si setea de putere a patriarhului; la Bizant se stia ca \u00eentr-o mare masura tot ceea ce se \u00eent\u00eemplase se datora acestuia.<\/span><\/div>\n
<\/div>\n
In perioada care urmeaza, imperiul \u00eentra \u00eentr-un lung si grav declin. Se fac simtite contrastele sociale, criza economica si comploturile de curte. In acelasi an, 1054, Constantin al IX-lea moare, urm\u00eendu-i Teodora, ca regenta, si apoi Mihai al VI-lea (1056-1057). In timpul Pastelui anului 1057, Cerularie organizeaza un complot \u00eempotriva acestuia, care este \u00eenlocuit cu Isac Comnenul, astfel \u00eencep\u00eend dinastia comnenilor.<\/span><\/div>\n
<\/div>\n
 Nici caderea patriarhului Mihai Cerularie, care la 8 noiembrie 1059 a fost trimis in exil de imparatul Isac I Comnen, n-a adus vreo schimbare in raporturile dintre Roma si Constantinopol. La putin timp dupa complot, patriarhul moare. Cu el se \u00eencheie unul din episoadele triste ale istoriei Bisericii. Exemplul sau si al scaunului patriarhal constantinopolitan este decisiv si pentru alte biserici orientale (Bulgaria, Serbia, Rusia si Rom\u00e2nia) care intra sau intrasera deja \u00een sfera de influenta bizantina.   <\/span><\/div>\n
<\/div>\n
Dupa marea schisma de la 1054, crestinii din partea de Rasarit a imperiului si cei din Apus au evoluat pe coordonate din ce \u00een ce mai diferite, BisericaOrtodoxa a fost exclusa din biserica “oficiala”, care a ramas cea catolica.<\/span> <\/span><\/div>\n
<\/div>\n
\n<\/div>\n
<\/div>\n
\u00cen timp ce Biserica Catolica a avut o anumita deschidere catre
\nfilozofie si cultura, d\u00e2nd omenirii mari g\u00e2nditori si artisti mai ales \u00een
\nperioada renasterii, Biserica Ortodoxa a ramas \u00eenchistata \u00een superstitii si
\ncredinte absurde, retrograde, care nu au facut dec\u00e2t sa traga \u00eenapoi
\nsocietatea.<\/span> \u00cen estul Europei si \u00een Orientul Mijlociu nu s-a mai simtit nevoia unor noi traduceri; timp de 1200 de ani Biserica a fost efectiv moarta, invadata de
\npag\u00e2nism, lipsita de credinta vie \u00een Domnul Iisus. Au existat uneori mici
\n“treziri” locale, pe care ierarhia \u00eensetata de putere le-a zdrobit \u00een fasa. Popoarele de aici avea deja Sf\u00e2nta Scriptura \u00een limba lor, astfel ca editiile medievale au fost folosite vreme de multe secole. Insasi schisma de la 1054 nu are la origine vreo erezie ci, ca de obicei, devastatoarea patima a puterii. Intre timp Insa, cumintite de istorie, cele doua Biserici tind, din zi In zi mai mult, sa se apropie.<\/span><\/div>\n
<\/div>\n
 In secolul nostru, datorita Miscarii Ecumenice, s-a pus din nou problema refacerii unitatii tuturor Bisericilor crestine si in primul rind refacerea unitatii dintre Biserica Ortodoxa a Rasaritului si Biserica Romano-Catolica. <\/span><\/div>\n
<\/div>\n
Prin \u00abdeclaratia comuna\u00bb citita concomitent in ziua de 7 decembrie 1965 in Catedrala Sfintul Petru si Pavel din Roma si in catedrala Sfintul Gheorghe a Patriarhiei Ecumenice din Constantinopol, patriarhul ecumenic Atenagora I si Papa Paul VI au ridicat anatemele rostite la 16 si 24 iulie 1054, care au provocat \u00abschisma cea mare\u00bb. In aceasta declaratie, cei doi inalti Ierarhi au subliniat ca, \u00absint constienti ca acest act de justitie si de iertare reciproca, nu poate fi de ajuns sa puna capat diferentelor vechi sau recente, care subzista intre Biserica Romano-Catolica si Biserica ortodoxa si care vor fi depasite prin lucrarea Sfintului Duh, gratie curatiei inimilor, regretului nedreptatilor istorice, precum si printr-o vointa activa de a ajunge la o intelegere si expresie comuna a credintei si a cerintelor ei\u00bb. Astfel prezentindu-se situatia, cu toate ca anatemele din 16 si 24 iulie 1054, au fost formal ridicate, ramin mai departe consecintele schismei si deosebirile dogmatice, cultice si disciplinar-canonice, care vor face obiectul unor tratative viitoare intre Biserica Ortodoxa si Biserica Romano-Catolica. Numai dupa lamurirea si depasirea acestor deosebiri printr-un \u00abdialog teolog\u00bb serios si indelungat se va putea realiza apoi si intercomuniunea sau \u00abcommunicatio in sacris\u00bb dintre cele doua Biserici.<\/span> <\/span><\/div>\n
<\/div>\n
Unul dintre motivele pentru care schisma \u2013sau abuzul de putere \u2013a fost privita drept un pacat  in Biserica primara si pentru care este inca considerata astfe de catre Ortodocsii de astazi , este faptul ca submineaza colegialitatea episcopala si puterea lor de a-si exercita autoritatea  pe care Apostolii au investit-o in urmasii lor. <\/span><\/div>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Pentru a intelege mai bine ce semnificatie a avut acest eveniment in evolutia crestinismului, trebuie sa ne intoarcem la contextul istoric al acelor vremuri,la motivele cauzatoare ale acestui important conflict.  Pe plan spiritual, ruptura dintre Roma \u015fi Constantinopol s-a dezvoltat \u00eencet, de-a lungul unei perioade \u00eendelungate , punctul culminant  fiind excomunicarea reciproc\u0103 din anul 1054 […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":[],"categories":[11],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/cvnextjob.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/19873"}],"collection":[{"href":"https:\/\/cvnextjob.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/cvnextjob.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/cvnextjob.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/cvnextjob.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=19873"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/cvnextjob.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/19873\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/cvnextjob.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=19873"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/cvnextjob.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=19873"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/cvnextjob.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=19873"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}