{"id":108717,"date":"2018-02-14T03:38:00","date_gmt":"2018-02-14T03:38:00","guid":{"rendered":""},"modified":"2023-01-08T10:46:08","modified_gmt":"2023-01-08T10:46:08","slug":"opozitia-dintre-determinismul-dialectic_38","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/cvnextjob.com\/index.php\/2018\/02\/14\/opozitia-dintre-determinismul-dialectic_38\/","title":{"rendered":"Opozi\u0163ia dintre determinismul dialectic \u015fi cel mecanicist \u00een \u00een\u0163elegerea libert\u0103\u0163ii"},"content":{"rendered":"
<\/div>

<\/h3>\n
Orice cercetare a determinismului \u00een fizic\u0103 porne\u015fte de la caracterizarea determinismului mecanic laplacean ca teorie a necesit\u0103\u0163ii absolute, a legilor de fier, a identit\u0103\u0163ii des\u0103v\u00e2r\u015fite dintre efect \u015fi cauz\u0103, a explic\u0103rii rela\u0163iilor dintre obiecte \u015fi a succesiunii st\u0103rilor printr-o liniaritate perfect\u0103 sub ac\u0163iunea unor cauze exclusiv exterioare. \u00cen evolu\u0163ia g\u00e2ndirii fizice, teoria electromagnetismului a \u00eent\u0103rit ideea materialit\u0103\u0163ii rela\u0163iei cauzale prin reliefarea ac\u0163iunii din aproape \u00een aproape, iar teoria restr\u00e2ns\u0103 a relativit\u0103\u0163ii a reliefat dependen\u0163a efectului de cauz\u0103. Ambele teorii r\u0103m\u00e2n compatibile, cu tezele cauzalit\u0103\u0163ii liniare, a necesit\u0103\u0163ii \u00een succesiune \u015fi \u00een repetarea fenomenelor, teze sus\u0163inute de determinismul mecanic. Ideea necesit\u0103\u0163ii absolute \u00een desf\u0103\u015furarea evenimentelor fizice a fost zdruncinat\u0103 \u00eencep\u00e2nd cu a doua jum\u0103tate a secolului al XIX-lea de studiul fenomenelor calorice, studiu care eviden\u0163ia natura statistic\u0103 a celui de-al doilea principiu al termodinamicii. Este adev\u0103rat c\u0103 sub influen\u0163a g\u00e2ndirii predominant metafizice, din care fizica nu se smulsese \u00eenc\u0103, staticitatea fenomenelor termodinamice a fost mult\u0103 vreme interpretat\u0103 ca rezultat al ignoran\u0163ei umane, deci \u00een spiritul materialismul metafizic, continu\u00e2nd s\u0103 domine speran\u0163a unei reductibilit\u0103\u0163i a comportamentului statistic la cel dinamic.
Lovitura de gra\u0163ie \u00een interiorul fizicii o prime\u015fte determinismul mecanic din partea fizicii microcosmului, \u00een primul r\u00e2nd din partea creatorilor mecanicii cuantice nerelativiste. C\u00e2teva caracteristici fundamentale ale mecanicii cuantice \u00eenc\u0103 \u00een primele decenii ale constituirii sale obligau la p\u0103r\u0103sirea modelului determinist propriu fizicii clasice.
Astfel, \u00een mecanica cuantic\u0103 nu se mai putea determina concomitent, ca \u00een cea clasic\u0103, viteza \u015fi pozi\u0163ia obiectului \u00een mi\u015fcare. Rela\u0163ia de nedeterminare, stabilit\u0103 de Werner Heisenberg, reliefa deci limitele aplicabilit\u0103\u0163ii legilor fizicii clasice \u00een microcosm, natura deosebit\u0103 a microobiectelor.
\u00cen esen\u0163\u0103, datorit\u0103 naturii corpuscular-ondulatorii a microobiectelor, comportamentul acestora din urm\u0103 se deosebea calitativ de comportamentul punctelor materiale din mecanica clasic\u0103. Natura corpuscular-ondulatorie a microobiectelor era r\u0103spunz\u0103toare, \u00een ultim\u0103 instan\u0163\u0103 de comportamentul statistic al obiectelor studiate de mecanica cuantic\u0103. Cauzele statisticit\u0103\u0163ii comportamentului au fost, \u00een general, c\u0103utate at\u00e2t \u00een structura intern\u0103 a microobiectelor, c\u00e2t \u015fi \u00een interac\u0163iunile de tip micro \u015fi macro cu aparatele experimentale.
Interpretarea statistic\u0103 a proceselor din mecanica cuantic\u0103 a \u00eensemnat respingerea determinismului rigid. Aceast\u0103 respingere s-a f\u0103cut ini\u0163ial \u00een numele indeterminismului absolut, teoretizat mai cu seam\u0103 de orient\u0103ri filozofice extremiste care c\u0103utau sprijin pentru pozi\u0163iile lor la temelia constituen\u0163ilor materiei. \u015ei dac\u0103, la \u00eenceputul secolului al XX-lea, electronul, ca atom de electricitate, era declarat \u201caliat\u201d al idealismului, \u00een deceniul al treilea al secolului nostru nu pu\u0163ini sunt filozofii subiectivi\u015fti care aveau s\u0103 argumenteze pretinsa libertate absolut\u0103 de voin\u0163\u0103, conduita absolut arbitrar\u0103 a fiin\u0163ei umane, c\u0103ut\u00e2ndu-i temelia \u00een libertatea de voin\u0163\u0103 a microobiectelor, \u00een absen\u0163a oric\u0103rei determin\u0103ri la nivelul microcosmului, \u00een absolutizarea hazardului pur.
Gr\u0103itoarea din acest punct de vedere poate fi evolu\u0163ia interpret\u0103rilor lui Niels Bohr \u015fi Werner Heisenberg, principalii reprezentan\u0163i ai interpret\u0103rii cunoscute sub denumirea de \u201c\u015fcoala de la Copenhaga\u201d. \u00cen esen\u0163\u0103, \u015fcoala de la Copenhaga pleac\u0103 de la constatarea fireasc\u0103 a faptului c\u0103 noile date de experien\u0163\u0103 impun renun\u0163area la conceptul de cauzalitate mecanic\u0103 \u015fi al determinismul clasic, impun\u00e2nd deci o nou\u0103 interpretare. Este drept c\u0103 anumite formul\u0103ri imprecise au l\u0103sat s\u0103 se \u00eentrevad\u0103 o tendin\u0163\u0103 de a identifica determinismul \u00een general cu cel mecanic, cauzalitatea \u00een general cu cauzalitatea mecanic\u0103. De aici, poate, \u015fi denumirea rela\u0163iei stabilite de Heisenberg ca \u201crela\u0163ie de nedeterminare\u201d sau \u201crela\u0163ie de imprecizie\u201d ori \u201crela\u0163ie de incertitudine\u201d.
O examinare mai atent\u0103 a pozi\u0163iilor teoretice sus\u0163inute de ace\u015fti doi creatori de \u015fcoal\u0103 relev\u0103 \u00eens\u0103 un s\u00e2mbure viabil de interpretare, \u015fi anume con\u015ftiin\u0163a nevoii de a p\u0103\u015fi pe calea interpret\u0103rii dialectice \u00een mai multe direc\u0163ii prin sublinierea variet\u0103\u0163ii calitative a cauzalit\u0103\u0163ii \u00een fizic\u0103, deci prin sublinierea deosebirilor \u00een procesele de generare din fizica microcosmului \u00een raport cu cercetarea macrocosmului. La teza diferen\u0163elor calitative ale rela\u0163iilor cauzale se adaug\u0103 apoi teza rolului important pe care \u00eel joac\u0103 factorul \u00eent\u00e2mpl\u0103tor \u00een domeniul cuantic \u015fi, de aici, cea a decalajului existent \u00eentre st\u0103rile poten\u0163ial-posibile \u015fi cele reale. Rolul cresc\u00e2nd al factorilor \u00eent\u00e2mpl\u0103tori ap\u0103rea clar mai ales prin reliefarea faptului (tipic pentru \u015fcoala de la Copenhaga) c\u0103 legile statistice sunt esen\u0163iale \u00een mecanica cuantic\u0103. Toate acestea s-au concentrat \u00eentr-o interpretare ce se declara indeterminist\u0103, pentru c\u0103 al temelia sa era a\u015fezat comportamentul \u00eent\u00e2mpl\u0103tor al microobiectelor. \u00cen spirit indeterminist, legea statistic\u0103 era teoretizat\u0103 ce lege a \u00eent\u00e2mpl\u0103torului total, opus\u0103 determinismului (at\u00e2t \u00een explicarea localiz\u0103rii particulelor elementare, c\u00e2t \u015fi a momentului dezintegr\u0103rii atomice).
Ca o reac\u0163ie la interpret\u0103rile indeterministe au ap\u0103rut tendin\u0163ele deterministe \u00een diverse variante, fie aceea a re\u00eenvierii determinismului tradi\u0163ional \u00een fond (L. de Broglie, J.P. Vigier, D. Bohm), fie tendin\u0163a de a dezv\u0103lui aspectele complexe de determinare, de ordine, dar \u00eentr-o \u00eempletire real\u0103 cu cele de hazard, de dezordine, \u00eentr-un determinism statistic, cu \u00eencercarea de a teoretiza, al\u0103turi de semnifica\u0163iile deterministe ale legii statistice, \u015fi pe cele ale cauzalit\u0103\u0163ii statistice.
Desigur, interpretarea determinist-statistic\u0103 este net superioar\u0103 determinismului rigid, ea lu\u00e2nd \u00een considerare \u015fi aspectele \u00eent\u00e2mpl\u0103torului. Dar ea nu ofer\u0103 suficiente temeiuri pentru a identifica determinismul teoretic global cu cel statistic. Determinismul statistic constituie un aspect al determinismului global, dar el nu elimin\u0103 cu totul din existen\u0163a pe cel dinamic. \u00cen corelarea dintre ele st\u0103 tocmai superioritatea modului de g\u00e2ndire dialectic.
Nu se poate contesta total existen\u0163a unor aspecte dinamice ale realit\u0103\u0163ii \u00een microcosm, dup\u0103 cum nu se poate contesta elementul de necesitate, de ordine fixat \u00een legile statistice ale microcosmului. De altfel, principalele progrese ale fizicii microcosmului din ultimele decenii, cu deosebire ale fizicii particulelor elementare, relev\u0103 c\u0103 la temelia lor se afl\u0103 rodnica idee metodologic\u0103 a cauzalit\u0103\u0163ii \u015fi constantele ca expresie a ordinii. Este suficient s\u0103 amintim c\u0103 studiul notelor esen\u0163iale ale tuturor particulelor elementare este cl\u0103dit pe ideea unei constante a masei, a energiei, a sarcinii electrice, a momentului magnetic etc., care, \u00eembinate, ofer\u0103 imaginea unei anumite clase de particule elementare.
Departe de a anula ideea fundamental\u0103 de necesitate, de ordine \u015fi de cauzare, fizica microcosmului ofer\u0103 terenul unor ample teoretiz\u0103ri referitoare la universalitatea acestor tr\u0103s\u0103turi, evident corelate cu cele ale \u00eent\u00e2mpl\u0103torului, ale dezordinii de diferite grade \u015fi nivele.<\/p>\n

Determinismul mecanicist, ale c\u0103rui principii au fost formulate \u00een limbajul \u015ftiin\u0163ei de Laplace \u015fi \u00een limbajul filozofic de Holbach \u00een \u201cSistemul naturii\u201d, extrapoleaz\u0103 ilicit la ansamblul universului acele moduri de determinare sesizabile \u00een sisteme \u00eenchise, unde putem izola anumite tipuri de totalitatea interac\u0163iunilor, unde determin\u0103rile ne apar finite \u015fi univoce. Spre exemplu, constat\u00e2nd c\u0103 \u00een mi\u015fcarea mecanic\u0103 a macrocorpurilor deplasarea cu vitez\u0103 mic\u0103 nu modific\u0103 masa, apare fireasc\u0103 \u00een acest cadru de referin\u0163\u0103 reducerea variet\u0103\u0163ii maselor la punctul material sau corpul rigid, ca atare \u015fi neglijarea repercusiunii observa\u0163iei asupra sistemului observat, a condi\u0163ion\u0103rilor complexe \u015fi cauzelor indirecte, a hazardului \u015fi finalit\u0103\u0163ii. Determinismul mecanicist apeleaz\u0103 la extrapol\u0103ri, confer\u0103 determin\u0103rilor din mi\u015fcarea mecanic\u0103 a macrocorpurilor suveranitatea absolut\u0103 pe care nu au temei s\u0103 \u015fi-o revendice, este exclusivist \u015fi reduc\u0163ionist. Este exclusivist pentru c\u0103 privilegiaz\u0103 cauzalitatea fa\u0163\u0103 de alte modalit\u0103\u0163i determinative, elimin\u0103 \u00eent\u00e2mplarea, probabilitatea \u015fi finalitatea. \u015ei este reduc\u0163ionist pentru c\u0103 se sprijin\u0103 pe o tripl\u0103 reduc\u0163ie: reducerea necesit\u0103\u0163ii \u015fi legii la cauzalitate (deci \u015fi a legilor statistice la legi dinamice, care stabilesc raporturi univoce \u00eentre starea ini\u0163ial\u0103 \u015fi cea final\u0103), reducea complexului la simplu \u015fi a superiorului la inferior \u015fi reducerea principiului determinismului la principiul previziunii certe a desf\u0103\u015fur\u0103rii fenomenelor.
Considerarea determinismului sub forma sa mecanicist\u0103 conduce la reprezentarea unui univers \u00een care totul este determinat p\u00e2n\u0103 \u00een cele mai mici detalii, \u00een care nu mai exist\u0103 spa\u0163iu al creativit\u0103\u0163ii \u015fi, ca atare \u00eens\u0103\u015fi punerea problemei libert\u0103\u0163ii umane devine lipsit\u0103 de sens. Se ajunge astfel la antinomia: sau determinism f\u0103r\u0103 libertate, sau libertate f\u0103r\u0103 determinism. Aceast\u0103 concep\u0163ie nu este lipsit\u0103 de o unui determinism global de tip mecanicist dec\u00e2t fie prin existen\u0163a unei con\u015ftiin\u0163e universale ambiguitate originar\u0103. Suntem \u00eendrept\u0103\u0163i\u0163i s\u0103 ne \u00eentreb\u0103m \u00eempreun\u0103 cu Max Planck: cum se poate explica func\u0163ionarea apte s\u0103-l sus\u0163in\u0103 \u015fi s\u0103-l urm\u0103reasc\u0103 p\u00e2n\u0103 \u00een cele mai mici detalii, fie prin \u00eenglobarea voin\u0163ei umane \u00eentr-o re\u0163ea inuman\u0103 de cauze \u015fi efecte \u00een care, paradoxal, ea devine singurul principiu ordonator? Fatalismul \u00eencearc\u0103 s\u0103 scape de aceast\u0103 ambiguitate opt\u00e2nd pentru ordinea suprauman\u0103 a unei lumi guvernate de o necesitate inexorabil\u0103 \u015fi proclam\u00e2nd inutilitatea oric\u0103rui efort omenesc \u00een fa\u0163a implacabilei desf\u0103\u015fur\u0103ri a faptelor, iar indeterminismul apel\u00e2nd la ordinea inuman\u0103 a unei lumi a contingen\u0163ei pure \u00een care dispar orice repere pentru alegerile, deciziile \u015fi actele umane, ceea ce conduce la exaltare unui efort sisific, privat de libertate chiar \u00een momentul \u00een care crede c\u0103 \u015fi-o asum\u0103.
Rezult\u0103 c\u0103 antinomia \u201csau determinism, sau libertate\u201d este caracteristic\u0103 nu pentru orice abordare determinist\u0103, ci numai pentru determinismul mecanicist, fie c\u0103 acesta este afirmat explicit ca absolut, fie c\u0103 este considerat doar implicit ca unicul posibil. Cum remarca subtil G. Belot, dac\u0103 determinismul pare uneori opus libert\u0103\u0163ii este numai pentru c\u0103 \u00eel consider\u0103m sub forma unui determinism mecanic, ale c\u0103rui elemente (umane pe de o parte, supraumane sau inumane pe de alta) sunt exterioare unele altora; or, o determinare exterioar\u0103 este o constr\u00e2ngere \u015fi contravine flagrant manifest\u0103rii libert\u0103\u0163ii umane. Concep\u0163iile moderne \u00een diferite \u015ftiin\u0163e (fizic\u0103, fiziologie, psihologie, antropologie cultural\u0103, sociologie etc.) au deschid \u00eens\u0103 adev\u0103rata cale pentru dep\u0103\u015firea vechiului determinism printr-un determinism nou, dialectic, prin care \u015ftiin\u0163a a devenit \u00een fond mai uman\u0103 \u015fi mai apropiat\u0103 de complexitatea caleidoscopic\u0103 a vie\u0163ii.
Un asemenea determinism, suficient de precis pentru a situa libertatea \u00een cadrul lui \u00een raport cu circumstan\u0163e determinate de ac\u0163iune, dar suficient de flexibil \u015fi nuan\u0163at pentru a-i oferi \u201cspa\u0163iu\u201d de creativitate \u015fi semnifica\u0163ie uman\u0103 autentic\u0103, este determinismul dialectic. Coordonatele acestui determinism dialectic, totalizator, antireduc\u0163ionist, probabilist \u015fi apt s\u0103 realizeze la scar\u0103 uman\u0103 sinteza obiectivului \u015fi subiectivului (implicit a necesit\u0103\u0163ii \u015fi libert\u0103\u0163ii), au fost trasate \u00een lucr\u0103rile de specialitate \u015fi s-au \u00eembog\u0103\u0163it \u015fi aprofundat gra\u0163ie cuceririlor \u015ftiin\u0163ei contemporane.
Implic\u00e2nd o activitate practic\u0103 structurat\u0103, dar \u015fi structurant\u0103, op\u0163iuni axiologice \u015fi proiecte, alegeri \u00eentre c\u0103i de ac\u0163iune posibile, angajarea sintetic\u0103 original\u0103 \u015fi creatoare a subiectivit\u0103\u0163ii umane \u00een dublul ei raport cu situa\u0163iile externe \u015fi structura intern\u0103 a personalit\u0103\u0163ii, determinismul insereaz\u0103 \u00een textura sa, al scar\u0103 uman\u0103, libertatea. Definind libertatea \u00eentr-o prim\u0103 instan\u0163\u0103, \u00eempreun\u0103 cu J.P. Santre, ca \u201cmica mi\u015fcare care face dintr-un individ totalmente condi\u0163ionat social o persoan\u0103 care nu restituie totalitatea a ceea ce a primit \u00een condi\u0163ionarea sa\u201d, constat\u0103m, chiar \u00eenainte de a intra \u00eentr-o analiz\u0103 mai detaliat\u0103, c\u00e2t de fertil\u0103 este concep\u0163ia despre determinismul social pentru explicarea \u015fi aprofundarea lui. C\u0103ci, a\u015fa cum spune Engels, libertatea nu const\u0103 \u00een visata independen\u0163\u0103 fa\u0163\u0103 de determin\u0103rile obiective, ci \u201c\u00een cunoa\u015fterea acestora \u015fi \u00een posibilitatea deschis\u0103 prin acest fapt de a le pune sistematic \u00een ac\u0163iune pentru atingerea anumitor scopuri\u201d.<\/div>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Orice cercetare a determinismului \u00een fizic\u0103 porne\u015fte de la caracterizarea determinismului mecanic laplacean ca teorie a necesit\u0103\u0163ii absolute, a legilor de fier, a identit\u0103\u0163ii des\u0103v\u00e2r\u015fite dintre efect \u015fi cauz\u0103, a explic\u0103rii rela\u0163iilor dintre obiecte \u015fi a succesiunii st\u0103rilor printr-o liniaritate perfect\u0103 sub ac\u0163iunea unor cauze exclusiv exterioare. \u00cen evolu\u0163ia g\u00e2ndirii fizice, teoria electromagnetismului a \u00eent\u0103rit […]<\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":[],"categories":[1],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/cvnextjob.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/108717"}],"collection":[{"href":"https:\/\/cvnextjob.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/cvnextjob.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/cvnextjob.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/cvnextjob.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=108717"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/cvnextjob.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/108717\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/cvnextjob.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=108717"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/cvnextjob.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=108717"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/cvnextjob.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=108717"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}