{"id":18859,"date":"2011-12-19T17:08:00","date_gmt":"2011-12-19T17:08:00","guid":{"rendered":"http:\/\/trainingsnews.com\/problema-determinismului-in-stiintele"},"modified":"2011-12-19T17:08:00","modified_gmt":"2011-12-19T17:08:00","slug":"problema-determinismului-in-stiintele","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/cvnextjob.com\/index.php\/2011\/12\/19\/problema-determinismului-in-stiintele\/","title":{"rendered":"Problema determinismului \u00een \u015ftiintele contemporane ale naturii"},"content":{"rendered":"
<\/div>

Cercetarea categoriilor care constat\u0103 \u015fi explic\u0103 caracterul determinat al proceselor reale (materiale \u015fi spirituale sau rezult\u00e2nd din \u00eempletirea materialului cu spiritualul) \u015fi mecanismele determin\u0103rii ne permite s\u0103 privim asupra teoriei determinismului, g\u00e2ndit\u0103 sub dou\u0103 aspecte:
\n\uf0d8 ca determinism universal, c\u0103ruia i se \u00eenglobeaz\u0103 determinismele par\u0163iale ale diferitelor nivele ale existen\u0163ei
\n\uf0d8 din punctul de vedere ale determinismelor complexe, proprii fiec\u0103rui nivel de structurare a existen\u0163ei \u00een parte
\nSe poate vorbi de aceea, la nivelul actual al cercet\u0103rilor, \u015fi de un determinism global, caracteristic fiec\u0103rui nivel de organizare a existen\u0163ei \u00een ve\u015fnic\u0103 devenire, \u015fi apoi de corela\u0163iile dintre ele, semnificative mai ales pentru nivelele superioare, \u00eenglobatoare.
\nCele mai esen\u0163iale verigi ale explic\u0103rii deterministe le reprezint\u0103 nivelul fizic (incluz\u00e2nd oarecum pe cel chimic), nivelul biologic \u015fi cel al activit\u0103\u0163ii umane, \u00een care se desprinde raportarea omului al determinismul global, cosmic \u015fi includerea sa \u00een determinismul cel mai complex din c\u00e2te ne-a fost dat s\u0103 cunoa\u015ftem, determinismul social.
\nOrice cercetare a determinismului \u00een fizic\u0103 porne\u015fte de la caracterizarea determinismului mecanic laplacean ca teorie a necesit\u0103\u0163ii absolute, a legilor de fier, a identit\u0103\u0163ii des\u0103v\u00e2r\u015fite dintre efect \u015fi cauz\u0103, a explic\u0103rii rela\u0163iilor dintre obiecte \u015fi a succesiunii st\u0103rilor printr-o liniaritate perfect\u0103 sub ac\u0163iunea unor cauze exclusiv exterioare. \u00cen evolu\u0163ia g\u00e2ndirii fizice, teoria electromagnetismului a \u00eent\u0103rit ideea materialit\u0103\u0163ii rela\u0163iei cauzale prin reliefarea ac\u0163iunii din aproape \u00een aproape, iar teoria restr\u00e2ns\u0103 a relativit\u0103\u0163ii a reliefat dependen\u0163a efectului de cauz\u0103 \u015fi, conform celor mai r\u0103sp\u00e2ndite p\u0103reri, a anteriorit\u0103\u0163ii cauzei \u00een raport cu efectul. Dar ambele teorii r\u0103m\u00e2neau compatibile, \u00een fond, cu tezele cauzalit\u0103\u0163ii liniare, a necesit\u0103\u0163ii \u00een succesiune \u015fi \u00een repetarea fenomenelor, teze sus\u0163inute de determinismul laplacean. Ideea necesit\u0103\u0163ii absolute \u00een desf\u0103\u015furarea evenimentelor fizice a fost zdruncinat\u0103 \u00eencep\u00e2nd cu a doua jum\u0103tate a secolului al XIX-lea de studiul fenomenelor calorice, studiu care eviden\u0163ia natura statistic\u0103 a celui de-al doilea principiu al termodinamicii. Este adev\u0103rat c\u0103 sub influen\u0163a g\u00e2ndirii predominant metafizice, din care fizica nu se smulsese \u00eenc\u0103, statisticitatea fenomenelor termodinamice a fost mult\u0103 vreme interpretat\u0103 ca rezultat al ignoran\u0163ei umane, deci \u00een spiritul materialismului metafizic, continu\u00e2nd s\u0103 domine speran\u0163a unei ireductibilit\u0103\u0163i a comportamentului statistic la cel dinamic.
\nLovitura de gra\u0163ie \u00een interiorul fizicii o prime\u015fte determinismul mecanic din partea fizicii microcosmosului, \u00een primul r\u00e2nd din partea creatorilor mecanicii cuantice nerelativiste. C\u00e2teva caracteristici fundamentale ale mecanicii cuantice \u00eenc\u0103 din primele decenii ale constituirii sale obligau la p\u0103r\u0103sirea modelului determinist propriu fizicii clasice.
\nAstfel, \u00een mecanica cuantic\u0103 nu se mai putea determina concomitent, ca \u00een cea clasic\u0103, viteza \u015fi pozi\u0163ia obiectului \u00een mi\u015fcare. Rela\u0163ia de nedeterminare, stabilit\u0103 de Werner Heisenberg, reliefa deci limitele aplicabilit\u0103\u0163ii legilor fizicii clasice \u00een microcosm, natura deosebit\u0103 a microobiectelor.
\n\u00cen esen\u0163\u0103, datorit\u0103 naturii corpuscular-ondulatorii a microobiectelor, comportamentul acestora din urm\u0103 se deosebea calitativ de comportamentul punctelor materiale din mecanica clasic\u0103. Natura corpuscular-ondulatorie a microobiectelor era r\u0103spunz\u0103toare, \u00een ultim\u0103 instan\u0163\u0103 de comportamentul statistic al obiectelor studiate de mecanica cuantic\u0103. Cauzele statisticit\u0103\u0163ii comportamentului au fost, \u00een general, c\u0103utate at\u00e2t \u00een structura intern\u0103 a microobiectelor, c\u00e2t \u015fi \u00een interac\u0163iunile de tip micro \u015fi macro cu aparatele experimentale.
\nInterpretarea statistic\u0103 a proceselor din mecanica cuantic\u0103 a \u00eensemnat respingerea determinismului rigid. Aceast\u0103 respingere s-a f\u0103cut ini\u0163ial \u00een numele indeterminismului absolut, teoretizat mai cu seam\u0103 de orient\u0103ri filozofice extremiste care c\u0103utau sprijin pentru pozi\u0163iile lor la temelia constituen\u0163ilor materiei. \u015ei dac\u0103, la \u00eenceputul secolului al XX-lea, electronul, ca atom de electricitate, era declarat \u201caliat\u201d al idealismului (\u00een varianta sa spiritualist\u0103), \u00een deceniul al treilea al secolului nostru nu pu\u0163ini sunt filozofii subiectivi\u015fti care aveau s\u0103 argumenteze pretinsa libertate absolut\u0103 de voin\u0163\u0103, conduita absolut arbitrar\u0103 a fiin\u0163ei umane, c\u0103ut\u00e2ndu-i temelia \u00een libertatea de voin\u0163\u0103 a microobiectelor, \u00een absen\u0163a oric\u0103rei determin\u0103ri la nivelul microcosmului, \u00een absolutizarea hazardului pur. \u00cen aceast\u0103 tentativ\u0103 au g\u0103sit sprijinul par\u0163ial al teoreticienilor fizicieni, care, c\u0103ut\u00e2nd semnifica\u0163iile reale ale noilor descoperiri, dezvoltau unele aspecte ale dialecticii realului, r\u0103m\u00e2n\u00e2nd totu\u015fi \u00een bun\u0103 m\u0103sur\u0103 tributari fie subiectivismului conven\u0163ionalist, fie indeterminismului.
\nGr\u0103itoarea din acest punct de vedere poate fi evolu\u0163ia interpret\u0103rilor lui Niels Bohr \u015fi Werner Heisenberg, principalii reprezentan\u0163i ai interpret\u0103rii cunoscute sub denumirea de \u201c\u015fcoala de la Copenhaga\u201d. \u00cen esen\u0163\u0103, \u015fcoala de la Copenhaga pleac\u0103 de la constatarea fireasc\u0103 a faptului c\u0103 noile date de experien\u0163\u0103 impun renun\u0163area la conceptul de cauzalitate mecanic\u0103 \u015fi al determinismul clasic, impun\u00e2nd deci o nou\u0103 interpretare. Este drept c\u0103 anumite formul\u0103ri imprecise au l\u0103sat s\u0103 se \u00eentrevad\u0103 o tendin\u0163\u0103 de a identifica determinismul \u00een general cu cel mecanic, cauzalitatea \u00een general cu cauzalitatea mecanic\u0103. De aici, poate, \u015fi denumirea rela\u0163iei stabilite de Heisenberg ca \u201crela\u0163ie de nedeterminare\u201d sau \u201crela\u0163ie de imprecizie\u201d ori \u201crela\u0163ie de incertitudine\u201d. Prima denumire viza mai cu seam\u0103 raporturile ontice , celelalte dou\u0103 rela\u0163ia dintre procesul cunoa\u015fterii \u015fi rela\u0163iilor reale.
\nO examinare mai atent\u0103 a pozi\u0163iilor teoretice sus\u0163inute de ace\u015fti doi creatori de \u015fcoal\u0103 relev\u0103 \u00eens\u0103 un s\u00e2mbure viabil de interpretare, \u015fi anume con\u015ftiin\u0163a nevoii de a p\u0103\u015fi pe calea interpret\u0103rii dialectice \u00een mai multe direc\u0163ii prin sublinierea variet\u0103\u0163ii calitative a cauzalit\u0103\u0163ii \u00een fizic\u0103, deci prin sublinierea deosebirilor \u00een procesele de generare din fizica microcosmului \u00een raport cu cercetarea macrocosmosului. La teza diferen\u0163elor calitative ale rela\u0163iilor cauzale se adaug\u0103 apoi teza rolului important pe care \u00eel joac\u0103 factorul \u00eent\u00e2mpl\u0103tor \u00een domeniul cuantic \u015fi, de aici, cea a decalajului existent \u00eentre st\u0103rile poten\u0163ial-posibile \u015fi cele reale. Rolul cresc\u00e2nd al factorilor \u00eent\u00e2mpl\u0103tori ap\u0103rea clar mai ales prin reliefarea faptului (tipic pentru \u015fcoala de la Copenhaga) c\u0103 legile statistice sunt esen\u0163iale \u00een mecanica cuantic\u0103. Toate acestea s-au concentrat \u00eentr-o interpretare ce se declara indeterminist\u0103, pentru c\u0103 la temelia sa era a\u015fezat comportamentul \u00eent\u00e2mpl\u0103tor al microobiectelor. \u00cen spirit indeterminist, legea statistic\u0103 era teoretizat\u0103 ce lege a \u00eent\u00e2mpl\u0103torului total, opus\u0103 determinismului (at\u00e2t \u00een explicarea localiz\u0103rii particulelor elementare, c\u00e2t \u015fi a momentului dezintegr\u0103rii atomice).
\nCa o reac\u0163ie la interpret\u0103rile indeterministe au ap\u0103rut tendin\u0163ele deterministe \u00een diverse variante, fie aceea a re\u00eenvierii determinismului tradi\u0163ional \u00een fond (L. de Broglie, J.P. Vigier, D. Bohm), fie tendin\u0163a de a dezv\u0103lui aspectele complexe de determinare, de ordine, dar \u00eentr-o \u00eempletire real\u0103 cu cele de hazard, de dezordine, \u00eentr-un determinism statistic, cu \u00eencercarea de a teoretiza, al\u0103turi de semnifica\u0163iile deterministe ale legii statistice, \u015fi pe cele ale cauzalit\u0103\u0163ii statistice.
\nAceste interpret\u0103ri din urm\u0103 insistau asupra caracterului obiectiv al statisticit\u0103\u0163ii fenomenelor din microcosm \u015fi asupra esen\u0163ialit\u0103\u0163ii comportamentului probabilistic, esen\u0163ialitate \u00een\u0163eleas\u0103 ca ireductibilitate la comportamentul dinamic (a\u015fa cum presupunea direc\u0163ia determinist\u0103 tradi\u0163ionalist\u0103). Cauzele acestui comportament esen\u0163ialmente statistic nu mai erau c\u0103utate, ca \u00een fizica tradi\u0163ional\u0103 (cu deosebire termodinamic\u0103), \u00een interac\u0163iunea dintre procese mai mult sau mai pu\u0163in independente \u00eentre ele, ci \u00een primul r\u00e2nd \u00een alc\u0103tuirea microobiectelor \u015fi numai dup\u0103 aceea \u00een interac\u0163iunea cu aparatele de \u00eenregistrare.
\nDesigur, interpretarea determinist-statistic\u0103 este net superioar\u0103 determinismului rigid, ea lu\u00e2nd \u00een considerare \u015fi aspectele \u00eent\u00e2mpl\u0103torului. Dar ea nu ofer\u0103 suficiente temeiuri pentru a identifica determinismul teoretic global cu cel statistic. Determinismul statistic constituie un aspect al determinismului global, dar el nu elimin\u0103 cu totul din existen\u0163\u0103 pe cel dinamic. \u00cen corelarea dintre ele st\u0103 tocmai superioritatea modului de g\u00e2ndire dialectic.
\nDesigur, din perspectiva zilei de ast\u0103zi se poate glumi \u015fi pe seama unei anumite incapacit\u0103\u0163i a lui Max Planck de a \u00een\u0163elege jocul hazardului \u00een microcosm \u015fi pe seama pozi\u0163iei lui A. Einstein, care nu putea nicidecum s\u0103 accepte c\u0103 \u201cbunul dumnezeu d\u0103 cu zarul\u201d; se poate de asemenea glumi pe seama g\u00e2ndirii prea tradi\u0163ionaliste a lui Louis de Broglie. Dar nu se poate contesta total existen\u0163a unor aspecte dinamice ale realit\u0103\u0163ii \u00een microcosm, dup\u0103 cum nu se poate contesta elementul de necesitate, de ordine fixat \u00een legile statistice ale lumii microcosmului. De altfel, principalele progrese ale fizicii microcosmosului din ultimele decenii, ce deosebire ale fizicii particulelor elementare, relev\u0103 c\u0103 la temelia lor se afl\u0103 rodnica idee metodologic\u0103 a cauzalit\u0103\u0163ii \u015fi constantele ca expresie a ordinii. Este suficient s\u0103 amintim c\u0103 studiul notelor esen\u0163iale ale tuturor particulelor elementare este cl\u0103dit pe ideea unei constante a masei, a energiei, a sarcinii electrice, a momentului magnetic etc., care, \u00eembinate, ofer\u0103 imaginea unei anumite clase de particule elementare. Pe ideea lan\u0163urilor cauzale reale se \u00eentemeiaz\u0103 apoi cercet\u0103rile complexe, mediate, ale seriilor cauzale sau ale \u00eencruci\u015f\u0103rii seriilor cauzale, care permit fiin\u0163ei umane s\u0103 descifreze tainele microcosmosului.
\nDeparte de a anula ideea fundamental\u0103 de necesitate, de ordine \u015fi de cauzare, fizica microcosmosului ofer\u0103 terenul unor ample teoretiz\u0103ri referitoare la universalitatea acestor tr\u0103s\u0103turi, evident corelate cu cele ale \u00eent\u00e2mpl\u0103torului, ale dezordinii de diferite grade \u015fi nivele.
\nAcela\u015fi drum complicat l-a avut \u015fi explicarea determinismului biologic, mai cu seam\u0103 \u00eencep\u00e2nd cu mijlocul secolului trecut, de c\u00e2nd s-a pus \u00een mod amplu \u00een discu\u0163ie rolul factorului \u00eent\u00e2mpl\u0103tor \u00een evolu\u0163ia biosferei. \u015ei \u00een domeniul biologiei, determinismului liniar (materialist sau spiritualist) i s-a opus indeterminismul total, pentru ca treptat s\u0103 biruie imaginea mai complex\u0103 a determinismului, \u00een care aspectele dinamice \u015fi cele statistice se \u00eentrep\u0103trund \u015fi \u00een care se poate vorbi de nivele proprii ale necesarului \u015fi \u00eent\u00e2mpl\u0103torului, deosebite de fizica microcosmului, de fizic\u0103 \u015fi de chimie \u00een general.
\nExplica\u0163iile deterministe sau indeterministe trebuiau s\u0103 aib\u0103 \u00een vedere fenomenul uluitor al coresponden\u0163ei organismelor vii cu complexitatea condi\u0163iilor de via\u0163\u0103, cu complexitatea mediului, l\u0103murind, pe de o parte, stabilitatea structurilor \u015fi pe de alta variabilitatea \u015fi orientarea \u00een ultim\u0103 instan\u0163\u0103 progresiv\u0103 a mecanismelor variabilit\u0103\u0163ii \u015fi a stabilit\u0103\u0163ii.
\n\u00cen interpret\u0103rile deterministe s-au conturat \u00een biologie dou\u0103 extreme. Ectogeneza sus\u0163ine evolu\u0163ia sub ac\u0163iunea direct\u0103 a factorilor externi, \u00een sensul c\u0103 factorii de mediu provoac\u0103, \u00een ultim\u0103 instan\u0163\u0103 r\u0103spunsurile riguros determinate ale organismului \u015fi c\u0103 efectele fiziologice \u015fi morfologice ale acestor ac\u0163iuni sunt mo\u015ftenite de urma\u015fi. \u00cen aceast\u0103 direc\u0163ie de g\u00e2ndire predominant mecanicist\u0103, se contest\u0103 sau se minimalizeaz\u0103 contribu\u0163ia factorilor interni. Lamarckismul \u015fi toate variantele neolamarckiste se \u00eenscriu \u00een acest mod de interpretare.
\nLa cealalt\u0103 extrem\u0103 se afl\u0103 teoria autogenezei, care pune \u00een \u00eentregime constan\u0163a tr\u0103s\u0103turilor ereditare \u015fi varia\u0163ia lor pe seama unor cauze exclusiv interioare. Orientarea a fost predominant idealist\u0103, c\u0103ut\u00e2nd factorii de determinare de obicei \u00een entit\u0103\u0163i nemateriale: for\u0163\u0103 vital\u0103, entelehie, elan vital, psihoid etc. Orientarea autogenetic\u0103 este, \u00een fond, un r\u0103spuns categoric la determinismul reduc\u0163ionist mecanicist \u015fi urm\u0103re\u015fte \u00een general s\u0103 salveze specificul calitativ al structurilor biologice \u015fi al mecanismelor genetice prin factori nemateriali.
\n\u00cempotriva extremelor (\u201ctotul vine din afar\u0103\u201d, \u201ctotul vine din\u0103untru\u201d) s-au a\u015fezat explica\u0163iile dialectice mai complexe, \u00eencerc\u0103rile de a descifra \u00een interac\u0163iunea at\u00e2t de variat\u0103 a biosferei, inclusiv organismul ca sistem, cu mediul ambiant, mecanismele reale, care pot r\u0103spunde \u015fi de uluitoarea stabilitate a organismelor, de marea lor capacitate de diversificare \u015fi de marea lor capacitate de adaptare.
\n\u00cen \u00eencerc\u0103rile explic\u0103rilor materialist-dialectice, la loc de frunte se \u00eenscrie teoria darwinist\u0103, care ia \u00een considerare doi factori: natura organismului \u015fi natura condi\u0163iilor de existen\u0163\u0103, factori \u00een care necesarul \u015fi \u00eent\u00e2mpl\u0103torul se \u00eempletesc. Astfel, pentru Darwin, punctul de plecare al diversific\u0103rii biosferei \u00eel reprezint\u0103 varia\u0163iile ereditare cu caracter individual, care sunt filtrate de ac\u0163iunea selectiv\u0103 a interac\u0163iunii organismului cu mediul. Noul apare ca rezultat al interac\u0163iunii genotipului cu mediul (ini\u0163ial \u00eent\u00e2mpl\u0103tor), dar se fixeaz\u0103 \u00een genotipul popula\u0163iei, fiind regizat de selec\u0163ia natural\u0103. La Darwin se vede limpede deja nevoia de a corela ac\u0163iunea factorilor \u00eent\u00e2mpl\u0103tori diversificatori, cu tendin\u0163ele necesare ale evolu\u0163iei speciilor.
\nSemnalarea \u015fi teoretizarea darwinist\u0103 a prezen\u0163ei factorilor \u00eent\u00e2mpl\u0103tori \u00een domeniul biosferei a avut ca urmare \u00een a doua jum\u0103tate a secolului al XIX-lea, o dezvoltare predominant indeterminist\u0103 la neodarwini\u015fti, o dezvoltare care, prin unele variante, se men\u0163ine chiar p\u00e2n\u0103 ast\u0103zi. Opun\u00e2ndu-se permanent determinismului mecanic, adep\u0163ii direc\u0163iei indeterministe \u00een biologie ajung s\u0103 absolutizeze rolul \u00eent\u00e2mpl\u0103rii pure \u00een mai multe sensuri:
\n\uf0d8 declar\u00e2nd varia\u0163ia ereditar\u0103 individual\u0103, muta\u0163ia ereditar\u0103, ca rezultat al unor inexactit\u0103\u0163i pur \u00eent\u00e2mpl\u0103toare de transmitere a structurilor ereditare
\n\uf0d8 consider\u00e2nd c\u0103 aceste muta\u0163ii, odat\u0103 fixate, produc efecte absolut \u00eent\u00e2mpl\u0103toare \u00een raport cu necesit\u0103\u0163ile organismelor, deci \u00een sensul c\u0103 nu sunt de loc corespunz\u0103toare (ci dimpotriv\u0103) nevoilor de adaptare la mediu \u015fi de perfec\u0163ionare a acestei adapt\u0103ri.
\nUneori, ca \u00een cazul lui Bergson, teoria evolu\u0163iei creatoare de permanen\u0163\u0103 noutate este corelat\u0103 cu rolul factorului \u00eent\u00e2mpl\u0103tor astfel \u00een\u0163eles, ceea ce contribuie la absolutizarea ira\u0163ionalului existen\u0163ei \u00een general.
\nModul metafizic de g\u00e2ndire \u00een multe interpret\u0103ri contemporane asupra evolu\u0163iei biologice const\u0103 mai cu seam\u0103 \u00een legarea fenomenelor absolut \u00eent\u00e2mpl\u0103toare de altele absolut necesare. Astfel, de pild\u0103, muta\u0163iile sunt socotite absolut \u00eent\u00e2mpl\u0103toare, iar reproducerea erorilor din structurile ereditare expresie, la r\u00e2ndul s\u0103u, a unei necesit\u0103\u0163i de fier. Tot ca o necesitate de fier ar ac\u0163iona \u00een cele din urm\u0103 \u015fi sita selec\u0163iei. Deci, pe de o parte, pura \u00eent\u00e2mplare \u015fi, pe de alta, necesitatea de fier.
\nDar determinismul complex, elastic \u00ee\u015fi taie drum tot mai clar \u00een interpret\u0103rile contemporane, dezv\u0103luind corela\u0163iile complexe dintre factorii interni \u015fi cei externi, dintre aspectele \u00eent\u00e2mpl\u0103toare \u015fi cele necesare. Pe de o parte, \u00een prelungirea ideilor darwiniste, la nivelul studiului contemporan al structurilor genetice \u015fi al mecanismelor variabilit\u0103\u0163ii se eviden\u0163iaz\u0103 \u00eensemn\u0103tatea stabilit\u0103\u0163ii mecanismelor de transmitere a \u00eensu\u015firilor ereditare ca un progres deosebit al structurilor biologice, progres care trebuie \u015fi poate fi explicat printr-o \u00eenl\u0103n\u0163uire complex\u0103, dar, \u00een ultim\u0103 instan\u0163\u0103, determinat\u0103, a proceselor chimice \u00een condi\u0163iile structurilor vii. E un exemplu concludent de cauzalitate structural\u0103, \u00een care sistemul pune permanent pecetea asupra comport\u0103rii elementelor reale. Pe acest fond de stabilitate se cerceteaz\u0103 apoi cauzele variabilit\u0103\u0163ii ereditare, descifr\u00e2ndu-se iar\u0103\u015fi, pe c\u00e2t posibil, aspectele de constan\u0163\u0103.
\nVaria\u0163iile ereditare individuale nu pot fi socotite ca expresie a hazardului pur. Muta\u0163iile spontane (deci cele care apar \u00een condi\u0163ii naturale, neprovocate de om) sunt rezultatul unei interac\u0163iuni complexe de factori interni \u015fi externi, de care depinde at\u00e2t specificitatea, c\u00e2t \u015fi frecven\u0163a lor: produ\u015fi elabora\u0163i de celul\u0103 \u00een cursul metabolismului, substan\u0163e chimice p\u0103trunse din afar\u0103, temperatur\u0103, pH \u015fi al\u0163i factori cu ac\u0163iune mutagen\u0103. \u00cen aceast\u0103 \u00eentre\u0163esere de factori se pot ivi, evident, muta\u0163ii singulare (deci cu o probabilitate cvasinul\u0103), dar \u015fi muta\u0163ii de diferite frecven\u0163e care pot demonstra o anumit\u0103 constan\u0163\u0103 a complexului de cauze ce le-a generat.
\nMuta\u0163iile nu sunt rezultatul exclusiv al unor inexactit\u0103\u0163i \u00eent\u00e2mpl\u0103toare ale codului ereditar, erori care \u00een zdrobitoarea lor majoritate sunt absolut nocive organismului. Muta\u0163iile induse (ob\u0163inute \u00een laborator) sunt de multe ori specifice, \u00een sensul c\u0103 se poate stabili o corela\u0163ie specific\u0103 \u00eentre anumi\u0163i factori mutageni \u015fi anumite efecte produse \u00een molecula ADN. Deci din nou constat\u0103m c\u0103, \u00eempotriva absolutiz\u0103rii \u00eent\u00e2mpl\u0103torului pur ca surs\u0103 a muta\u0163iilor, \u015ftiin\u0163a descoper\u0103 mecanisme mai complexe de \u00eembinare a cauzelor constanta specifice cu cele variabile, ceea ce explic\u0103 frecven\u0163a diferit\u0103 a acestora, dincolo de faptul c\u0103 se poate vorbi de o relativ\u0103 autonomie a muta\u0163iilor \u00een cazul \u00een care mediul nu sufer\u0103 schimb\u0103ri sensibile.
\n\u00cempotriva absolutiz\u0103rii unei fundamentale necoresponden\u0163e dintre muta\u0163ii \u015fi consecin\u0163ele lor pentru organism, constat\u0103m totu\u015fi prezen\u0163a unor mecanisme complexe elaborate de biosfer\u0103 \u00een vederea re\u0163inerii \u015fi a dezvolt\u0103rii muta\u0163iilor care corespund necesit\u0103\u0163ilor sistemului. Mecanismele complexe ale selec\u0163iei, care ac\u0163ioneaz\u0103 ca rezultat al interac\u0163iunii genotipului cu mediul, asigur\u0103 \u00een cele din urm\u0103 men\u0163inerea acelor aspecte noi ce corespund \u00een mai mare m\u0103sur\u0103 caracteristicilor sistemului \u015fi perfec\u0163ion\u0103rii lui.
\nDesigur, nu se pot ignora studiile \u00eenchinate aspectelor biologice-cibernetice ale mecanismelor ereditare, chiar dac\u0103 ele se afl\u0103 la \u00eenceput de drum. Aceste mecanisme pot fi puse \u00een eviden\u0163\u0103 la nivelul popula\u0163iei, unde schimb\u0103rile evolutive depind de schimbul de informa\u0163ie \u00eentre o anumit\u0103 popula\u0163ie \u015fi mediul s\u0103u, alc\u0103tuit din popula\u0163iile altor specii \u015fi de sistemul de factori fizici \u00een mijlocul c\u0103ruia se desf\u0103\u015foar\u0103 evolu\u0163ia popula\u0163iei examinate. Selec\u0163ia natural\u0103 apare atunci ca un mecanism, prin care procesul evolutiv al popula\u0163iei date este reglat pe baza informa\u0163iei emise de popula\u0163ia respectiv\u0103 (ca mesaj rezult\u00e2nd din lupta pentru existen\u0163\u0103 a indivizilor popula\u0163iei date). Circuitul cibernetic, ca structur\u0103 autoreglatoare, dep\u0103\u015fe\u015fte deci individul \u015fi popula\u0163ia pentru a \u00eengloba mediul, fenotipul \u015fi genotipul. \u00cen opozi\u0163ie cu teza evolu\u0163iei predeterminate de combin\u0103ri ale componentelor ADN-ului, a triumfat teza evolu\u0163iei bazate pe interac\u0163iunea cu mediul, care pune \u00een fond problemele c\u0103rora trebuie s\u0103 le furnizeze r\u0103spunsuri varia\u0163iilor endogene. \u015ei, bine\u00een\u0163eles, aceasta \u00eempotriva punctului de vedere preformist, care percepe evolu\u0163ia ca o desf\u0103\u015furare a unei predestin\u0103ri eterne, ale c\u0103rei lacune \u015fi defecte r\u0103m\u00e2n expresia hazardului absolut.
\nDiscut\u00e2nd determinismul \u00een biologie, nu poate fi neglijat\u0103 problema finalit\u0103\u0163ii \u015fi a mecanismelor ei. Existen\u0163a unei coresponden\u0163e \u00eentre alc\u0103tuirea sistemelor \u015fi modul lor de func\u0163ionare este eviden\u0163iat\u0103, \u00een general, \u00een teoria structurilor. Aceast\u0103 coresponden\u0163\u0103 dob\u00e2nde\u015fte \u00een condi\u0163iile organismelor vii particularit\u0103\u0163i specifice, superioare, de pild\u0103, celor chimice. Mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, \u00een biosfer\u0103 se poate eviden\u0163ia un progres al mecanismelor autoreglatoare selective de coresponden\u0163\u0103 pe m\u0103sur\u0103 ce organismele urc\u0103 pe scara complexit\u0103\u0163ii, \u00eentruc\u00e2t mecanismele de adaptare permit acestora o superioar\u0103 explorare \u015fi exploatare a mediului. Finalitatea \u00een interpretarea contemporan\u0103, materialist-dialectic\u0103, apare ca o \u00eensu\u015fire fundamental\u0103 \u00eencep\u00e2nd cu structurile vii, ca rezultat al interac\u0163iunilor complexe, \u00een care locul central \u00eel ocup\u0103 echilibrarea prin autoreglare, \u00een primul r\u00e2nd cea general\u0103 a organismului ca sistem hormonal \u015fi, \u00een fine, cel nervos, atunci c\u00e2nd acestea apar \u00een evolu\u0163ia biologic\u0103.
\nMai mult dec\u00e2t at\u00e2t. \u00cen ultimul timp, \u00een literatura de specialitate apar \u00eencerc\u0103ri de a da o interpretare mai larg\u0103 finalit\u0103\u0163ii. Finalitatea este compatibil\u0103 cu cauzalitatea, \u00eentruc\u00e2t ea se refer\u0103 la rezultatul orientat al interac\u0163iunii cauzelor externe \u015fi ale celor interne ale unui sistem, prin selec\u0163ia posibilit\u0103\u0163ii celei mai probabile din mul\u0163imea de posibilit\u0103\u0163i date. \u00cen acest caz, finalitatea biologic\u0103 \u015fi cea uman\u0103 apar drept cazuri particulare ale unei finalit\u0103\u0163i mai largi astfel \u00een\u0163elese.<\/p>\n

Bibliografie: Materialismul dialectic Alexandru Valentin
\nC\u0103lina Mare
\nLudwig Gr\u00fcnberg
\nMircea Flonta<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Cercetarea categoriilor care constat\u0103 \u015fi explic\u0103 caracterul determinat al proceselor reale (materiale \u015fi spirituale sau rezult\u00e2nd din \u00eempletirea materialului cu spiritualul) \u015fi mecanismele determin\u0103rii ne permite s\u0103 privim asupra teoriei determinismului, g\u00e2ndit\u0103 sub dou\u0103 aspecte: \uf0d8 ca determinism universal, c\u0103ruia i se \u00eenglobeaz\u0103 determinismele par\u0163iale ale diferitelor nivele ale existen\u0163ei \uf0d8 din punctul de vedere […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":[],"categories":[11],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/cvnextjob.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/18859"}],"collection":[{"href":"https:\/\/cvnextjob.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/cvnextjob.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/cvnextjob.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/cvnextjob.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=18859"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/cvnextjob.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/18859\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/cvnextjob.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=18859"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/cvnextjob.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=18859"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/cvnextjob.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=18859"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}