{"id":108716,"date":"2018-02-14T03:39:00","date_gmt":"2018-02-14T03:39:00","guid":{"rendered":""},"modified":"2023-01-08T10:46:08","modified_gmt":"2023-01-08T10:46:08","slug":"viata-si-opera-lui-platon-3","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/cvnextjob.com\/index.php\/2018\/02\/14\/viata-si-opera-lui-platon-3\/","title":{"rendered":"Via\u0163a \u015fi opera lui Platon"},"content":{"rendered":"
<\/div>

<\/h3>\n
Platon (427-347 \u00ee.e.n.). Numele adev\u0103rat a lui Platon este Aristokeles. A fost numit Platon datotit\u0103 chipului s\u0103u viguros. Descendent dintr-o familie nobil\u0103 \u2013 dup\u0103 mam\u0103 \u00eenrudit cu Solon \u015fi dup\u0103 tat\u0103 din neamul regesc al codrizilor \u2013 Platon prime\u015fte o educa\u0163ie aleas\u0103. \u00cen tinere\u0163e s-a ocupat de poezie \u015fi pictur\u0103. La v\u00eersta de 20 de ani, venind s\u0103 participe la un concurs de poezie l-a \u00eent\u00eelnit \u015fi l-a ascultat pe Socrate. Puternic impresionat de \u00een\u0163elepciunea acestuia, el se dezice pentru totdeuna de poezie \u015fi devine elevul lui Socrate \u015fi nu l-a mai p\u0103r\u0103sit p\u00een\u0103 la moartea acestuia \u00een anul 399. Zguduit ad\u00eenc de moartea iubitului s\u0103u \u00eenv\u00ee\u0163\u0103tor, Platon pleac\u0103 \u00eentr-un \u015fir de c\u0103l\u0103torii.
Platon se refugiaz\u0103 o vreme la Megara, unde se bucur\u0103 de prezen\u0163a lui Euclid, un alt elev al mentorului s\u0103u. A \u00eentreprins, apoi, mai multe c\u0103l\u0103torii la Siracuza, \u00een Sicilia, \u00een vederea aplic\u0103rii acolo a reformelor politice propuse de c\u0103tre el, prin a\u015fa numite constitu\u0163ii.
Convingerea l-a \u00eenso\u0163it toat\u0103 via\u0163a, a fost aceea c\u0103 ac\u0163iunea politic\u0103, respectiv deciziile politice drepte, pot fi bazate numai pe o cunoa\u015ftere profund\u0103, adic\u0103 pe filosofia autentic\u0103. Din aceast\u0103 perspectiv\u0103 trebuie interpretat\u0103 maxima sa politic\u0103: ori filosofii ar trebui s\u0103 fie regi, ori regii s\u0103 devin\u0103 filosofi.
Prima mare c\u0103l\u0103torie \u00een agara Greciei Mici, \u00eentreprins\u0103 \u00een mod cert, este realizat\u0103 de c\u0103tre Platon la v\u00eersta de 40 de ani \u00een Italia de Sud (Sicilia), numit\u0103 \u00een acea vreme Grecia Mare. Cu acest prilej i-a cunoscut direct pe unii pitagoreici, precum Archytas din Taren, care preda aici. La curtea din Seracuza a tiranului Dionysos cel B\u0103tr\u00een l-a cunoscut \u015fi pe Dio, cumnatul acestuia, pe care a \u00eencercat s\u0103-l c\u00ee\u015ftige pentru ideile sale de form\u0103 politic\u0103. De acest episod al vie\u0163ii lui Platon se leag\u0103 una dintre pu\u0163inile tradi\u0163ii \u00eendoielnicie referitoare la biografia sa: se spune c\u0103 Dionysos cel B\u0103tr\u00een l-a v\u00eendut pe Platon ca sclav \u00een Egina, deoarece \u00eei considera sup\u0103r\u0103toare prezen\u0163a \u00een Siracuza. Prietinii ar fi fost aceea care l-ar fi cump\u0103rat \u015fi eliberat din sclavie, dar acest lucru nu a putut s\u0103 \u00eempedice ca dezam\u0103girea lui Platon s\u0103 fie foarte mare. Mul\u0163i comentatori ai biografiei sale consider\u0103 c\u0103, de\u015fi exist\u0103 multe \u00eendoieli legate de veridicitatea acestei \u00eent\u00eempl\u0103ri, ea ar pute axplica, totu\u015fi hot\u0103r\u00eerea lui Platon de a se retrage din politic\u0103 \u015fi de a deschide o \u015fcoal\u0103 filosofic\u0103 \u00een Atena, celebra Academiei.
Numele \u015fcolii sale a provenit de la pia\u0163a dedicat\u0103 lui Heros Akademus, aflat\u0103 \u00een apropiere. Organizarea \u015fcolii se aseam\u0103n\u0103 oarecum cu cea a societ\u0103\u0163ilor pitagoreice, fiind bazat\u0103 pe principiul irarhiei. Activitatea sa \u00een cadrul academiei nu a \u00eensemnat, \u00eens\u0103, pentru Platon, o retragere definitiv\u0103 din politic\u0103. Se pare c\u0103 unul dintre obiectivele cele mai importante ale \u015fcolii sale, care va func\u0163iona aproape 1000 de ani, a fost acela de a contribui la preg\u0103tirea politic\u0103 a celor care urmau s\u0103 poarte r\u0103spunderea treburilor publice. Se spune c\u0103 pe frontonul Academiei erau trecute cuvintele: \u201eCine nu e geometru nu poate intra aici\u201d. Nici acest lucru nu poate fi certificat \u00een mod absolut; este sigur, \u00eens\u0103, c\u0103 matematica (geometria) a jucat un rol deosebit at\u00eet \u00een structurarea planurilor de studii \u00een Academie, c\u00eet \u015fi-n fundamentarea teoriei metafizice a lui Platon. Academia lui Platon va func\u0163iona p\u00een\u0103 \u00een anul 529 e.n., c\u00eend \u00cemp\u0103ratul Iustinian a emis ordinul de \u00eenchidere, nu at\u00eet din motive ideologice \u2013 cre\u015ftinismul devenise de mult timp greligie oficial\u0103 \u00een imperiu \u2013, c\u00eet, se pare, din dorin\u0163a de a-\u015fi \u00eensu\u015fi averea considerabil\u0103 a acestui a\u015fez\u0103m\u00eent cultural. Momentul \u00eenchiderii \u015fcolii este considerat a reprezenta linia de separare clar\u0103 \u00eentre platonismul p\u0103g\u00een \u015fi cel cre\u015ftin (vezi capitolul Augustin).
Platon \u00eentreprinde o a doua mare c\u0103l\u0103torie \u00een Sicilia la v\u00eersta de peste 60 de ani, \u00een timpul domniei lui Dionysos cel T\u00een\u0103r, urma\u015ful celui B\u0103tr\u00een. Acualul tiran p\u0103rea s\u0103 fie extrem de interesat de filosofie \u015fi de introducerea unor reforme politice \u00een statul s\u0103u. Probabil c\u0103 Platon a fost deosebit atras de perspectiva de a putea pune \u00een practic\u0103 teoria sa despre constitu\u0163ia unui stat ideal. Dar \u015fi de aceast\u0103 dat\u0103, deci s-a dedicat cu toat\u0103 fiin\u0163a acestui proiect, ac\u0163iunea sa este sortit\u0103 e\u015fecului, \u00eentruc\u00eet Platon este suspectat c\u0103 preg\u0103te\u015fte o r\u0103sturnare a puterii. Platon \u00eentreprinde ultima c\u0103l\u0103torie \u00een Italia de sud peste 4 ani. E\u015fecul definitiv al proiectului s\u0103u de a pune \u00een practic\u0103 teoria sa despre stat \u00eel determin\u0103 s\u0103 se dedice p\u00een\u0103 la moarte doar treburilor din cadrul Academiei.
Platon s-a stins din via\u0163\u0103 \u00een anul 347, la v\u00eersta de 80 de ani.<\/p>\n

Opera lui Platon<\/p>\n

Cea mai important\u0103 parte a operei sale o reprezint\u0103 celebrele dialoguri, lucr\u0103ri \u00een care abordarea unei anumite probleme filosofice se realizeaz\u0103, de regul\u0103, prin dialogul dintre Socrate (ca personaj central) \u015fi diver\u015fi cet\u0103\u0163eni atenieni. Dialogurile sale sunt adev\u0103rate capodopere filosofico \u2013 literare, ne\u00eentrecute prin frumuse\u0163ea \u015fi profunzimea lor. Personajul principal al tuturor dialogurilor este Socrate. Opera lui Platon reprezint\u0103 astfel un elogiu adus \u00eenv\u0103\u0163\u0103torului iubit, condamnat pe nedrept \u015fi a c\u0103rui memoriei vrea s-o reabiliteze. Pentru a facilita studierea operei platonice, cercet\u0103torii \u00eempart dialogurile \u00een trei categorii, conform perioadelor de evolu\u0163iei sufleteasc\u0103 a filosofului: dialogurile scrise \u00een tinere\u0163e, numite \u201esocratice\u201d, deoarece unele dintre ele au fos scrise, probabil, \u00eenc\u0103 \u00een timpul vie\u0163ii lui Socrate, dialoguri de maturitate \u015fi, \u00een sf\u00eer\u015fit dialoguri de b\u0103tr\u00eene\u0163e. Exist\u0103 \u015fi lucr\u0103ri care nu – au caracter de dialog, ca Ap\u0103rarea lui Socrate sau ca cele treisprezece scrisori, din r\u00eendul c\u0103rora doar cea de-a \u015faptea este considerat\u0103 autentic\u0103. Ca \u015fi \u00een cazul multor altor filosofi antici (Pitagora, Aristotel), se pare, c\u0103 al\u0103turi de opera scris\u0103 a lui Platon, exist\u0103 \u015fi o importan\u0163\u0103, parte a g\u00eendirii sale care a fost cunoscut\u0103 doar de c\u0103tre discipolii s\u0103i. Aceast\u0103 parte ne \u2013 (sau incomplet) cunoscut\u0103 a g\u00eendirii platoniciene este constituit\u0103 at\u00eet din interven\u0163iile filosofului la cursul Academiei, c\u00eet \u015fi, se pare, din ideile care l-au apropiat pe Platon, la v\u00eersta a treia, tot mai mult de mistica pitagoreic\u0103. \u00cen deja amintita scrisoare a \u015faptea exist\u0103 urm\u0103torul mesaj: \u201eNu exist\u0103 nici o lucrare a mea despre aceast\u0103 tematic\u0103, nici nu va exista, pentru c\u0103 ea nu poate fi comunicat\u0103 prin cuvinte, ca alte \u00eenv\u0103\u0163\u0103turi …\u201d Aristotel, care vorbe\u015fte nu numai o dat\u0103 de \u00eenv\u0103\u0163\u0103turile nescrise ale lui Platon, a sus\u0163inut ideea c\u0103, spre sf\u00eer\u015fitul vie\u0163ii sale, Platon ar fi \u00eembr\u0103\u0163i\u015fat teoria numerelor de la pitagoreici, ceea ce a dus la o asimilare a ideilor (platonice) cu numerele (pitagoreice). Unele p\u0103r\u0163i ale g\u00eendirii sale pot fi reconstituite pe baza notelor unor discipoli: este cazul, de pild\u0103, al prelegerii lui Platon: \u201eDespre bine\u201d, care ne arat\u0103 o posibil\u0103 direc\u0163ie uramat\u0103 de g\u00eendirea lui Platon, \u00een afar\u0103 de cea din dialoguri.
Platon este continuatorul \u015fi des\u0103v\u00eer\u015fitorul concep\u0163ii socratice. Impresionat de descoperirea lui Socrate, Platon o generalizeaz\u0103 \u015fi o reinterpreteaz\u0103. El aprofundeaz\u0103 conceptul (no\u0163iunea) socratic \u015fi \u00eel transform\u0103 \u00een \u201eidee\u201d. Tot ce exist\u0103 are un corespondent conceptual. Astfel de no\u0163iuni generale ale celor ce exist\u0103 aievea, scrie Aristotel, el le-a numit Idei, spun\u00eend c\u0103 lucrurile stau \u00een afara accestora \u015fi \u00ee\u015fi cap\u0103t\u0103 denumirea dup\u0103 ele. Astfel se contituie teoria Ideilor a lui Platon conform c\u0103reia conceptele, no\u0163iunile generale cap\u0103t\u0103 o existen\u0163\u0103 de sine st\u0103t\u0103toare,, independent\u0103 de cea a lucrurilor. Ideea este, deci, conceptul ontologizat.
Din cele relatate mai sus observ\u0103m c\u0103 Platon dep\u0103\u015fe\u015fte cu mult pe Socrate. Dac\u0103 pentru Socrate ideile sunt no\u0163iuni, concepte (adic\u0103 rezultat al activi\u0163\u0103\u0163ii intelectuale), apoi pentru Platon ideile sunt \u00eens\u0103\u015fi existen\u0163a \u00een toat\u0103 plenitudinea ei (lucrurile din lume \u00ee\u015fi au \u00een ea temeiul s\u0103u). Noi avem ideea fumosului ca no\u0163iune fiindc\u0103 obiectul ei, ca frumosul \u00een sine este o esen\u0163\u0103 absolut\u0103. Aceste idei sunt existen\u0163a autentic\u0103. Numai acele idei pot fi cunoscute de c\u0103tre ra\u0163iune, deoarece totul \u00een afar\u0103 de ele se desface \u00eentr-o continu\u0103 schimbare \u015fi poate produce doar o percep\u0163ie.
Teoria ideilor este esen\u0163a \u015fi punctul culminant al filosofiei platonice. Ce reprezint\u0103 aceast\u0103 teorie a ideilor \u015fi cum ajunge Platon la formularea ei? Platon n-a expus \u00een nici un dialog al s\u0103u, \u00eentr-un mod sistematic teoria sa despre idei. O preg\u0103tire epistemologic\u0103 a acestei teorii o g\u0103sim \u00een dialogul \u201eTectet\u201d. Ca \u015fi Socrate, Platon sus\u0163ine c\u0103 sim\u0163urile ne dau doar cuno\u015ftin\u0163e relative. Adev\u0103rul poate fi cunoscur doar cu ra\u0163iunea. Dac\u0103 sim\u0163urile ne aduc cunoa\u015fterea lumii neschimb\u0103toare a ideilor. Aceasta este doar punctul de pornire. \u00cen genere, \u00een dialogurile din prima perioad\u0103, teoria ideilor lipse\u015fte sau, cel mult, e abia sugerat\u0103 uneori. Preocup\u0103rile lui Platon se \u00eendreapt\u0103, continu\u00eend linia lui Socrate, spre domeniul valorilor etico-estetice. Scopul s\u0103u principal este respingerea relativismului axiologic al sofi\u015ftilor. Platon avea s\u0103 cure\u0163e valorile de orice relativitate \u015fi s\u0103 le acorde statutul unor existen\u0163e \u00een sine, independente. Teoria ideilor apre, deci din nevoia asigur\u0103rii ontologice a valorilor \u015fi se manifest\u0103 ini\u0163ial ca o ontologie a valorilor. Nu f\u0103r\u0103 rezerv\u0103 \u015fi ezit\u0103ri ea va deveni apoi o ontologie general\u0103.
Un rol important \u00een elaborarea teoriei Ideilor a revenit sugestiilor matematicii, a\u015fa cum le-a interpretat platon. Conform \u00eenv\u0103\u0163\u0103turii lui Platon, existen\u0163a se scindeaz\u0103 \u00een dou\u0103 lumi radical deosebite: lumea Ideilor, accesibil\u0103 numai inteligen\u0163ei \u015fi numit\u0103 de aceea lume inteligibil\u0103, drept urmare, lumea sensibil\u0103. Ideile sunt, potrivit acestei ontologii, existen\u0163e reale, de\u015fi nesensibile. Realitatea, pentru Platon, nu se identific\u0103 cu materialitate. De\u015fi nu sunt materiale, Ideile sunt reale, ba chiar sunt mai reale, \u00een plan ontologic, dec\u00eet lucrurile. Transcenden\u0163a lor \u00een raport cu lucrurile este o tez\u0103 esen\u0163ial\u0103 a platonismului. Ideile alc\u0103tuiesc un domeniu ontologic deosebit de cel al lucrurilor individuale. Pentru a le caracteriza, Platon utilizeaz\u0103 concep\u0163ia eleat\u0103: Ideile sunt unice, imobile, imuabile, eterne, absolute, izolate unele de altele. Pentru descrierea lumii lucrurilor, el \u00eentrebuin\u0163eaz\u0103 termenii teoriei devenirii: lucrurile sunt schimb\u0103toare, ele apar \u015fi dispar, sunt \u00een continu\u0103 mi\u015fcare \u015fi transformare \u015fi p\u0103trunse de contradic\u0163ii.
Potrivit celebrei alegorii a pe\u015fterii din partea a VII-a a dialogului \u201eRepublica\u201d, lucrurile sunt umbre palide, incon\u015ftiente ale Ideilor, care sunt adev\u0103rata realitate. Ideile mereu exist\u0103 \u015fi nu devin nicic\u00eend, iar lucrurile sunt mereu \u00een devenire, dar nu exist\u0103 niciodat\u0103. Ceea ce r\u0103m\u00eene mereu cu sine identic poate fi cunoscut numai prin g\u00eendire, iar ceea ce mereu se schimb\u0103, f\u0103r\u0103 a fi o existen\u0163\u0103 adev\u0103rat\u0103, prin intermediul sim\u0163urilor. Cea dint\u00eei (ideea) este prototipul, cea de pe urm\u0103 (lumea lucrurilor) numai copia lor.
Astfel, teza principal\u0103 a \u00eenv\u0103\u0163\u0103turii platonice const\u0103 \u00een afirmarea unei lumi a ideilor care const\u0103 \u00een afirmarea realit\u0103\u0163ii unei lumi a ideilor care con\u0163ine esen\u0163ele, modelele tuturor lucrurilor. \u00cen \u201emitul cavernei\u201d din dialogul \u201eRepublica\u201d Platon descrie cum trebuie \u00een\u0163eleas\u0103 aceast\u0103 lume a ideilor. Oamenii sunt compara\u0163i de el cu ni\u015fte prizonieri, lega\u0163i \u00eentr-o pe\u015fter\u0103. Ei nu pot privi \u00eenapoi \u015fi nu v\u0103d lumina Soarelui care lumineaz\u0103 din spate. \u00cen fa\u0163a lor ei v\u0103d doar umbrele obiectelor \u015fi propria lor umbr\u0103, proiectate pe pere\u0163ii pe\u015fterii. Pe\u015ftera este lumea sensibil\u0103, prizonierii sunt oamenii. Sim\u0163urile ne creaz\u0103 iluzia c\u0103 umbrele, pe care le vedem, sunt unica lume real\u0103. Noi vedem doar lucrurile sensibile, care sunt doar ni\u015fte umbre ale prototipului etern. Pe calea perceperii noi nu vom ajunge niciodat\u0103 la cunoa\u015fterea lumii inteligibile a esen\u0163elor metafizice ale lucrurilor. Zadarnic vom privi, de exemplu, lucrurile frumoase sau faptele virtuase, dac\u0103 nu ne vom ad\u00eenci p\u00een\u0103 la cunoa\u015fterea ideii de frumos \u00een sine sau a ideii metafizice de dreptate. Omului \u00eei vine foarte greu s\u0103 se desprind\u0103 de cunoa\u015fterea superficial\u0103 a lucrurilor ca umbre \u015fi s\u0103 se ad\u00eenceasc\u0103 p\u00een\u0103 la cuna\u015fterea esen\u0163elor. Smuls cu for\u0163\u0103 din pe\u015fter\u0103 \u015fi adus la lumina Soarelui, prizonierul nu este \u00een stare s\u0103 vad\u0103 nimic: lumina \u00eel orbe\u015fte. Pentru a fi \u00een stare s\u0103 cunoasc\u0103 esen\u0163ele, prizonierul trebuie mai \u00eent\u00eei s\u0103-\u015fi obi\u015fnuiasc\u0103 ochii, s\u0103 vad\u0103 lumina. O dat\u0103 ce a c\u0103zut lumina, \u00eens\u0103, el nu mai dore\u015fte s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 \u00een pe\u015fter\u0103. El \u015ftie deja c\u0103 realitatea adev\u0103rat\u0103 nu este cea a umbrelor, a sensibilului, dar aceea care o cunoa\u015ftem prin inteligen\u0163\u0103.
Omul ajunge la cunoa\u015fterea ideilor prin mai multe trepte. Prima treapt\u0103, scrie el \u00een dialogul \u201eRepublica\u201d este opinia. Treapta a doua este cunoa\u015fterea logic\u0103 ori no\u0163ional\u0103, superioar\u0103 primei. Pentru a cunoa\u015fte esen\u0163ele trebui s\u0103 trecem \u015fi dincolo de cunoa\u015fterea logic\u0103 ori na\u0163ional\u0103, superoar\u0103 primei. Pentru a cunoa\u015fte esen\u0163ele trebuie s\u0103 trecem \u015fi dincolo de cunoa\u015fterea logic\u0103. Treapta a treia este cunoa\u015fterea intuitiv\u0103, care ne aduce la cunoa\u015fterea ideilor. Platon nume\u015fte aceast\u0103 intui\u0163ie reamintire. Reamintirea aici nu trebuie confundat\u0103 cu memoria obi\u015fnuit\u0103. Ea este inutil\u0103 lumii inteligibile. Pentru a explica sensul acestei reamintiri, Platon recurge la mitul, conform c\u0103ruia sufletul omului a intuit ideile \u00een stare de preexisten\u0163\u0103, \u00eentr-o alt\u0103 lume, \u00eentr-o alt\u0103 via\u0163\u0103 pe care el a tr\u0103it-o deja. La venirea lui \u00een lumea aceasta \u015fi intrarea sa \u00een corp, sufletul a uitat iar\u0103\u015fi aceste idei. Reamintirea lor este trezit\u0103 \u00een clipa \u00een care omul prive\u015fte obiectele din aceast\u0103 lume, ce au asem\u0103nare cu Ideile, intuite \u00een starea de preexisten\u0163\u0103.
La contemplarea ideilor, filosofii pot ajunge numai \u00een m\u0103sura \u00een care ei se pot desc\u0103tu\u015fa de corpul lor. Corpul este o mare piedic\u0103 pentru suflet, \u0163in\u00eendu-l \u00een lumea sim\u0163urilor \u015fi a aparen\u0163elor, el \u00eei fr\u00eeneaz\u0103 tendin\u0163a c\u0103tre \u015ftiin\u0163\u0103 \u015fi virtute, c\u0103tre binele \u015fi frumosul etern. Anume de aceea \u00een dialogul \u201ePhaidon\u201d, Socrate nu sper\u0103 s\u0103 ajung\u0103 la cuno\u015ftin\u0163a des\u0103v\u00eer\u015fit\u0103 dec\u00eet atunci c\u00eend sufletul se va elibera definitiv de corp. Sufletul a existat totdeuna, el este nemuritor. Aceasta \u015fi face posibil\u0103 Intui\u0163ia Ideilor prin reminiscen\u0163\u0103. Sufletul a cunoscut deja aceste idei \u00eentr-o alt\u0103 via\u0163\u0103, de aceea esen\u0163a lui este etern\u0103. \u00cenchis \u00een corp ca \u00eentr-o cetate el \u00ee\u015fi p\u0103streaza totu\u015fi esen\u0163a sa pur\u0103. Sufletul este simplu, el nu se mai poate descompune \u015fi de aceea este nemuritor. Corpul, dimpotriv\u0103, este compus \u015fi supus pieririi. Scopul filosofului este de a purifica sufletul de viciile impuse de corp \u015fi de a-l re\u00eentoarce la esen\u0163a sa original\u0103.
Ideile sunt nu numai temeiul obiectelor lumii, dar \u015fi scopul c\u0103tre care se \u00eendreapt\u0103 sufletul omului. Numai filosofii reu\u015fesc s\u0103 se elibereze din priezonieratul lumii sensibile \u015fi s\u0103 se ridice la intui\u0163ia divinului, a ideilor eterne. \u00cen clipa \u00een care sufletul nostru prive\u015fte o form\u0103 frumoas\u0103, spun Platon, \u00een el se treze\u015fte reamintirea frumosului original, pe care l-a intuit c\u00eendva. \u00cen sufletul nostru se treze\u015fte atunci o nastolgie de ne\u00eenvins dup\u0103 acel prototip etern. Aceast\u0103 nostalgie ne m\u00een\u0103 cu o putere demonic\u0103 \u00eendemn\u00eendu-ne s\u0103 realiz\u0103m \u00een lumea aceasta o copie a prototipului etern. Aceast\u0103 nostalgie a sufletului nostru dup\u0103 lumea ve\u015fnic\u0103 a prototipurilor eterne, dup\u0103 Bine, Frumos \u015fi adev\u0103r este exprimat\u0103 de Platon prin no\u0163iunea de \u201eEros\u201d. \u00cen dialogurile \u201ePhaidon\u201d \u015fi \u201eSympozion\u201d, Platon define\u015fte \u201eErosul\u201d ca n\u0103zuin\u0163a ce mi\u015fc\u0103 sufletul filosofului spre lumea Ideilor, intuite c\u00eendva \u00eentr-o alt\u0103 lume. Erosul este for\u0163a care \u00eel determin\u0103 pe om s\u0103 tind\u0103 spre lumea Ideilor. F\u0103r\u0103 de el lumea senzorial\u0103 \u015fi lumea Ideilor ar fi sortite s\u0103 stea una \u00een fa\u0163a alteia, izolate \u015fi f\u0103r\u0103 nici o \u015fans\u0103 de a mai fi cumva legate. \u00centre cele dou\u0103 lumi exist\u0103 doar o direc\u0163ie de mi\u015fcare: de la obiecte spre idei. Sub impresia lucrurilor \u015fi datorit\u0103 Erosului omul presimte c\u0103 undeva este o lume etern\u0103 a ideilor \u015fi este cuprins de o nostalgie dup\u0103 aceast\u0103 lume. Dac\u0103 n-ar fi Erosul \u00eentre cele dou\u0103 lumi nu ar fi nici o mi\u015fcare. Erosul \u00eei ofer\u0103 omului \u015fansa de a cunoa\u015fte lumea etern\u0103 a ideilor.
Platon consider\u0103 c\u0103 sufletul omului este rupt din lumea ideilor \u015fi de aceea este de origine divin\u0103. \u015ei dac\u0103 un corp material este atras \u00een jos, apoi sufletul, datorit\u0103 Erosului, este atras \u00een sus. Totul \u00een lume tinde s\u0103 ocupe un loc conform naturii sale. De aceea sufletul este atras de lumea divinului. El este \u00eempins spre aceast\u0103 lume de for\u0163a Erosului. Erosul face ca sufletul s\u0103 se simt\u0103 \u00een lumea lucrurilor doar un oaspete temporar, patria c\u0103ruia este lume Ideilor.
Prin persoana lui Socrate \u00een dialogul \u201eSymposion\u201d, Platon explic\u0103 cum \u00een\u0163elege el acest Eros. Dac\u0103 interlocuitorii lui Socrate \u00een\u0163elegeau Erosul ca pe un Dumnezeu fericit \u015fi frumos, apoi Socrate spune c\u0103 Erosul este n\u0103zuin\u0163a \u015fi nostalgia dup\u0103 Bine, Frumos \u015fi Adev\u0103r. Cine este deja \u00een posesia adev\u0103rului perfect, al Frumosului \u015fi al Binelui, cum sunt, de exemplu, zeii, acela nu cunoa\u015fte aceast\u0103 n\u0103zuin\u0163\u0103 c\u0103ci se n\u0103zuie\u015fte doar spre ceea c\u0103 cineva nu are. Erosul nu este nici frumos, nici r\u0103u, nici bun. El nu este nici zeu nici om, dar este ceva de mijloc \u2013 un demon. El este ceva \u00eentre muritor \u015fi nemuritor, \u00eentre \u00een\u0163elepciune \u015fi lips\u0103 de ra\u0163iune \u015fi de aceea este mereu animat de o anumit\u0103 tendin\u0163\u0103. Erosul este iubirea prototipului etern al Binelui, Frumosului \u015fi Adev\u0103rului, nostalgia \u015fi n\u0103zuin\u0163a spre ele \u015fi nicidecum posesia lor. Erosul este simbolul eficien\u0163ei \u015fi al ve\u015fnicii c\u0103ut\u0103ri. Un eros care ar poseda totul este o contradic\u0163ie. Iubirea platonic\u0103 trebuie \u00een\u0163eleas\u0103 deci ca setea sufletului nostru dup\u0103 tot ce este divin. N\u0103zuin\u0163a spre nemurire. Ideile sunt scopul c\u0103tre care tind toate lucrurile. Ele sunt cauza tuturor transform\u0103rilor din lume. R\u0103m\u00eene de explicat cum ideile nemi\u015fcate, neschimb\u0103toare pot fi cauza transform\u0103rilor. Aceasta ar putea fi \u00een\u0163eles numai privind Ideile ca fiind cauza \u2013 scop.
Teoria Ideilor \u015fi a particip\u0103rii, elaborat\u0103 \u00een dialogurile de maturitate, este supus\u0103 unei ample revizuiri autocritice \u00een dialogurile de b\u0103tr\u00eene\u0163e. Platon p\u0103rase\u015fte forma ini\u0163ial\u0103 rigid\u0103 a teoriei \u015fi \u00eencepe a o corecta \u00eencep\u00eend cu dialogul \u201eParmenide\u201d. Acest dialog con\u0163ine o ampl\u0103 critic\u0103 a teoriei Ideilor, \u00eentreprins\u0103 de \u00eensu\u015fi Platon. El dezv\u0103luie sl\u0103biciunile teoriei Ideilor \u015fi a particip\u0103rii, formuleaz\u0103 argumente \u00een potriva lor, dar f\u0103r\u0103 a se dezice de ele. Dialogul \u201eParmanide\u201d marcheaz\u0103 astfel momentul unei adev\u0103rate crize \u00een evolu\u0163ia g\u00eendirii platoniciene. Filosoful nu d\u0103 \u00eenapoi \u00een fa\u0163a terbilei necesit\u0103\u0163ii de a-\u015fi reconstrui teoria. A renun\u0163a \u00eens\u0103 la ea i se pare inadmisibil, dificult\u0103\u0163ile ce s-ar crea, dc\u0103 am nega teoria ideilor, ar fi mai mari dec\u00eet cele de care ne izbim accept\u00eend-o.
Critica teoriei Ideilor a \u00eenceput, deci, \u00eenc\u0103 \u00een timpul vie\u0163ii lui Platon, dar a fost pe deplin elaborat\u0103 mai t\u00eerziu de c\u0103tre Aristotel. Cu toate neajunsurile ei teoria Ideilor a ridicat \u00een fa\u0163a g\u00eendirii filosofice problemele de mare \u00eensemn\u0103tate. Cea mai de seam\u0103 dintre acestea este problema universalului at\u00eet sub aspectul gnesoelogic. Platon a observat c\u0103 \u015ftiin\u0163a este cunoa\u015fterea universalului este o condi\u0163ie indispensabil\u0103 a posibilit\u0103\u0163ii \u015ftiin\u0163ei. Dar universalul \u015fi esen\u0163a presupun stabilitate, permanen\u0163\u0103, identitate cu sine, care nu pot s\u0103 se afle \u00een lumea lucrurilor ve\u015fnic schimb\u0103toare. Din aceea Platon va presupune c\u0103 universalul exist\u0103 \u00eentr-o lume transcendent\u0103 radical deosebit\u0103 de cea a lucrurilor. Teoria Ideilor este solu\u0163ia idealizat\u0103 a unei probleme reale \u015fi de importan\u0163\u0103 major\u0103pentru cunoa\u015fterea \u015ftiin\u0163ific\u0103. Rezolvarea acestei probleme va fi dat\u0103 par\u0163ial de aristotel. Dar \u00eenainte de a fi rezolvat\u0103 ea trebuie pus\u0103 \u00een mod explicit. Iar meritul lui Palton este de a o fi pus.
Teoria cunoa\u015fterii. \u00cen domeniul gnosiologiei Platon, ca \u015fi \u00een teoria Ideilor, este continuatorul liniei lui Socrate. Aceasta pornise de la ideea c\u0103 adev\u0103rul se afl\u0103 \u00een stare latent\u0103 \u00een mintea omului. Menirea filosofiei \u015fi a filosofului este de a trezi \u015fi de a aduce la via\u0163\u0103 acest adev\u0103r. Cum se explic\u0103 \u00eens\u0103 prezen\u0163a virtual\u0103 a adev\u0103rului \u00een sufletul omenesc? La aceast\u0103 \u00eentrebare Platon r\u0103spunde pornind de la ontologia Ideilor. P\u00een\u0103 a veni pe p\u0103m\u00eent \u015fi a fi \u00eencorporat, sufletul exist\u0103 \u00een lumea Ideilor pure, unde contempl\u0103 Binele, Frumosul, Dreptatea \u015fi celelalte Idei. \u00cen \u00eenchisoarea sa trupeasc\u0103 el p\u0103streaz\u0103 \u00een stare latent\u0103 amintirea celeilalte lumi. Iar atunci c\u00eend prin intermediul sim\u0163urilor, vine \u00een contact cu lucrurile, acestea trezesc \u00een el amintirea Ideilor corespunz\u0103toare. \u00cent\u00eelnind lucrurile frumoase, \u00een suflet se treze\u015fte amintirea Frumosului, \u00eent\u00eelnind fapte drepte, se treze\u015fte \u00een el amintitrea Drept\u0103\u0163ii eterne. Astfel faptul cercet\u0103rii \u015fi al \u00eenv\u0103\u0163\u0103rii nu este dec\u00eet o reamintire.
Cunoa\u015fterea ca reamintire se realizeaz\u0103 dup\u0103 Platon, \u00een mai multe trepte, corespunz\u0103toare profunzimii ei \u015fi \u00een ultim\u0103 instan\u0163\u0103 nivelelor ontologice. Cea dint\u00eei este opinia sau p\u0103rerea. Ea este modalitate de cunoa\u015ftere pe care o \u00eeng\u0103duie lumea sensibil\u0103. Adev\u0103rul opiniei este \u00eentotdeuna numai probabil, el este mereu nesigur \u015fi de aceea opinia este interioar\u0103 \u015ftiin\u0163ei.
Modalitatea a doua de cunoa\u015ftere este \u015ftiin\u0163a. Ea se deosebe\u015fte de opinie prin adev\u0103rul \u015fi certitudinea ei. Aceast\u0103 cunoa\u015ftere are la r\u00eendul ei dou\u0103 forme. Cea dint\u00eei este cunoa\u015fterea discursiv\u0103, \u00eentemeiat\u0103 pe ra\u0163ionament, propriei matematicii \u015fi celorlalte \u015ftiin\u0163e deductive. Este procedeul de cunoa\u015ftere pe care Platon \u00eel nume\u015fte \u201eprin ipoteze\u201d \u015fi care a influen\u0163at propria sa filosofie. Ideile apar pentru Palaton drept ipoteze necesare \u00een vederea explic\u0103rii lucrurilor, raportul dintre ele \u015fi lucrul fiind apoi elaborat \u00een teoria particip\u0103rii. Importan\u0163a acestui tip de cunoa\u015ftere \u015fi a \u015ftiin\u0163elor care \u00eel utilizeaz\u0103, \u015fi \u00een primul r\u00eend al matematicii, este des subliniat\u0103 \u00een dialoguri. Platon consider\u0103 studiul matematicii ca o procedeutic\u0103 indispensabil\u0103 pentru studiul filosofiei. La intrarea \u00een Academie erau, se spune, gravate cuvintele: \u201eNimeni s\u0103 nu intre aici, dac\u0103 nu a studiat geometria\u201d. A doua modalitate de intelec\u0163ia pur\u0103, care este o cunoa\u015ftere direct\u0103 a universalului. Forma superioar\u0103 a \u015ftiin\u0163ei intelectuale care sesizeaz\u0103 nemijlocit esen\u0163e \u015fi care este str\u00eens legat\u0103 de dialectic\u0103, modalitate cognitiv\u0103 proprie filosofiei.
Psihologia Platonic\u0103. Platon consider\u0103 sufletul ca av\u00eend o origine divin\u0103 \u015fi c\u0103 numai \u00een urma unei vini (vezi Phaidros) sau ca urmare a unei legi universale (Timaios), acesta s-a cobor\u00eet \u00eentr-un trup muritor, de care abia moartea \u00eel elibereaz\u0103 iar\u0103\u015fi, pentru ca apoi s\u0103 primeasc\u0103 o r\u0103splat\u0103 pentru faptele sale.
Sufletul are o pozi\u0163ie de mijloc \u00eentre cele dou\u0103 lumi: el este de origine divin\u0103, \u00eenrudit cu ideile eterne, dar de aceea, el \u00eensu\u015fi nu este o Idee ci se poate doar ridica la intui\u0163ia ideilor. Corpul reprezint\u0103 o piedic\u0103 serioas\u0103 pentru divinitatea sufletului deoarece el se las\u0103 mereu \u00een mrejele micimilor vie\u0163ii a poftelor \u015fi pasiunilor ceea ce face ca \u015fi sufletul s\u0103-\u015fi \u00eentunice reamintirea Existen\u0163ei ve\u015fnice \u015fi ademenit de mii de pl\u0103ceri mediocre \u015fi inferioare, s\u0103-\u015fi uite mereu originea lui \u00eenalt\u0103 \u015fi menirea lui adev\u0103rat\u0103. O salvare din aceast\u0103 stare este posibil\u0103 doar \u00een clipa \u00een care se treze\u015fte nostalgia dup\u0103 ve\u015fnic, dup\u0103 originea lui adevarat\u0103. O salvare din aceast\u0103 stare este posibil\u0103 doar \u00een clipa \u00een care se treze\u015fte nostalgia dup\u0103 ve\u015fnic, dup\u0103 originea lui adev\u0103rat\u0103 \u015fi ars de dogoarea Erosului, reu\u015fe\u015fte s\u0103 se elibereze din lumea senzorialului, \u015fi s\u0103 ia orientarea spre lumea Existen\u0163ei adev\u0103rate. Hot\u0103r\u00eetor pentru suflet este numai momentul acestei \u00eentoarceri, \u00een aceste clipe el se \u00eendumnezeie\u015fte. Drumul spre aceast\u0103 cunoa\u015ftere este dialectica: \u201eA cunoa\u015fte frumosul, Binele, Dreptatea \u00eensean\u0103 pentru Platon ca \u015fi pentru Socrate, a deveni bun, frumos \u015fi drept. \u015ei \u00een acest chip a te apropia c\u00eet mai mult de divin\u201d.
\u00cen \u201ePhaidros\u201d Platon compar\u0103 sufletul cu o calea\u015fc\u0103 tras\u0103 de doi cai, ce sunt condu\u015fi de un vizitiu. Unul dintre cai este de origine Divin\u0103 \u015fi de aceea el urmeaz\u0103 bucuros \u00eendemnurile vizitiului spre lumea Ideilor. Al doilea cal este, dimpotriv\u0103, de origine vulgar\u0103; el este \u00eenrudit cu colbul p\u0103m\u00eentului \u015fi de aceea a plecat spre lumea senzorial\u0103 ceea ce face ca vizitiul s\u0103-l sileasc\u0103 cu for\u0163a s\u0103 ia calea \u00een sus. Vizitiul este Nusul, ra\u0163iunea.
Astfel, sufletul se compune din trei facult\u0103\u0163i sau puteri: Ra\u0163iunea (vizitiul), voin\u0163a, curajul; calul cel bun \u015fi calul cel r\u0103u (poftele \u2013 partea cea mai rea a sufletului. Astfel sufletul are trei facult\u0103\u0163i: 1) de a g\u00eendi (ra\u0163iunea, ce se afl\u0103 \u00een cap); 2) facultatea afectelor \u015fi a sentimentelor, care se g\u0103sec \u00een piept \u015fi 3) facultatea poftelor ce se afl\u0103 \u00een p\u00eentece).
Caracterul oamenilor depinde de acea facultatea a sufletului care domin\u0103 \u00een ei: \u00eenseta\u0163i dup\u0103 \u015ftiin\u0163\u0103, vanito\u015fi, iubitori de c\u00ee\u015ftig. Aceast\u0103 tipologie la Platon are valabilitate \u015fi pentru determinare a caracterelor popoarelor. La sci\u0163i \u015fi traci domne\u015fte voin\u0163a, de aici sim\u0163ul onoarei la ei. Egiptenii \u015fi fenicienii sunt iubitori de c\u00ee\u015ftig, iar grecii de \u015ftiin\u0163\u0103.
Etica Platonic\u0103. \u00cen concep\u0163ia sa etic\u0103 Platon dezvolt\u0103 idei socratice. El spune c\u0103 cine cunoa\u015fte Binele este de asemenea bun \u015fi face binele. Nimeni nu face nedreptatea de bun\u0103 voie, ci din ne\u015ftiin\u0163\u0103. De asemenea, ca \u015fi Socrate, Platon \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fe\u015fte convingerea c\u0103 a suferi din pricina nedrept\u0103\u0163ii este de o mie de ori mai bine dec\u00eet a f\u0103ptui o singur\u0103 nedreptate. Etica palatonic\u0103 este fundamentat\u0103 tot pe metafizica ideilor, dup\u0103 cum \u015fi aceast\u0103 metafizic\u0103 \u00ee\u015fi avea originea \u00een n\u0103zuin\u0163a etic\u0103 a filosofului.
\u00cen \u201eGorgias\u201d Platon spune c\u0103 pentru via\u0163a omului sunt posibile doar dou\u0103 idealuri: unul dup\u0103 care scopul ultim al existen\u0163ei omului este pl\u0103cerea \u015fi altul dup\u0103 care Binele este scopul suprem al vie\u0163ii. \u00centre acestea nu exist\u0103 un drum de mijloc: omul trebuie s\u0103 se hot\u0103rasc\u0103, ori pentru unul, ori pentru altul. Iat\u0103 de ce accentuiaz\u0103 Platon ideea socratic\u0103 potrivit c\u0103reia a face o nedreptate este \u00een toate \u00eemprejur\u0103rile, de o mie de ori mai r\u0103u, dec\u00eet a suferi o nedreptate. De aceea acela, care s\u0103v\u00eer\u015fe\u015fte o nedreptate este \u00een toate \u00eemprejur\u0103rile nefericit. Fericit nu este dec\u0103t acela care este \u00een posesia Drept\u0103\u0163ii \u015fi a Binelui.
Dar ce este \u201eBinele\u201d ? \u00cen \u201eGorias\u201d Platon afirm\u0103 c\u0103 bun este omul care se afl\u0103 \u00een posesia virtu\u0163ii. Dup\u0103 p\u0103rerea lui exist\u0103 o singur\u0103 virtute: \u015ftiin\u0163a despre Bine.
\u00cen \u201eMenon\u201d \u015fi \u201ePhaidon\u201d Platon face deosebire \u00eentre o virtute adev\u0103rat\u0103 \u015fi alta cotidian\u0103. Aceast\u0103 deosebire descoper\u0103 \u015fi mai pregnant dualismul \u00eentre cele dou\u0103 lumi, \u00eentre care se petrece marea dram\u0103 a sufletului uman. Lumea cu pl\u0103cerile ei \u015fi corpul cu necesit\u0103\u0163ile lui sunt o piedic\u0103 \u00een calea sufletului \u015fi de aceea trebuie \u00eenvinse. Sufletul are numai o n\u0103zuin\u0163\u0103 \u2013 de a se elibera de corp \u015fi de lumea senzorial\u0103 pentru a se \u00eentoarce \u00een patria lui nev\u0103zut\u0103. Pornind de aici Platon dispre\u0163uie\u015fte virtutea cotidian\u0103: pl\u0103cerea aici se schimb\u0103 pentru pl\u0103cere, durerea pentru durere, teama pentru team\u0103, de parc\u0103 ar fi monede. Virtutea cotidian\u0103 consider\u0103 c\u00ee\u015ftig doar bunurile p\u0103m\u00eentului.
Dimpotriv\u0103, Platon apreciaz\u0103 \u00eenalt doar \u201evirtutea filosofic\u0103\u201d, care se fundamenteaz\u0103 pe cunoa\u015fterea Ideilor eterne. Omul trebuie s\u0103 aib\u0103 grij\u0103 \u00een primul r\u0103nd de suflet \u015fi apoi de corp. Pentru filosof bunurile p\u0103m\u00eentului n-au nici o valoare: nici banii, nici puterea politic\u0103, nici onoarea. Din aceast\u0103 cauz\u0103 filosoful nu este capabil s\u0103 se aranjeze \u00een comoditatea lumii acesteia a colbului. El se comport\u0103 asemenea unui orb din cauz\u0103 c\u0103 ochii lui sunt \u00eendrepta\u0163i spre lumea netrec\u0103toare a Ideilor. De aceea \u00een dialogul \u201eTectet\u201d Platon spune c\u0103 a fi bun \u00eenseamn\u0103 a fi filosof \u015fi a fi filosof \u00eenseamn\u0103 a elibera sufletul de corp prin cea mai mare st\u0103p\u00eenire de sine (astfel \u00een suflet se stabilesc ordinea \u015fi m\u0103sura).
Platon spune etica \u00een leg\u0103tur\u0103 cu psihologia prin aceea c\u0103 afirm\u0103 c\u0103 celor trei facult\u0103\u0163i psihice le corespund trei virtu\u0163i. Fiecare facultate duce, dac\u0103 este corect educat\u0103, la o virtute cardinal\u0103: g\u00eendirea la \u00een\u0163elepciune (sofia), voin\u0163a la vitejie (andreea) \u015fi pofta la cump\u0103tare (dophrosine). Cea mai \u00eenalt\u0103 dintre acestea este \u00een\u0163elepciunea, care trebuie s\u0103 le dirijeze pe celelalte dou\u0103. Prin \u00een\u0163elepciune se \u00eenf\u0103ptuie\u015fte dreptatea. De aceea cea mai \u00eenalt\u0103 virtute e dreptatea. Menirea \u00een\u015felepciunii, vitejiei \u015fi a cump\u0103t\u0103rii este de a face posibil\u0103 dreptatea. A\u015fa am putea face urm\u0103toarea schem\u0103:<\/p>\n

Filosofia politic\u0103 ocup\u0103 un loc foarte important \u00een crea\u0163ia lui Platon. Una din tr\u0103s\u0103turile caracteristice principale ale concep\u0163iei social – politice a merelui g\u00eenditor este leg\u0103tura lui str\u00eens\u0103 cu \u00eenv\u0103\u0163\u0103tura sa etic\u0103. Statul este pentru el asemeni omului, iar omul asemeni statului. De aceea omul pote fi perfect din punct de vedere moral doar \u00eentr-un stat bine organizat. \u015ei invers numai ni\u015fte cet\u0103\u0163eni cu adev\u0103rat cul\u0163i, bine educa\u0163i \u015fi virtuo\u015fi se pot asocia, form\u00eend un stat, \u00een care domne\u015fte ordinea \u015fi legea. Scopul statului este de a crea condi\u0163ii pentru realizarea drept\u0103\u0163ii.
Platon porne\u015fte de la ideea c\u0103 statul este un individ de propor\u0163ii mari, \u201eun om mare\u201d. De aceea ac\u0163iunile ad\u0103ug\u0103toare ale cet\u0103\u0163enilor, indiferent de postul ocupat \u015fi rangul social, aduc prejudicii statului \u015fi fiec\u0103rui cet\u0103\u0163ean \u00een parte. Virtu\u0163iile sociale \u015fi cele individuale se condi\u0163ioneaz\u0103 reciproc. Oamenii totdeauna \u00ee\u015fi merit\u0103 societatea \u00een care tr\u0103ie\u015fte, fie ea bun\u0103 sau rea. Statul este \u00eentotdeuna a\u015fa cum sunt cet\u0103\u0163enii lui.
Filosofia politic\u0103 a lui Platon porne\u015fte, deci, de la ideea c\u0103 natura moral\u0103 a omului, dreptatea \u015fi virtutea se pot realiza numai \u00een mijlocul unui popor organizat \u00een stat. Acesta \u00eel deschide s\u0103 descrie cum ar trebui organizat satul, pentru ca s\u0103 se realizeze dreptatea perfect\u0103. Teoria satului bine organizat sau a satului ideal trebuie s\u0103 \u0163in\u0103 cont, pe de o parte, alc\u0103tuirea sufletului omenesc, iar pe de alt\u0103 parte, de activit\u0103\u0163ile de care are absolut\u0103 nevoie societatea. \u00cenv\u0103\u0163\u0103tura lui Platon despre stat se bazeaz\u0103 \u00een mare m\u0103sur\u0103 pe teoria sufletului. Dup\u0103 cum \u015ftim, Platon consider\u0103 c\u0103 sufletul uman se compune din trei p\u0103r\u0163i: ra\u0163iunea, pasiunea general\u0103 (afec\u0163iunea) \u015fi dorin\u0163a. Lor le corespund cele trei virtu\u0163i cardinale: \u00een\u0163elepciunea, curajul \u015fi compatarea. Cea de a patra virtute cardinal\u0103 \u2013 dreptatea. Organizarea statal\u0103 trebuie s\u0103 corespund\u0103 celor trei p\u0103r\u0163i ale sufletului omenesc. Pe de alt\u0103 parte, societatea are nevoie de trei activit\u0103\u0163i principale: conducerea statului \u015fi elaborarea legilor, ap\u0103rarea lui de du\u015fmani din afar\u0103 \u015fi men\u0163inerea ordinii interne \u015fi \u00een cele din urm\u0103 de asigurarea bunurilor materiale. Potrivit acestor criterii, statul bine organizat va fi format din trei calse de cet\u0103\u0163eni: \u00een\u0163elep\u0163i sau filosofi, care au rolul de a conduce statul \u015fi de a elabora legile, strategii, care au \u00een grij\u0103 ap\u0103rarea statului \u015fi agricultorii \u015fi me\u015fte\u015fugarii, care produc bunurile materiale.
Fiecare cet\u0103\u0163ean trebuie s\u0103-\u015fi \u00eendeplineasc\u0103 doar datoria ce corespunde pozi\u0163iei sale anumite. Numai atunci omul va da societ\u0103\u0163ii ceea ce are mai bun de dat. Nu oricine este capabil s\u0103 participe la elaborarea legilor \u015fi conducerea statului. \u015ei dac\u0103 cineva care nu are asemenea capacit\u0103\u0163i, ar \u00eencerca s\u0103 conduc\u0103 statul sau s\u0103 elaboreze legi, atunci \u00een stat se va instaura haosul, iar oamenii vor fi neferici\u0163i. De aceea filosofia, \u00een\u0163elepciunea \u015fi puterea politic\u0103 trebuie s\u0103 fie mereu \u00eempreun\u0103. Numai filosofii, b\u0103rba\u0163i cu adev\u0103rat \u00een\u0163elep\u0163i trebuie s\u0103 se afle la c\u00eerma statului \u015fi prima lor datorie este de a-i \u00eenl\u0103tura pe aventurierii de toat\u0103 m\u00eena, seto\u015fi de putere cu scopul de a o folosi pentru \u00eembog\u0103\u0163irea personal\u0103.
\u00cen dialogul \u201eRepublica\u201d, Platon descrie cum trebuie organizat\u0103 via\u0163a \u00een stat pentru ap\u0103r\u0103torii \u015fi conduc\u0103torii cet\u0103\u0163ii s\u0103 nu fie ispiti\u0163i de uzurparea puterii. Prima cerin\u0163\u0103 este de a nu lua proprietatea privat\u0103 pentru aceste dou\u0103 clase. Clasei inferioare a agricultorilor \u015fi me\u015fte\u015furarilor nu i se interzice nici proprietatea individual\u0103, nici familia. Aceasta e normal deoarece aceast\u0103 clas\u0103 nu prezint\u0103 importan\u0163a politic\u0103. Au importan\u0163\u0103 \u00een acest sens doar cele dou\u0103 clase superioare: clasa conduc\u0103torilor \u015fi cea a gardienilor. De necesit\u0103\u0163ile vitale ale acestor dou\u0103 calse are grij\u0103 statul. \u00cen acest caz proprietatea pentru ei devine inutil\u0103. Ei tr\u0103iesc \u015fi se hr\u0103nesc \u00een comun, de aceea nu pot s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 nici mai bine nici mai r\u0103u, nici altfel dec\u00eet tr\u0103iesc pentru ca s\u0103-i intereseze bog\u0103\u0163ia.
Pentru a exclude protejarea de c\u0103tre casele conduc\u0103toare a copiilor lor, Platon recomand\u0103 educa\u0163ia \u00een comun a copiilor. Dup\u0103 ce se nasc, copiii sunt preda\u0163i \u00een cre\u015fe comune, unde toate mamele hr\u0103nesc f\u0103r\u0103 deosebire to\u0163i nou-n\u0103scu\u0163i. Dup\u0103 na\u015ftere, orice leg\u0103tur\u0103 personal\u0103 dintre mam\u0103 \u015fi copil se \u00eentrerupe. Astfel copiii se deprin cu g\u00eendul c\u0103 to\u0163i b\u0103rba\u0163ii \u015fi toate femeile le sunt p\u0103rin\u0163ii, iar acestea \u00eei recunosc pe to\u0163i copiii, de care au grij\u0103, ca fiind copiii lor. Educa\u0163i \u00een comun \u015fi lipsi\u0163i de orice leg\u0103tur\u0103 personal\u0103, copiii se supun mai bine vie\u0163ii disciplinate \u00een cetate. Ei nu cunosc alt\u0103 familie \u015fi al\u0163i p\u0103rin\u0163i dec\u00eet cetatea. Platon opteaz\u0103 pentru lichidarea familiei.
Pentru men\u0163inerea ordinii \u015fi a unit\u0103\u0163ii satului, cea mai mare importan\u0163a o are \u00eenf\u0103ptuirea dep\u0103rt\u0103\u0163ii. Pentru a proceda cu dreptate, oamenii trebuie s\u0103 \u015ftie ce este dreptatea. Anume de aceea Platon este foarte mult preocupat de problema drept\u0103\u0163ii. Dreptaea, spun Platon, const\u0103 \u00een aceea c\u0103 fiecare \u00ee\u015fi face datoria spre binele comunit\u0103\u0163ii. A-\u015fi face datoria este sensul drept\u0103\u0163ii. Ea const\u0103 \u00een aceea ca fiecare s\u0103 fie a\u015fezat la locul potrivit. Diviziunea municii trebuie s\u0103 corespund\u0103 cu \u00eenclina\u0163iile oamenilor. Fiecare este bun la locul potrivit \u015fi nimeni nu este de prisos. Iat\u0103 ce \u00eensemn\u0103 dreptatea. Foarte important e ca \u00eenainte de a deveni maturii copiii s\u0103 \u015ftie despre faptul, c\u0103 deseori \u00een vi\u0163\u0103 \u00eenvinge r\u0103ul \u015fi domin\u0103 nedreptatea. Chiar \u015fi operele de art\u0103 trebuie scrise \u00een a\u015fa fel, ca ele s\u0103 \u00eendemne sufletul spre virtute \u015fi bine. De aceea poe\u0163ii, chiar cei mai talenta\u0163i, dar care nu respect\u0103 aceste cerin\u0163e pedagogice, trebuie izgoni\u0163i din cetate. O surs\u0103 a r\u0103ului \u00een stat, din cele mai d\u0103un\u0103toare, este \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ia cet\u0103\u0163enolor lui \u00een partide, care se denumesc \u00eentre ele. Membrii partidelor se \u00eencadreaz\u0103 \u00een lupta politic\u0103 doar pentru a acapara puterea \u015fi de a o trensforma \u00een surs\u0103 de dob\u00eendire a avrerii. Prin aceasta ei se aseam\u0103n\u0103 cu t\u00eelharii \u015fi merit\u0103 a fi pedepsi\u0163i.
C\u00eend \u00een societate nu se atrage aten\u0163ia la formarea b\u0103rba\u0163ilor superiori, conduc\u0103torilor bine preg\u0103ti\u0163i, ea intr\u0103 \u00een faza sa de declin. Atunci \u00een mod inevitabil la conducere vine clasa gardienilor, care folosesc for\u0163a \u015fi curajul pentru acapararea puterii. Aceasta este prima treapt\u0103 a dec\u0103derii. Nu \u00een\u0163elepciunea, ci vitejia devine principiul organizator al cet\u0103\u0163ii. \u0162elul ei devine cinstea, bunul cel mai depre\u0163, la care poate aspira vitejia. Un asemenea tip de stat, \u00een care domin\u0103 militarii, se nume\u015fte timocra\u0163ie sau timarhie. Elementul gre\u015fit al unei astfel de cet\u0103\u0163i nu este, bine\u00een\u0163eles, vitejia, cere trebuie s\u0103 existe \u015fi \u00een cetatea cea adev\u0103rat\u0103, ci \u00een locul nepotrivit pe care \u00eel ocup\u0103 ea \u00een cetate, diloc\u00eend puterea nous-ului. Cet\u0103\u0163enii \u00eencep s\u0103 se orienteze unilateral c\u0103tre acte r\u0103zboinice, devenind seto\u015fi de avere.
Atunci se produce cel de al doile declin, mai r\u0103u dec\u00eet primul. C\u0103ci atunci c\u00eend \u015fi clasa p\u0103zitoare va degenera astfel, singurul ei mobil, \u00een locul vie\u0163ii, va deveni avu\u0163ia material\u0103. Atunci \u00een \u00eentreaga societate va \u00eencepe domnia moralei celei de a treia clase, \u00een care st\u0103p\u00eenesc interesele particulare \u015fi pasiunile.<\/p>\n

\u00censemn\u0103tatea istoric\u0103 a lui Platon<\/p>\n

Grandioasa construc\u0163ie platonic\u0103 a avut o \u00eenr\u0103urire incalculabil\u0103, mijlocit\u0103 \u015fi nemijlocit\u0103, asupra viitorimii. F\u0103r\u0103 Platon n-ar fi exista Aristotel; dac\u0103 n-ar fi existat Platon, n-ar fi existat nici Plotin \u015fi neoplatonismul, iar f\u0103r\u0103 neoplatenism \u015fi aristotenism dogmele cre\u015ftine nu s-ar fi putut \u00eentocmi \u015fi n-am fi avut filosofia scolastic\u0103, care, oricum a preg\u0103tit filosofia modern\u0103. De asemenea, platonismul a fost cea dint\u00eei doctrin\u0103 din antichitate care, \u00een vremea Rena\u015fterii, a adus un suflu nou filosofic \u00een pustiul scolasticii \u00een decaden\u0163\u0103; \u00een sf\u00eer\u015fit, p\u00een\u0103 ast\u0103zi, c\u00eend se vorbe\u015fte de o re\u00eenviere a lui Platon, platonismul a r\u0103mas temelia idealismului \u00eendeop\u015fte.
Dar platonismul prezint\u0103 mari primejdii \u015fi chiar sc\u0103deri filosofice, c\u0103ci adesea el \u00eenlocuie\u015fte explicarea exact\u0103, \u015ftiin\u0163ifoc\u0103 a lucrurilor cu specula\u0163ii fantastice \u015fi chiar cu mituri poetice ce pot \u201e\u00een\u0103l\u0163a\u201d sufletul, \u00eens\u0103, \u00een schimb, nu dau dec\u00eet o l\u0103murire infinit\u0103 \u015fi \u00een\u015fel\u0103toare, care nu rezist\u0103 nici experien\u0163ii, nici criticii.<\/div>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Platon (427-347 \u00ee.e.n.). Numele adev\u0103rat a lui Platon este Aristokeles. A fost numit Platon datotit\u0103 chipului s\u0103u viguros. Descendent dintr-o familie nobil\u0103 \u2013 dup\u0103 mam\u0103 \u00eenrudit cu Solon \u015fi dup\u0103 tat\u0103 din neamul regesc al codrizilor \u2013 Platon prime\u015fte o educa\u0163ie aleas\u0103. \u00cen tinere\u0163e s-a ocupat de poezie \u015fi pictur\u0103. La v\u00eersta de 20 de […]<\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":[],"categories":[1],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/cvnextjob.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/108716"}],"collection":[{"href":"https:\/\/cvnextjob.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/cvnextjob.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/cvnextjob.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/cvnextjob.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=108716"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/cvnextjob.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/108716\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/cvnextjob.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=108716"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/cvnextjob.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=108716"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/cvnextjob.com\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=108716"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}